Nu știu ce ați visat voi astă noapte, dar eu am avut de completat formulare roșii-verzi-albastre în somn. Și îmi lipseau pixurile. Motiv pentru care mi-am trezit și colegul de cameră, și mâța, căutând pixurile prin pătură. Le pierdusem.
Ceea ce s-a întâmplat și în realitate. Azi am uitat la o familie unul dintre pixurile cu care am completat formulare. E al doilea pix pe care îl pierd de când a început recensământul, primul rătăcit a fost chiar ăla dat de la INS, pe care scria Recensământ 2011. Azi l-am pierdut pe cel pe care scria IBM.
Și ce credeți? Am încălcat legea. Mai aveam prin buzunare un singur pix, portocaliu, pe care scria „Băsescu pentru România”. Cred că-l am de la ultimele alegeri, nu-mi amintesc de unde. Dacă nimeream vreun cârcotaș mă dădea afară și anunța și poliția, că-i fur CNP-ul ca să-l folosească Băsescu la alegeri.
N-a fost cu intenție, vă asigur, dar zilele trecute făcusem o triere a pixurilor din casă, am aruncat ce nu mai scria, și am băgat prin geantă ce mai scrie, în caz că am nevoie. Și ăsta cu Băsescu se pare că a avut pasta bună. Deh, pastă de președinte…
Dar, n-a văzut nimeni, mi-am făcut treaba, mâine mă duc să cumpăr alt pix, ca să nu-mi iasă vorbe.
Veniți în București cu „ordinul 15.000”
Ce am făcut azi a fost așa: am recenzat o doamnă care a fost macaragiță 20 de ani, pe șantierele patriei – ea și soțul ei au venit în București „cu ordinul 15.000” – și am desfăcut o căsătorie proaspăt încheiată. Să le luăm pe rând.
Doamna care a fost macaragiță e acum pensionară. Ea și soțul ei, dulgher, au construit multe blocuri recenzate azi prin București. S-au cunoscut, îndrăgostit și căsătorit pe șantier, ca în filmele comuniste, în care Magda Catone îi ducea merinde pe șantier lui Șerban Ionescu, în vreme ce el căra curent electric cu găleata, ca tânăr inginer. Nu știu câți își amintesc filmul ăla, dar pentru mine a rămas un reper de film comunist în care se construia socialismul.
Oamenii ăștia au venit în București cu „ordinul 15.000”. Zice capul familiei că în anii 80 „s-a dat un ordin” să se construiască 15.000 de apartamente în București. Moment în care s-au deschis porțile orașului pentru mii de muncitori din toată țara. Iar ei eu venit fericiți din Olt, pentru că altă șansă nu aveau să ajungă în Capitală. Când am auzit de 15.000, prima dată m-am gândit la cei 15.000 de specialiști ai Convenției Democratice. Parcă atâția erau, nu? E, în blocul meu se pare că sunt mulți dintre specialiștii ăștia cu care Ceaușescu a construit modernul București. Că nu e prima dată când oamenii îmi spun că au lucrat în construcții și au rămas în ele.
O soacră nu-și declară nora
La una dintre familii tocmai avusese loc o nuntă. În week-end. Numai că tânăra soție fusese recenzată acasă la părinții ei, iar tânărul soț, rezident al blocului meu, era încă în casa părintească. Mama lui îmi declarase la intrare că are doi băieți și sunt doar ei în casă. În timp ce completam formularul roșu pentru fiul ei, mi-a spus că e căsătorit. Am sărit ca arsă, la gândul că iar am mai greșit un formular. Și pe noră de ce n-o declarați? zic Nu stă aici? „Păi abia se luară, urmează să se mute cu chirie”, zice femeia. Când se luară? Sâmbătă. Aaaa, păi atunci îl trecem necăsătorit. Cum așa? Păi așa.
Conform metodologiei ni s-a spus că noi trebuie să înregistrăm situația din momentul zero al recensământului, adică data de 20 octombrie ora 00. Nici înainte, nici după. Or la data aia băiatul era necăsătorit. La fel s-ar fi întâmplat dacă un om ar fi murit azi, eu trebuia să-l recenzez ca fiind viu la data de 20. Sau un copil care s-a născut după data de 20 nu ar fi înregistrat, pentru că nu era născut la data de 20. A durat mai mult până a înțeles proaspăta soacră mare, că la recensământul ăsta va figura tot mamă de băieți becheri, dar în final cred că a priceput.
***
N-aș fi zis că recensământul ăsta o să fie așa de obositor, dar vă spun că după atâta plimbat prin casele oamenilor în capul meu e un vârtej de cifre, chipuri și situații. Pentru că nu toate ușile sunt însemnate cu numărul de apartament am ajuns să scriu eu cifra cu pixul pe perete, lângă ele, ca să nu sun din nou la uși gata recenzate. Numerotatea apartamentelor e total anapoda acolo și nu reușesc deloc s-o învăț.
Prin urmare, mă retrag în pătura din care am ieșit azi dimineață. Mi s-a recomandat să-mi prind de pijama niște pixuri, ca să le găsesc la noapte. În caz că vreau să mai completez ceva formulare 😉
Citiți jurnalul meu de recenzor:
Cum s-a facut instruirea recenzorilor – partea 1, Care-i capul familie tale? Si cum se închina el?
Cum s-a facut instruirea recenzorilor – 2, Recensamantul, treaba romaneasca
Ziua 1, certitudinile și pixul recenzorului șef
Ziua 3, azi am recenzat (și) o plăcintă cu dovleac
Ziua 4, si chinez, si ateu, si friguros
Ziua 5, dimineața, la TV CNP-ul nu e obligatoriu, pe teren nu se stie
Ziua 5 bis, scrieți „fără religie”, să nu mai dea ăștia bani la biserică
Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP
Ziua 8: Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd și semnez
Ziua 9: Azi am anulat o căsătorie
Ziua 10: Cine-l recenzează pe Boc?
Nu mai gasesc raspunsul tau la intrebarea despre mama si recenzarea ei, ca sa iti multumesc de informatii, asa ca o fac aici: mersi de informatii:)
Mi-a placut de tanti aia draguta din ziua 8 parca. Pe aici ii „inventariaza” primaria pe cei care vor sa le vina vizitatori sa stea cu ei de vorba daca nu pot sa mai iasa din casa, de batranete sau alte alea. De la anul, cand (sper sa) lucrez 50% ma bate gandul sa ma bag si eu benevola.
Da, e o idee bună, și a ta și a primăriei 🙂 Și la noi sunt câteva primării care au programe de asistență la domiciliu, dar nu e pe bază de voluntariat. Sunt organizații care plătesc asistenții, și primesc o parte din bani de la stat.
Multumesc mult pentru tot ce ai scris.
Am gasit acest site cautand informatii despre recensamant, in ziua a 2-a. de atunci astept in fiecare zi sa vad ce s-a mai intamplat…
Acum iti scriu cu o rugaminte.
A ajuns recensamantul si la mine iar d-na recenzor (care nu a dorit apa sau altceva), a ezitat mult daca e cazul completeze o fisa P pentru mama care se afla la tara, la bunici (pe care ii ingrijeste) si care s-a recenzat acolo ca fiind „temporar prezenta”. Dilema e daca trebuie completata inca o fisa pentru „temporar absenta” ca sa inchidem bucla, sau ar fi un non sens, o dubla declarare (o sortare dupa cnp ar identifica dublurile, dar nu stiu ce se face la statistica).
Am vazut ca te-ai confruntat cu tot fell de situatii, te rog sa imi spui daca e necesar sa mai completez o fisa, as avea timp sa o trimit „semi-on line”.
Multumesc anticipat.
Multa bafta in tot ce faci!
Magda, mama ta trebuie înregistrată și la tine, dacă acesta este domiciliul permanent și reședința. Dacă e plecată doar temporar, trebuie să i se facă formular P (roșu) unde se bifează că e absentă temporar, pe ce perioadă, unde e și de ce e acolo. Plus tot restul ce se întreabă la persoane. Pentru că pe formularul de prezent temporar nu sunt trecute decât CNP-ul, numele și data sosirii in localitatea de recenzare.
multumesc mult!
In puii mei……credeam ca „ai facut doi oameni fericiti din nou”……….:))))))
Poate-mi vor mulțumi mai târziu :))
Tanti, eu iarasi nu mai inteleg nimic.
Aseara la caminul studentesc a dat peste mine recenzorita de aici si a spus ca DESI au fost luate deja informatiile despre noi ACASA, noi suntem obligati sa i le furnizam si ei, sau in 24 de ore la recenzorul-sef la primarie sau daca nu, proces verbal si amenda. Am fost recenzat de 2 ori, odata indirect, aseara direct. Guess what? Acuma in week-end ma aflu in alta parte si inca n-a venit recensamantul aici. Sunt oare obligat sa dau si a-3a oara datele?
Si acuma veste la radio: Ca se pot scoate de pe net formularele si completate acasa si apoi predate la primarie. Eu cand am trimis mail la INS mi s-a spus nu si nu si nu. Ia stai ca intru eu mai tare peste ei acuma 😀
Nu ești recenzat de două ori: acasă la părinți probabil ai fost trecut ca „temporar absent” din localitate, însă aici trebuie să fii recenzat ca prezent, pentru că de fapt aici ai reședința pentru… câți ani stai aici. Sunt doua chestii diferite, care vor fi luate în considerație o singură dată și care vor arăta migrația populației în interiorul țării. N-o să fii numărat de două ori. Cel puțin teoretic 🙂
N-ar fi rau sa apar de 2 ori, in loc de 1 ateu, ar aparea 2 atei :))
In alta ordine de idei, am aflat raspunsul de la INS:
„Ne cerem scuze pentru balbe.
Autoinregistarea se poate face numai pentru mun. Bucuresti incepand cu data de 28.10.2011.
Metoda se testeaza daca este functionala si se va extinde in caz afirmativ.”
M-a cocosat de ras raspunsul lor =))
Da, se va extinde în secolul următor, dacă va ai fi nevoie
Eu cred că este un haos total cu recenzorii, recensământul și fiecare ce recenzează și de câte ori, pe cine și pe ce, cu sau fără cnp, temporar sau stabil. Nu m-ar mira să aflăm în curând că suntem vreo 40 milioane în țara asta.
Pe mine m-au recenzat la mama, m-au găsit în vizită acolo. acasă la mine nu m-au mai recenzat, au zis că-i interesează numai casa, dar ca să nu mai piardă timpul va completa datele despre apartament așa, ca la vecinul de sus și mai sus și mai sus…
Eu, azi, am fost recenzat prin telefon. M-am certat cu doamna aia care vroia cu tot dinadinsul sa treaca ortodox la religie. Ea ma intreba cum am fost botezat si eu ii spuneam ca nu conteaza, sa treaca „fara religie”. In final a spus ca a pus liniuta. Maine trebuie sa ma vad cu ea sa-i dau semnatura.
Vezi că o poți pune să refacă formularul, dacă e greșit la una din cele trei întrebări – etnie, limbă, religie – și nu sunt valabile tăieturile sau ștersăturile.