Recensământul, treabă românească

Șeful meu direct știe doar că e șef. Șefa lui, coordonatoarea, nici ea nu știe mai multe, dar are telefon. Împreună vom face recensământul populației. Recensământul unei țări de șefi și șefuleți.

Ar fi trebuit să ne cheme de ieri, să ne spună dacă suntem apți ca recenzori simpli, recenzori șefi sau de alt rang. După asta să ne mai instruiască o dată, dat fiind că la primul instructaj a fost așa un soi de alfabetizare en-gros, într-o sală de festivități, în care dacă cineva n-a înțeles ceva ăsta i-a fost norocul. Eu una așa am înțeles, că recenzorul șef va fi un soi de super recenzor, căruia îi voi raporta zilnic, și voi cere lumină de la el, el luând-o direct de la sursa INS.

Ieri, nimic, niciun telefon. Intrasem la idei: mă, chiar așa proastă să fi fost, să nu mă facă ăștia recenzor? Azi am sunat la primărie. Ce să vă zic, urla spiritul civic în mine. Doamna de la  Biroul Evidenţă Electorală din primăria de sector oftează adânc apoi îmi zice senină:  „Ce să vă zic doamnă? Că nu știu nimic. Cei de la INS au stat aici astă noapte până târziu, dar nu mi-au spus pe cine să sun, să chem. Ei trebuie să vă sune. Așteptați…”.

Recenzorul șef nu știe decât că e șef

Am așteptat. Pe la 17.30 mă sună un domn care zice: „De la recensământ… Puteți să veniți aicea, la Școala x?” Acuma? Da. Să înțeleg că sunteți recenzorul meu șef? Daaa, zice domnul.

Mă duc acolo, mi se pune în față un contract de prestări servicii, îl completez, domnul îmi dă geanta doldora de formulare și o legitimație în alb. Geanta, din material din ăla ca sacoșele de cărat marfă în en-gros-uri, descusută într-un colț. (Cine a furnizat materialele astea și-a tras un mare contract probabil, iar cine l-a ales și-o fi luat un comision)

Zic: să știți că io n-o cos! „Ei, puneți și dumneavoastră un ac de siguranță, ceva, să nu vă cadă forumarele din ea”, îmi zice o doamnă cu alură de profesoară, care se învârtea prin clasa aia.

Și legitimația o completez eu? Da.

Scriu cu mânuța mea numele, seria de la buletin, numărul de pe geantă… și gata legitimația.

Văd că recezonzorul șef se uită la mine cu niște ochi albaștri-verzui, parcă mi-ar zice la revedere.

Păi, zic, nu ne mai instruiți un pic? Eu, avidă de cunoștințe 😉

El face ochii mari:

– Păi, ce instructaj…?

– La primul instructaj ni s-a spus că ne mai dați a doua oară niște indicații…

– Ați fost la instructaj?

– Da.

– Eu nu, hi, hi! Ia ziceți, ce v-a învățat la instructaj?

– …? Dar sunteți recenzorul șef, nu?…

– Da.

– Și dacă am vreo nelămurire ?

– Cum ar fi?

– Păi nu știu, ni s-a spus că recenzorul șef va sta în fiecare zi într-un loc și în fiecare seară îi vom arăta ce am făcut ca să ne spună dacă am completat bine, dacă nu, cum să completăm. Ziceam că mai bine vă întreb din prima zi, să nu greșesc în fiecare zi…

– Păi ce ați putea să greșiți? Și ce, credeți că eu stau toată ziua aici?
– Știu și eu, codurile… ? Ni s-a spus că trebuie completate împreună cu recezonrul șef… ca să nu le greșim.

– Codurile? Ce coduri?

Recenzorul coordonator promite să întrețină lanțul slăbiciunilor

N-am mai insistat. I-am explicat că fiecare răspuns e codificat într-un fel, a promis că va citi și el un pic manualul recenzorului ca să afle despre ce e vorba. După care, eu, tot nelămurită:

– Bine, și dacă dumneavoastră nu știți?

– Păi e doamna coordonatoare – și o arată pe doamna cu aer de profă. Eu sunt doar recenzor șef…

O întreb pe doamna profesoară, care chiar asta era în realitate. Ea la fel, zice:

– Păi ce să vă spun eu, doamnă? Ce credeți că eu știu mai multe? Vedeți și dumneavoastră pe teren, dacă nu vă descurcați sunați recenzorul șef, el mă sună pe mine, eu sun la primărie, și tot așa, lanțul slăbiciunilor.

 

Cu „coordonatorii” ăștia se face așadar recensământul României în 2011. An în care toate celelalte națiuni europene și nu numai și-au numărat locuitorii online sau prin poștă. La noi, cum e națiunea, așa și recenzorii. Atât cât știe recenzorul meu șef știe oricare cetățean al României despre recensământ și completarea formularelor. În caz că vă treziți, deci, de mâine, cu vreun recenzor buimac la ușă, să nu-l luați tare. Că e și el om. La fel șefii lui și coordonatorii.

Sfaturi pentru recenzați

Ce pot să vă mai spun, pentru că m-au întrebat mulți de la ultima postare, ar fi așa:

– dacă nu sunteți sigur că ăla care vă sună la ușă e chiar recenzor, cereți-i (prin ușă) datele de identificare și amânați-l. Între timp sunați la primăria de care aparțineți și întrebați dacă numele și datele respective sunt reale și ăla trebuie să fie recenzorul vostru. Datele sunt trecute pe geanta asta albastră – seria aia lungă mascată în poză cu niște buze – și pe legitimația de recenzor. Mai exact pe legitimație trebuie să fie aceeași serie ca și pe geantă, numele recenzorului, seria și numărul de buletin.

– dacă nu vreți să fiți recenzați de un astfel de personaj, nu sunteți pe acasă sau nu vreți să dea relații despre voi vecinii sau alte persoane, mergeți la primăria de care aparțineți, în orice zi în intervalul 20-31 octombrie, între orele 9.00-20.00 și cereți să completați personal formularele. Legal ar fi să puteți.

– ca să nu așteptați să nimerească recenzorul codurile de pe formulare, asistați-l cu atenție, cereți-i să vă arate manualul recenzorului (pe care trebuie să-l aibă la el) ca să vedeți dacă ceea ce ați răspuns coincide cu codurile scrise de el. Pentru siguranță consultați și voi site-ul www.recensamantromania.ro.

Eu am de recenzat un bloc cu 100 de apartamente chiar la mine în cartier. Nu pot să vă spun care că nu am voie. Dar de mâine începem un serial: „peripețiile unui recenzor român buimac” 🙂 Deci, stați p-aproape!

 

citește și: Cine-i capul familiei tale la recensământ

Tags: , , ,

23 Responses to “Recensământul, treabă românească” Subscribe

  1. Daniel 18/10/2011 at 22:47 #

    Hihihihi……scenarii posibile de care vei avea parte :
    – Jos guvernu
    -Ne mai mareste si noua maica astia pensia…?
    -La munca fir-ati ai dracu cu recensamantu vostru si cu cine v-a trimis !
    -Lasa-mi si mie papusa telefonul tau…..
    -Nu va spun nimic, oicum mi-au iesit actele de emigrare……

    • Adrian 18/10/2011 at 23:58 #

      Tari astea 🙂

    • Dollo 19/10/2011 at 08:43 #

      Și ăia cărora le-au ieșit actele trebuie recenzați, inclusiv morții care nu muriseră până pe 20 octombrie la ora 0, trebuie recenzați… deci nu scapă nimeni. 🙂

  2. Adrian 18/10/2011 at 23:59 #

    Ce-i cu acele buze pe mapa? S-a indragostit recenzorul-sef de tine, Dollo? 😀

    • Florin 19/10/2011 at 00:34 #

      Aia inseamna pupici si la revedere Romania de cacat :))

      • Gilbert 19/10/2011 at 08:15 #

        Nu pleacă Dollo chiar aşa, când vor câinii ăştia… 🙂 Rămâne să „transmită” în direct, de la faţa locului. 😉

        • Dollo 19/10/2011 at 08:46 #

          Păi ce, numai tu să transmiți de la baza arțarului? 😛

    • Dollo 19/10/2011 at 08:44 #

      Buzele acoperă în mod artistic seria genții mele, măi dragă, că dacă mi-o vede cineva și o clonează ca să facă pe recenzorul ?:P

  3. Ana 19/10/2011 at 04:33 #

    Eu sper doar sa nu citesc „cum a fost batut un recenzor roman buimac” 😐

    Cine e responsabil de siguranta recenzorilor? Nu stiti peste ce specimene dati dincolo de usa la care sunati… in situatia in care au sonerie sau usa… Poate ii unu’ cat dulapu’, cu alcool la bord si chef de scandal… Apropo, imbraca-te intr-o culoare care sa nu fie a nici unui partid politic. Pe mine m-a luat la zguduit unu’ pe strada. Din bolboroselile lui am inteles ca-l injura pe Basescu si-l deranjase ca aveam si portocaliu pe mine… 😐

    Cum se impart zonele? Pe cine trimit in zonele mai dubioase? Pe aia care stau in baraci cu „farfurii” deasupra cine-i recenzeaza?

    • Dollo 19/10/2011 at 08:45 #

      Cică ai dreptul să chemi poliția, dacă mai scapi 🙂 Eu am zonă bună, după cum a caracterizat-o coordonatoarea, pra tic e la câteva blocuri distanță de blocul meu. Cred că la ăia cu farfurii se duc recenzorii premianți 🙂

  4. eugenie 19/10/2011 at 09:10 #

    dollo, nu am idee de ce te-au facut recenzor. esti supracalificata si mai pui si intrebari. cred ca ti-ar sta mai bine la umbra artarului 🙂

    • Dollo 19/10/2011 at 09:13 #

      La soare, pe o plajă mi-ar sta și mai bine 🙂

  5. umoristu 19/10/2011 at 09:53 #

    daca nu is acasa sa merg la primarie? hahaha…cea mai buna gluma

  6. Glass and Iron 19/10/2011 at 10:11 #

    Multumesc si pentru aceste informatii.

    Este cat se poate de semnificativ pentru societatea noastra faptul ca sunt oameni (eu cunosc destul de multi) care se „cam” tem de impostori (asa, un eufemism). Lipsa asta de incredere in ceea ce se intampla, in oameni, este demoralizanta … dar trebuie sa ne obisnuim, nu ? Ca altfel „ne ia cu capul” !

    P.S. Acum, oricine poate invinovati pisica de „ratarea” recensamantului (cel putin in „districtul” tau) – este neagra :).

    • Dollo 19/10/2011 at 12:01 #

      Pisica poate fi învinovățită cel mult pentru că a tratat geanta aia cu mai multă curiozitate decât recenzorul meu șef 😉

  7. Lore 21/10/2011 at 10:05 #

    Multumim pentru lamuriri. Eu ca recenzata sunt la fel de buimaca…. Cu ce birou al primariei trebuie sa cer sa vorbesc pentru verificarea datelor recenzorului? La acelasi birou ar trebui sa pot completa personal formularele?

    • Dollo 21/10/2011 at 10:11 #

      Fiecare primărie are un birou care gestionează recensământul. Denumirile nu cred că sunt la fel peste tot, la sectorul 3 de exemplu se numește Biroul Evidenţă Electorală. Acolo se pot completa și formularele, dacă mergeți personal. Pe de altă parte, pe site-ul recensământului există niște numere de telefon la care puteți suna din orice localitate ați fi: de exemplu cel din Romtelecom 021.9201. Dar sunt și altele din rețelele de telefonie mobile. În principiu cred că la primărie e mai bine să sunați.

      • Lore 21/10/2011 at 11:21 #

        Am inteles :). Recenzatilor le ramane vreo dovada ca au fost recenzati? Asta ca sa nu ne trezim cu referate/amenzi din cauza unor incurcaturi care nu tin de noi.

  8. Anca 21/10/2011 at 14:01 #

    Dollo, ești mama recensamantului, zau, asa ca profit sa cer consultanta. Eu planuiam sa-i cer buimacului formilarele, sa le completez dupa manual si sa i le dau a doua zi, cu paharului de apa cu tot. 🙂 Zici ca nu se poate? Tre’ sa mă duc musai pana la primărie? Asa mă mut mai bine in Ungaria, ca aia au fost in stare sa-si recenzeze cetățenii si online.
    PS: chiar imi lipseau niște reportaje adevărate despre oameni adevarati, ca e plină lumea si presa numai de „modele” si „butoane”.

    • Dollo 21/10/2011 at 20:23 #

      Anca, dacă tot vine la ușă și te scutește de un drum, eu zic că poți să riști să le completezi cu buimacul 🙂 Sau să îi ceri un set, să le completezi și să le duci la primărie. Cred că și așa se poate. Da, ungurii și toate celelalte popoare europene au descoperit recenzarea online sau prin poștă. Noi abia am învățat cum să ne dăm la gioale pe net 😉

      • Cris 22/10/2011 at 22:50 #

        Nu se poate, ca buimacul le are pe inventar…

        • Dollo 22/10/2011 at 23:19 #

          Da, așa e, le are pe inventar, uitasem 🙂

  9. Anca 23/10/2011 at 13:06 #

    Mi-ati ucis orice speranța. 🙁 Bine, voi încerca sa fiu cooperanta. Dar numai daca numărul legitimatiei e identic cu cel al gentii si al borderoului. 😀 Fără pix, da? 🙂

Leave a Reply

Oldies but goldies

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Dacă-ți iubești copilul

adam si eva

Dacă s-ar face un referendum pentru introducerea în Constituție a dreptului de a fi tras de curent, probabil mi-ar fi greu s-o conving pe mama să nu meargă să voteze. Dar pentru ăsta din 6-7 octombrie nu a trebuit să-i explic că dragostea are forme atât de diverse, încât nu e treaba omului s-o înghesuie într-un tipar alb-negru

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor