Zi mare azi pentru recenzorimea română. Am mers cu ghiozdanul plin de formulare la școala x, ca să predăm rodul muncii noastre de 11 zile încoace. Asta după ce astă noapte am stat până la orele mici ale dimineții ca să centralizez la mine acasă cele 84 de gospodării, cu formularele aferente pentru locuințe și cele 215 persoane numărate de mine.
Ca să înțelegeți despre ce vorbesc, imaginați-vă că aveam 80 de formulare pentru locuințe, 84 pentru gospodării (da, în unele locuințe erau mai multe gospodării), 215 pentru persoane și alte câteva – până în zece – pentru ăia plecați din țară sau cei prezenți temporar. În total, deci, vreo 380 de formulare pe care a trebuit să scriu numărul mapei mele, să le numerotez în ordinea crescătoare în care erau în bloc, să le verific etnia, religia și limba maternă, ca să le codific, la fel cetățenia, etc.
Știu, în lume s-a inventat computerul, dar la noi încă mai trebuie amortizate faxurile, scanerele și imprimantele, plus că mâna de lucru e ieftină.
Înainte să purced la operațiunea de centralizare, în liniștea propriului cămin, l-am sunat pe minunatul meu recenzor șef ca să-l întreb:
– ce fac cu locuințele în care ori nu stă nimeni, ori nu mi-au răspuns la ușă, le fac formular pentru locuință, din ăla albastru?
– cum adică formular albastru? Nu știu, nu cred…
– nu puteți întreba mai sus, ca să știu cum le numerotez…?
– nu cred … le scrieți pe o foaie și gata…
– păi și cum îi diferențiem pe cei care nu au vrut să fie recenzați de cei negăsiți acasă, de exemplu, sau care nu stau acolo?
– nu știu…, cum adică, au refuzat?
Peste omul ăsta nu trece nici timpul, nici vreun gând. El a zăcut 11 zile pe manualul recenzorului degeaba. N-a aflat măcar că formularul care se completează pentru locuință e albastru. E la fel de neted sub calotă azi, cum era când l-am cunoscut.
Șeful mă acuză de … abstinență ?
Azi când m-am dus la școala x, cu centralizarea făcută minuțios și cu încrederea că totul va merge rapid și elegant, am constatat că … trebuie să refac totul. Pentru că, ați ghicit, trebuia să fac câte un formular pentru fiecare locuință în care nu stă nimeni sau nu a vrut să-mi răspundă, iar asta a însemnat să introduc în ordinea numerotării mele de la 1 la 80 (câte locuințe recenzasem efectiv) încă 19 formulare, care mi-au dat peste cap toată numerotarea inițială, și pentru care a trebuit să corectez toate cifrele de pe toate cele 380 de formulare – de case, gospodării, persoane.
Când l-am văzut pe recenzorul șef, zâmbitor, oferindu-mi și trei cearceafuri de completat, cu numele capilor gospodăriilor, numărul de camere , numărul de persoane, pe sexe și numărul de metri pătrați, am simțit o acută nevoie de a i le îndesa pe gât. Ca să se centralizeze mai rapid. I-am spus, cât am putut eu de calm, să se informeze dracului înainte să-mi dea niște indicații greșite, pentru că din cauza lui eu trebuie să refac tot. Și nu sunt singura recenzoare din subordinea lui.
– Dar ce trebuie să refaceți, că doar n-ați făcut nimic?
– Păi refac toată numerotarea formularelor pentru că trebuie să bag 19 poziții noi între ele.
– Păi și de ce v-am spus greșit, v-am spus să nu le faceți, era mai bine dacă vă spuneam să le faceți și acum vă ziceam că nu trebuie? Ce mare lucru, nu ați făcut nimic, ați stat acasă în abstinență și acum vă plângeți…
– Cum am stat în abstinență?
– Păi da, nu ați făcut nimic, ce îmi reproșați mie acum că v-am pus să faceți ceva, că n-ați făcut nimic.
Fericiți cei care n-au dat CNP-ul, căci a lor va fi împărăția statisticii
Șase ore a durat centralizarea a doua. Timp în care coordonatoarea mai venea în clasă și mai slobozea câte o nouă regulă. O dată a venit și a cerut ca a doua zi toți recenzorii să aducă copii după buletine și diplomele de studii, că le cere primăria ca să le anexeze la contractele pe baza cărora ne vor plăti. Toată lumea a vociferat, că primăria are deja aceste copii, că le-am depus toți când ne-am înscris, la primărie, ca să fim recenzori. Că doar după studii ne-au ales… 😀 Degeaba, primăria rules!
A doua venire a coordonatoarei a revoltat jumătate din sală. În manualul recenzorului scrie că numerotarea formularelor albastre pentru locuințe trebuie făcută pe măsură ce le recenzezi, nu în ordinea cronologică numerotării apartamentelor. Adică dacă azi ai recenzat apartamentele 3, 5 și 7, numărul formularelor aferente lor va fi 1, 2 și 3. Și tot așa. Primăria a decis azi să schimbe ceea ce a scris INS-ul în manual, și a transmis prin gura coordonatorilor ca toată lumea să numeroteze formularele de locuințe în ordinea numerelor apartamentelor. Ce-i drept, era mai logic așa, dar ce te faci cu ăia care respectaseră manualul? Ăia au început să renumeroteze, ca și mine, toate formularele, și să înjure primăria. Eu deja le numerotasem în ordinea cronologică, pentru că mi se păruse logic așa, dar ce folos că îmi lipseau cele 19 poziții de apartamente goale, așa că renumerotam și-l înjuram doar pe șefu….
Apoi a mai venit coordonatoarea și a anunțat că niște cetățeni din blocul x au trimis formularele completate „onlain” la primărie, și să se ducă recenzorul care răspunde de blocul ăla să le ia. Aviz celor care s-au recenzat „onlain”, să știe că formularele lor scanate tot la recenzor ajung, în caz că pe alea și-au scris CNP-ul.
Ah, și apropos de CNP, stați liniștiți, nu există nicio rubrică de bifat și aruncat cu pietre în ăia care nu au trecut CNP-ul. Centralizatorul e atent doar la număr de persoane, de camere, de metri pătrați, de gospodării și de capi ai familiei. Restul e zgomot de fond.
La fel cum e și cu ăia care au refuzat, ascunzându-se curajoși în spatele vizoarelor. Puteți ieși afară, nu sunteți trecuți nicăieri că ați refuzat recensământul. Toate apartamentele sunt trecute în centralizator ca neocupate, sau cu stăpâni negăsiți acasă.
E drept că într-o încercare de ultimă oră, tot primăria cred că a dat niște coduri cu care trebuie numerotați ăia care au refuzat, dar nimeni nu știa azi unde se trec codurile alea, pentru că formularele de centralizare nu sunt prevăzute cu coduri speciale pentru refuzuri sau negăsiți acasă. Așa că, n-o să amendeze nimeni pe nimeni după recensământul ăsta. Părerea mea!
„Nu știu doamnă ce v-a mâncat în fund să-l recenzați, dacă tot nu stă în țară!”
În final am dovedit și a doua centralizare, cu ajutorul altei recenzoare șefe, dar care nici ea nu știa suficient. Am avut, de exemplu, cazul unui nene venit întâmplător acasă, din Germania, și căruia îi făcusem un formular M pentru plecați în străinătate. Nu aveam rubrică unde să-l trec, în centralizator. Nici șefii nu știau, așa că îmi sugerau să-i fac alt fel de formular, temporar prezent, deși nu era, sau să nu-l mai trec pur și simplu: „Nu știu doamnă ce v-a mâncat în fund să-l recenzați, dacă tot nu stă în țară!”, mi-a zis cealaltă șefă.
Până la urmă am găsit un alt centralizator, special pentru M-uri, de care nu știa nimeni. Șefa aia m-a privit admirativ: „nu știu cum mai puteți gândi, că eu nu mă gândesc decât cum să plec dracului acasă!”.
Ateii, niște teribiliști!
La final am completat centralizatorul pentru etnii, limbă maternă și religii. Am avut 5 fără religie (din care un chinez), 3 atei, și 22 de alte religii decât ortodoxă (din care 4 turci), din totalul de 215 cetățeni recenzați. Cealaltă șefă recenzoare, când mi-a văzut bilanțul a pufnit cu sictir: „Eu n-am avut decât un amețit din ăsta ateu. Niste teribiliști, doamnă, vor să șocheze!”.
Am plecat acasă, nu înainte de a-i preda toată marfa șefului, care a semnat ca primarul, fără să verifice, și gata. Cred că și el voia să scape de mine la fel de mult ca reciproca. Dar nu s-a putut abține să nu mă întrebe el ce face cu toate formularele pe care i le-am predat eu, le duce undeva? Tare mi-e teamă că atunci când coordonatoarea îl va întreba ceva din centralizarea mea, o să mă sune ca să mă întrebe. Sau va face ce crede, … ă?
Citiți jurnalul meu de recenzor:
Cum s-a facut instruirea recenzorilor – partea 1, Care-i capul familie tale? Si cum se închina el?
Cum s-a facut instruirea recenzorilor – 2, Recensamantul, treaba romaneasca
Ziua 1, certitudinile și pixul recenzorului șef
Ziua 3, azi am recenzat (și) o plăcintă cu dovleac
Ziua 4, si chinez, si ateu, si friguros
Ziua 5, dimineața, la TV CNP-ul nu e obligatoriu, pe teren nu se stie
Ziua 5 bis, scrieți „fără religie”, să nu mai dea ăștia bani la biserică
Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP
Ziua 8: Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd și semnez
Ziua 9: Azi am anulat o căsătorie
Ziua 10: Cine-l recenzează pe Boc?
am mai spus-o. o mai spun. slava Domnului ca am stat in banca mea si nu m-am inscris pe lista de recenzori.
daca ii spun maine colegei mele de birou ca n-o amendeaza nimeni ca nu-si daduse cnp-ul, moare cu mine de gat. 🙂 initial nu a dat cnp-ul, apoi, balamuc mare la tv, amenzi, balarii. sa sune recenzoru’ sa-i dicteze cnp-urile (ea si trate-su). norocu’ ei ca recenzoru’ s-a dovedit a fi mama unui amic din scoala. suna prieten sa-ti dea numaru’ mamei. suna mama de prieten aka recenzor in disperare ca femeia nu raspundea (prinsa probabil in aceeasi nebuneala ca si tine). ieri si azi numa’ asta a facut.
dc ii spun nu era necesar………… 🙂
Nu știu dacă nu era necesar, dar azi la bilanț nu s-a pus deloc problema lor. Nu figurează nicăieri în centralizare… poate doar dacă va lua cineva la mână toate formularele alea personale, ale milioanelor de persoane… vreodată. În următorii doi ani cât se presupune că va dura interpretarea rezultatelor recensământului.
Cum sotia si cu mine avem program ‘normal’ de lucru, adica plecam la saptejumate si ne intoarce pe la 8 [seara], nici ‘reaq nu ne-a gasit acasa. Recenzorul ne-a lasat duminica un biletel pe usa, pe care l-am vazut seara tarziu, fuseseram plecati din Buc tot weekendul. I-am dat telefon [evident, din masina pe drum spre job, ca altfel e cam greu], a zis ca vine pe seara. Seara, omul suna la interfon. Discutie mijto:
eu: -cine e?
el: – [balmajit, cu vorbe inghesuite] deschideti usa va rog.
eu: -de ce?
el: – […]
eu: -pai cine sunteti?
el: -aaa….iiiiii, de la… cu recenzia…
Apare un domn pe la 60+, inalt. Buna seara. Se infige in bucatarie ca la el acasa. Ma duc dupa el si-i zic „Buna seara, sunt cutare” si-i intind mana. Stateam asa, mai in spate, sa-l oblig sa se ridice [ca deja se asezase] si sa clarificam cine e gazda si cine e musafirul.
Evident, pana nu l-am intrebat direct Cum va numiti? nu s-a prezentat.
L-am intrebat daca mai e cazul sa facem formularele data fiind ziua completarii. No problemo, le-a pus data de 30 oct.
😉
Ma intreaba de ultima forma de invatamant absolvita, zic Master in retele de calculatoare. La ce universitate? la UB. Scrie domnul „Universitatea Bucuresti, Facultatea de Retele de Calulatoare”. Zic: nu e bine, masterul e in retelistica. licenta am in jurnalism.
…ceata totala pe fata recenzorului.
Dupa ce i-am zis ca-s ateu nu mai stia bietul om pe unde s-o taie mai repede.
Daca citeam postul asta inca de ieri, nu-l mai deranjam pe domnu’ recenzor.
Deci te-a recenzat după 31 octombrie?
Da, aseara.
Am rămas cu un gust amar și cu mâinile prinse de cap. Cred că bilanțul recensământului sună mai degrabă așa: „NU suntem o țară de oameni sănătoși la minte”… Parol! Rezultatul îl vedem peste doi ani (ori în fiecare zi, pe stradă) 😉
Păi de asta suntem așa fascinanți, măi Gilbert 🙂
„Amin!” (asta ca o fara-religioasa ce m-am declarat).
=))
deci maine, la celebra sedinta de la primarie, seful nostru de circumscriptie se duce bou si se intoarce vaca.
re-re-re-re-numerotarea, caci nu mai stiu nici eu ce sa le spun recenzorilor din subordine, e doar o mica parte. se vede ca ai predat si ai „ratat” noile dispozitii de azi de pe la 4… toata lumea – recenzorii de rand – fac stop joc maine. restul, astia mai „luminati”, sefi si sefuleti, ne instruim si ne dumirim…
reluam joi, cu forte proprii, dupa o zi de abstinenta. cred ca o sa bag pasta corectoare la greu, daca vreau sa se mai vada ceva pe chestionarele alea.
ah, si codul unic de adresa l-ai trecut…? in spatiul – inexistent – prevazut sub caseta cu adresa…
Eu am predat marfa astă seară la orele 18.00. Astea erau ultimele emanații de la primărie. Nu mi-a zis nimeni de codul unic de adresă, aveam senzația că parcă totul se inventează pe parcurs. Deși regulile astea trebuiau să fie săpate în zidul școlii încă dinainte de începere recensământului. Dacă mai fac multe schimbări chiar nu se va mai înțelege nimic din formularele alea.
Noua ne-au zis ca a doua copie dupa diploma e necesara la prefectura prima era pentru primarie 🙂 maine o sa ceara probabil una si pentru guvern.
Oricum si la mine primaria in marinimia ei ne-a dat o zi libera. Zici ca suntem pe vremea lui Catavencu cu recensamantul asta.
Boierie 🙂
Poimâine vă mai cere una pentru școala de fete.
Eu am o mare curiozitate: formularele pe care eu le-am completat singura (si pt mine si pentru consort), la care am cautat coduri, am completat tot ce se putea inafara de numarul mapei celui/celei care nu ma avea in vreo evidenta, si pe care le-am scanat si trimit pe mail la ambele adrese – si primaria pe yahoo si adresa insse, la cine si cand or fi ajuns? Nu de alta dar pe yahoo mi-a dar clar eroare, iar la ins – dracu stie cate or fi primit…
Deci clar m-am chinuit degeaba, nu?
stati linistita, ajung fix la recenzorul pe care l-ati refuzat la usa. atat ca, pe langa formularele tiparite deja pe care el le avea, ati mai stricat si dumneavoastra o groaza de foi, si mai strica si primaria inca pe atatea, caci ni le trimite printate la circumscriptie…
Eu n-am refuzat pe nimeni, nu stiu de unde ideea asta.
Ajung unde trebuie, Andreea 🙂
Esti precisa? Ca eu nu stiu daca cine „trebuie” stie ca „trebuie” :))
cred că până la urmă e mai bine să ni se bage la naștere (sau și după) câte un cip dotat și cu gps. așa nu va mai fi nevoie de niciun recensământ. totul va fi știut în timp real, unde ești, ce faci, etc. oricum, cine vrea să lege o persoana de un cnp, de o adresă, de un număr de telefon sau de alte „date cu caracter personal” poate să o făcă fără prea multă bataie de cap. dar măcar va dispărea toată birocrația asta cu completat cu pixul formulare, fișe, coduri, liste, numerotări în anul în care toată lumea are un mobil și știe ce-i ăla un mail.
Nu ne pune cip, că se opune biserica 😉
Macar de-ar fi iesit un rezultat mai realist la recensamantul asta apropo de biserica…
Deci 86% ti-au iesit ortodocsi? :)) In Bucuresti??? Te rog spune-mi ca erau cartiere rau-famate.
Nu vreau sa ma gandesc ce e in restul tarii.
Mi-e teama ca acel 86% din 2002 va fi si mai mare la recensamantul de acum. Felicitari propagandei religioase care a nascut monstri pe banda rulanta.
Cand in mai toate tarile religia apare in scadere, la noi e invers (in ciuda aparentelor). Multumim Romania. N-o sa invatam niciodata.
Nope, în plin centrul Bucureștiului, unde sunt și multe biserici pe cap de locuitor 🙂
E nașpa rău. Nu e 86%, ci 88,3%. Pe de altă parte Bucureștiul nu e chiar centru de cultură, ci e mai degrabă un agregat al populațiilor din țară. Mai mari speranțe am de la Cluj, Iași, Timișoara, Sibiu, Constanța, Brașov etc să aibă mai mulți atei.
5+3+22=30 ne-ortodocsi, deci 185 de ortodocsi din 215, deci 86%.
Ce ciudat. Am făcut calculele de două ori și de ficare dată i-am ignorat pe cei 5 fără religie, de unde și acel 88,3%. Da, ai dreptate, e 86%.
Fii atent/atentă ce am găsit:
„Potrivit Recensământului din 2002, din totalul celor care trăiesc în Capitala 96,05% sunt creştini-ortodocşi.” *
Deci dacă ajung să fie 86% ortodocși în București, e un progres.
* http://b365.realitatea.net/news/credinta-care-vine-din-boxe-cum-au-ajuns-bisericile-sa-terorizeze-capitala/
O fi agregat dar nu orice agregat, mai ales in centrul Bucurestiului. Nu-mi spune ca in orasele mai mici si la sate, care sunt imbibate de traditie ortodoxa, sunt mai multi atei decat aici.
Poate nu e prea relevant, dar din experienta mersului prin tara, parca in Bucuresti sunt pe ansamblu oamenii cei mai indepartati de viata religioasa… si hai sa zicem in cate-un alt oras (dar nu prea multe).
Orasele mici si satele, daca e sa-i declari, merg lejer spre 99% credinciosi si doar celelalte culte se mai chinuie sa tina steagul sus.
Deci prin urmare eu zic ca am belit cucu cu ortodocsii nostri. Asta asa, ca sa nu fiu optimist (cum eram acum un timp) si apoi mega-dezamagit.
Poate prin 2020 o sa avem in sfarsit recensamant online, desi nu m-ar mira nici atunci sa nu fie :)))))
Iar probabil pana in 2020 gaura neagra se va fi prabusit intr-ansa deja, fara cale de scapare, catre o majoritate ortodoxa iremediabila. Asta daca luam in calcul si cine face mai multi copii pe-aici…
Ordinea apartamentelor cred ca mai degraba e „numerica”………
Ai dreptate, am corectat
…..dar poate te refereai la „ordinea cronologica a recenzarii apartamentelor” si, in contextul respectiv, era la fel corect…….
cam așa…
la noi in bloc nu a fost nimeni sa ne recenzeze pe toata perioada cat a durat recensamantul si mai sunt si multi altii in aceeasi situatie.Si atunci ma intreb,oare cate chestionare s-or fi complectat din burta,cu date eronate,cati morti de ani de zile or fi fost „intervievati”si au raspuns cu placere la interbari,cati copilasi sau nou veniti in localitate,noi familii intemeiate nu figureaza nicaieri in aceasta „numaratoare”.Deci o treaba facuta cu curu,bani aruncati pe garla si normal,rezultate total departe de adevar,deci tot recensamantul a fost facut de mantuiala.Vor aparea din nou morti si emigrati de ani de zile peste mari si tari,care nu lipsesc de la nici o votare,votand cu spirit patriotic si constiincios „cu cine trebuie”
Poate nu existați pe nicio hartă la primărie, deci nu vă cheamă nici la vot 😉
aiurea,la votari eram la circa pe lista,noi stam intr-o casa veche cu mai multe apartamente,monument istoric in buricu targului,nu suntem la periferie intr-o cladire abia construita. bloc ratacit pe camp.Dar,familia,vecinii destinatia unor locuinte s-a schimbat radical de acum 10 ani cand a mai fost facut recensamant.Asa ca raman la parerea (nu vreau sa jignesc pe nimeni)ca multi dintre „recenzori”,nici nu s-au sinchisit sa bata la vreo usa sa faca recensamant,ci au stat bine mersi la caldurica si au complectat formularele dupa cum li s-a nazarit,din burta,cu date total aiurea,apoi le-au predat pt a-si incasa banii.Dar in presa scrie ca pe vremea lu ceasca,ca harnicii recenzori si-au facut norma,ba chiar au depasit-o,cu pricepere si abnegatie,ca toat lumea a fost numarata,inregistrate toate datele,corect,fara nici o scapare.Iar rezultatele finale vor fi doar simple minciuni care vor servi autoritatilor pt a mai subtiliza niste bani de la buget si pt a mai inventa peste noapte niste taxe(vezi noua taxa aberanta de poluare pt cei care detin centrale de apartament.-o intrebare la locuinte era si cea legata de sistemul de incalzire si combustibilul folosit)
La fel si ma mine – la vot da, la recensamant, ba.
Ce vrei, Dollo, tara mica, mese putine :).
Puține, dar cu formulare multeee
N-ar fi rău dacă INS-ul ar mai face încă o statistică: a schimbărilor ori a actualizărilor de procedură operate în timpul și după referendum. :)))