Bilanț de recensământ: nu te amendează nici dracu!

Centralizarea rezultatelor: - primăriile schimbă regulile INS în fiecare zi; - CNP-ul nu contează la numărătoare; - ăia care au refuzat recenzorul sunt băgați în aceeași oală cu ăia care n-au fost găsiți acasă; - la fel și apartamentele nelocuite; - recenzorii șefi habar n-au în continuare ce fel de formulare centralizează și cum. Toată lumea face după cum i se pare că ar trebui; - formularele trimise „online” la primării ajung tot în mâinile recenzorilor; - după ce m-a acuzat că am stat „abstinentă” acasă, șeful a semnat ca primarul și mi-a preluat datele de la recensământ fără să le mai verifice.

Zi mare azi pentru recenzorimea română. Am mers cu ghiozdanul plin de formulare la școala x, ca să predăm rodul muncii noastre de 11 zile încoace. Asta după ce astă noapte am stat până la orele mici ale dimineții ca să centralizez la mine acasă cele 84 de gospodării, cu formularele aferente pentru locuințe și cele 215 persoane numărate de mine.

Ca să înțelegeți despre ce vorbesc, imaginați-vă că aveam 80 de formulare pentru locuințe, 84 pentru gospodării (da, în unele locuințe erau mai multe gospodării), 215 pentru persoane și alte câteva – până în zece – pentru ăia plecați din țară sau cei prezenți temporar. În total, deci, vreo 380 de formulare pe care a trebuit să scriu numărul mapei mele, să le numerotez în ordinea crescătoare în care erau în bloc, să le verific etnia, religia și limba maternă, ca să le codific, la fel cetățenia, etc.

Știu, în lume s-a inventat computerul, dar la noi încă mai trebuie amortizate faxurile, scanerele și imprimantele, plus că mâna de lucru e ieftină.

Înainte să purced la operațiunea de centralizare, în liniștea propriului cămin, l-am sunat pe minunatul meu recenzor șef ca să-l întreb:

– ce fac cu locuințele în care ori nu stă nimeni, ori nu mi-au răspuns la ușă, le fac formular pentru locuință, din ăla albastru?

– cum adică formular albastru? Nu știu, nu cred…

– nu puteți întreba mai sus, ca să știu cum le numerotez…?

– nu cred … le scrieți pe o foaie și gata…

– păi și cum îi diferențiem pe cei care nu au vrut să fie recenzați de cei negăsiți acasă, de exemplu, sau care nu stau acolo?

– nu știu…, cum adică, au refuzat?

Peste omul ăsta nu trece nici timpul, nici vreun gând. El a zăcut 11 zile pe manualul recenzorului degeaba. N-a aflat măcar că formularul care se completează pentru locuință e albastru. E la fel de neted sub calotă azi, cum era când l-am cunoscut.

Șeful mă acuză de … abstinență ?

Azi când m-am dus la școala x, cu centralizarea făcută minuțios și cu încrederea că totul va merge rapid și elegant, am constatat că … trebuie să refac totul. Pentru că, ați ghicit, trebuia să fac câte un formular pentru fiecare locuință în care nu stă nimeni sau nu a vrut să-mi răspundă, iar asta a însemnat să introduc în ordinea numerotării mele de la 1 la 80 (câte locuințe recenzasem efectiv) încă 19 formulare, care mi-au dat peste cap toată numerotarea inițială, și pentru care a trebuit să corectez toate cifrele de pe toate cele 380 de formulare – de case, gospodării, persoane.

Când l-am văzut pe  recenzorul șef, zâmbitor, oferindu-mi și trei cearceafuri de completat, cu numele capilor gospodăriilor, numărul de camere , numărul de persoane, pe sexe și numărul de metri pătrați, am simțit o acută nevoie de a i le îndesa pe gât. Ca să se centralizeze mai rapid. I-am spus, cât am putut eu de calm, să se informeze dracului înainte să-mi dea niște indicații greșite, pentru că din cauza lui eu trebuie să refac tot. Și nu sunt singura recenzoare din subordinea lui.

– Dar ce trebuie să refaceți, că doar n-ați făcut nimic?

– Păi refac toată numerotarea formularelor pentru că trebuie să bag 19 poziții noi între ele.

– Păi și de ce v-am spus greșit, v-am spus să nu le faceți, era mai bine dacă vă spuneam să le faceți și acum vă ziceam că nu trebuie? Ce mare lucru, nu ați făcut nimic, ați stat acasă în abstinență și acum vă plângeți…

– Cum am stat în abstinență?

– Păi da, nu ați făcut nimic, ce îmi reproșați mie acum că v-am pus să faceți ceva, că n-ați făcut nimic.

Fericiți cei care n-au dat CNP-ul, căci a lor va fi împărăția statisticii

Șase ore a durat centralizarea a doua. Timp în care coordonatoarea mai venea în clasă și mai slobozea câte o nouă regulă. O dată a venit și a cerut ca a doua zi toți recenzorii să aducă copii după buletine și diplomele de studii, că le cere primăria ca să le anexeze la contractele pe baza cărora ne vor plăti. Toată lumea a vociferat, că primăria are deja aceste copii, că le-am depus toți când ne-am înscris, la primărie, ca să fim recenzori. Că doar după studii ne-au ales… 😀 Degeaba, primăria rules!

A doua venire a coordonatoarei a revoltat jumătate din sală. În manualul recenzorului scrie că numerotarea formularelor albastre pentru locuințe trebuie făcută pe măsură ce le recenzezi, nu în ordinea cronologică numerotării apartamentelor. Adică dacă azi ai recenzat apartamentele 3, 5 și 7, numărul formularelor aferente lor va fi 1, 2 și 3. Și tot așa. Primăria a decis azi să schimbe ceea ce a scris INS-ul în manual, și a transmis prin gura coordonatorilor ca toată lumea să numeroteze formularele de locuințe în ordinea numerelor apartamentelor. Ce-i drept, era mai logic așa, dar ce te faci cu ăia care respectaseră manualul? Ăia au început să renumeroteze, ca și mine, toate formularele, și să înjure primăria. Eu deja le numerotasem în ordinea cronologică, pentru că mi se păruse logic așa, dar ce folos că îmi lipseau cele 19 poziții de apartamente goale, așa că renumerotam și-l înjuram doar pe șefu….

Apoi a mai venit coordonatoarea și a anunțat că niște cetățeni din blocul x au trimis formularele completate „onlain” la primărie, și să se ducă recenzorul care răspunde de blocul ăla să le ia. Aviz celor care s-au recenzat „onlain”, să știe că formularele lor scanate tot la recenzor ajung, în caz că pe alea și-au scris CNP-ul.

Ah, și apropos de CNP, stați liniștiți, nu există nicio rubrică de bifat și aruncat cu pietre în ăia care nu au trecut CNP-ul. Centralizatorul e atent doar la număr de persoane, de camere, de metri pătrați, de gospodării și de capi ai familiei. Restul e zgomot de fond.

La fel cum e și cu ăia care au refuzat, ascunzându-se curajoși în spatele vizoarelor. Puteți ieși afară, nu sunteți trecuți nicăieri că ați refuzat recensământul. Toate apartamentele sunt trecute în centralizator ca neocupate, sau cu stăpâni negăsiți acasă.

E drept că într-o încercare de ultimă oră, tot primăria cred că a dat niște coduri cu care trebuie numerotați ăia care au refuzat, dar nimeni nu știa azi unde se trec codurile alea, pentru că formularele de centralizare nu sunt prevăzute cu coduri speciale pentru refuzuri sau negăsiți acasă. Așa că, n-o să amendeze nimeni pe nimeni după recensământul ăsta. Părerea mea!

„Nu știu doamnă ce v-a mâncat în fund să-l recenzați, dacă tot nu stă în țară!”

În final am dovedit și a doua centralizare, cu ajutorul altei recenzoare șefe, dar care nici ea nu știa suficient. Am avut, de exemplu, cazul unui nene venit întâmplător acasă, din Germania, și căruia îi făcusem un formular M pentru plecați în străinătate. Nu aveam rubrică unde să-l trec, în centralizator. Nici șefii nu știau, așa că îmi sugerau să-i fac alt fel de formular, temporar prezent, deși nu era, sau să nu-l mai trec pur și simplu: „Nu știu doamnă ce v-a mâncat în fund să-l recenzați, dacă tot nu stă în țară!”, mi-a zis cealaltă șefă.

Până la urmă am găsit un alt centralizator, special pentru M-uri, de care nu știa nimeni. Șefa aia m-a privit admirativ: „nu știu cum mai puteți gândi, că eu nu mă gândesc decât cum să plec dracului acasă!”.

Ateii, niște teribiliști!

La final am completat centralizatorul pentru etnii, limbă maternă și religii. Am avut 5 fără religie (din care un chinez), 3 atei, și 22 de alte religii decât ortodoxă (din care 4 turci), din totalul de 215 cetățeni recenzați. Cealaltă șefă recenzoare, când mi-a văzut bilanțul a pufnit cu sictir: „Eu n-am avut decât un amețit din ăsta ateu. Niste teribiliști, doamnă, vor să șocheze!”.

Am plecat acasă, nu înainte de a-i preda toată marfa șefului, care a semnat ca primarul, fără să verifice, și gata. Cred că și el voia să scape de mine la fel de mult ca reciproca. Dar nu s-a putut abține să nu mă întrebe el ce face cu toate formularele pe care i le-am predat eu, le duce undeva?  Tare mi-e teamă că atunci când coordonatoarea îl va întreba ceva din centralizarea mea, o să mă sune ca să mă întrebe. Sau va face ce crede, … ă?

 

Citiți jurnalul meu de recenzor:

Cum s-a facut instruirea recenzorilor – partea 1, Care-i capul familie tale? Si cum se închina el?

Cum s-a facut instruirea recenzorilor – 2, Recensamantul, treaba romaneasca

Ziua 1, certitudinile și pixul recenzorului șef

Ziua 2, dragă, eu unde dorm?

Ziua 3, azi am recenzat (și) o plăcintă cu dovleac

Ziua 4, si chinez, si ateu, si friguros

Ziua 5, dimineața, la TV CNP-ul nu e obligatoriu, pe teren nu se stie

Ziua 5 bis, scrieți „fără religie”, să nu mai dea ăștia bani la biserică

Ziua 6: Cum au făcut turcii

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Ziua 8: Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd și semnez

Ziua 9: Azi am anulat o căsătorie

Ziua 10: Cine-l recenzează pe Boc?

 

 

 

 

 

 

 

Etichete: , , , , , ,

66 comentarii la “Bilanț de recensământ: nu te amendează nici dracu!” Subscribe

  1. umoristu 02/11/2011 at 10:07 #

    FF tare
    In concluzie..boicotul meu a functionat si nu sunt recenzat:)
    ieeeeeeeeeeeeei

  2. Dumnezero 02/11/2011 at 10:28 #

    Concluzia:

    Recensamantul – o alta smecherie cu care niste organizatori si coordonatori sa faca bani pentru aproape zero munca.

    • Dumnezero 02/11/2011 at 10:29 #

      Sunt sigur ca macar compania ce a printat formularele a avut un profit bun.

      • Dollo 02/11/2011 at 11:50 #

        O, da, numai 10 bani dacă a luat pe formular și a făcut o mică avere.

  3. Aura Dumitru 02/11/2011 at 12:31 #

    Dumneavoastra va plangeti ca recenzorul sef nu a citit manualul, dar nici dumneavoastra de fapt nu l-ati citit.
    Considerati ca a scrie numarul mapei si a numerota formularele inseamna „centralizare”? Si trebuia sa il intrebati pe recenzorul sef ce sa faceti cu locuintele unde nu statea nimeni? Pai este Recensamantul locuintelor si al persoanelor. Deci, ati gasit o locuinta, normal ca trebuia recenzata.
    In manualul pe care nu l-ati citit, la sfarsit spune foarte clar cum se completeaza centralizatoarele („cearceafurile” alea mari cum le numiti). Dar, in loc sa cititi , sa completati in linistea „abstinentei” dumneavoastra, inteleg ca v-ati dus la recenzoarea sefa cu toate formularele sa le centralizati acolo, parca am inteles ca vi s-a pus la dispozitie o clasa si mai erau si alti recenzori. Am fost si eu recenzor, completam numarul mapei si toate datele care trebuiau trecute in partea de sus a formularelor seara, dupa ce veneam de pe teren, la mijlocul saptamanii trecute am si dus toate formularele pe care le completasem pana atunci pentru o verificare la recenzorul sef, am tinut cont de observatiile pe care mi le-a facut si totul a decurs foarte bine. Pe 1 noiembrie, la ora 9 dimineata am predat toata mapa, inclusiv centralizatoarele completate asa cum scria la manual.

    • Dollo 02/11/2011 at 13:06 #

      Eu am citit manualul, dar, așa cum spuneam și în text, regulile de acolo sunt schimbate pe parcurs de primărie. Prin urmare mi s-a părut mai eficient să întreb înainte de a mă apuca să fac centralizarea. Poate la dumneavoastră la Brașov s-o fi făcut cum spuneți seară de seară acest bilanț, la mine în circumscripție, nu. Ieri toți recenzorii au dat buzna în sala de clasă a școlii respective ca să afle ce trebuie făcut ca să predăm formularele. Abia ieri ni s-au dat acele centralizatoare pe care a trebuit să trecem toate datele din formulare. Iar cei care au urmat pas cu pas manualul au fost puși în situații ridicole, ca și mine care m-am luat după recenzorul șef. Eu nu zic că așa s-o fi întâmplat peste tot, poate că au existat și cazuri fericite de comisii care s-au organizat mai bine ca la București. Felicitări, în acest caz!

      • Aura Dumitru 02/11/2011 at 13:31 #

        Insistati cu acel bilant pe care l-as fi facut seara. Nu faceam bilantul (sau centralizarea, ca sa folosim termenul consacrat la recensamant), pentru ca nu aveam cum, nu recenzasem toate locuintele, toate persoanele. Dar, seara, asta faceam: scriam adresa completa a sectorului pe care l-am recenzat, scriam numarul mapei, imi scriam numele si semnam, codificam etnia, limba, religia, faceam recapitulatia la formularul LC, lucrurile astea mancau destul de mult timp, ce ar fi fost daca le faceam pe toate la sfarsit? Imi lua foarte mult timp. Apoi, pe 31, seara, am luat centralizatoarele, unde am avut dubii am citit in manual, in momentul in care m-am apucat sa le completez TOATE formularele erau in ordine, numerotate, codate, semnate, etc. Si tot mi-a luat centralizarea lor vreo 5 ore.
        Sigur ca si eu m-am revoltat la centralizatorul de limba, etnie, religie, pentru ca trebuia sa treci din nou prin formularele P, asta mi s-a parut cel mai tampit, dar celelalte au fost logice si usoare.
        Si termenul de predare a mapei este 2-3 noiembrie, eu am vrut sa evit aglomeratia, si asa sunt eu, mai constiincioasa.
        Altceva am vrut eu sa arat: si noi am avut manualele la dispozitie, unde aveam dubii, puteam sa vorbim cu recenzorul sef pe parcurs, nu neaparat la sfarsit, eu chiar am avut ghinion, pentru ca recenzoarei sefe i s-a imbolnavit baietelul si a lipsit de la serviciu, eu m-am dus la DNS si nu au fost probleme, toti ceilalti recenzori sefi mi-au raspuns la intrebari, si chiar am avut niste situatii mai dubioase.

        • Dollo 02/11/2011 at 13:42 #

          Înseamnă că ați avut recenzori șefi cu adevărat, preocupați să se informeze și să meargă treaba bine. Eu n-am făcut seară de seară acea codificare, am făcut-o o dată la final, pe 31 seara. Când am scris și numărul mapei și tot ce mai trebuia, dar tot nu aveam centralizatoarele, care ni s-au dat abia ieri la școală. Deci practic am luat la mână de două ori toate fișele, deși puteam s-o fac o singură dată. Cam asta era ideea.

  4. Alexandra 02/11/2011 at 12:57 #

    Inteleg ca datele completate pe chestionar se trec mai departe pe alte formulare, codificate. Verifica cineva daca recenzorul trece mai departe aceleasi date pentru care mi-am dat semnatura? Daca nu, inteleg ca o gramada de persoane s-au certat degeaba cu recenzorii sa ii treaca atei sau fara religie, pentru ca ei pot codifica pe urma dupa cum ii taie capul, indiferent ce a raspuns persoana la intrebare. Just saying 😀

    • Dollo 02/11/2011 at 13:08 #

      Nu, datele declarate de tine rămân în formularele semnate, unde se mai completează și codul aferent religiei, cetățeniei, etniei sau limbii materne. Pe foile de centralizare se completează doar câți din ăia și câți din ceilalți a avut fiecare recenzor. În realitate sigur că nu ai nicio garanție că cifra care te reprezintă pe tine, atei sau fără religie, chiar va ajunge să fie numărată.

  5. Aura Dumitru 02/11/2011 at 13:05 #

    Ce tare! In loc sa raspundeti (de fapt nici nu asteptam raspuns) la o postare care nu v-a convenit, mai bine ati sters-o!
    Felicitari!

  6. Aura Dumitru 02/11/2011 at 13:06 #

    Sorry, a aparut postarea, nu stiu cum.

    • Dollo 02/11/2011 at 13:12 #

      Aura, comentariul tău a apărut cu o mică întârziere pentru că a trebuit aprobat, fiind prima ta părere pusă pe acest blog. Mă bucur să contribui la schimbarea unor prejudecăți cu care mă „evazuezi” 🙂

  7. zergu 02/11/2011 at 13:08 #

    Ce mă enervează vaca aia. Auzi la ea, amețiți atei. Nu i-ai zis că și tu ești atee și că ai fi zis că după cât e ea de amețită ai crezut că și ea este?

    Fac pariu că n-a citit biblia.

    Alexandra, așa trag și eu concluzia, că poți să treci ce cod vrei, că n-ai nici o garanție că o trec cum trebuie în centralizator. Din acest motiv demersul ASUR e binevenit, dar am senzația că, în tradiția deja existentă, va fi ingorat.

    http://www.jurnalul.ro/bani-afaceri/economia/mai-multe-ong-uri-cer-ancheta-parlamentara-asupra-activitatii-institutului-de-statistica-595379.html

  8. Kitana 02/11/2011 at 13:55 #

    mi s-a parut absurd sa ma intrebe numele facultatii, iara nu specializarea….cand i-am zis zi doamna ULBS (univ lucian blaga sb) ca ce-i aia ulebese? pai ati zis ca vreti numele universitatii, nu facultatea-specializarea se uita la mine ca vita, whatever , ce sa-i mai zic si de a doua ca nu mai stia ce sa scrie
    dar la religie a trecut „ateu” fara nici un comment

  9. janina 02/11/2011 at 14:39 #

    In aceeasi calitate de recenzor ca si Dollo, concluzia mea este tot pe acolo: agitatie multa si proasta. Circ asemeni. Relevanta datelor obtinute: foarte aproape de 0. Nici macar informatia cea mai simpla (cati suntem in tara asta) nu cred ca va fi cea corecta. Din toate casele de tigani pe care le-am avut eu in mapa, in vreo 3 n-am putut sa intru, iar intr-una s-au declarat 2 persoane desi roiau in jurul meu precum mustele. Deci, in dulcele stil balcanic: mult, prost si degeaba

  10. janina 09/11/2011 at 13:58 #

    Aseara (de abia) am semnat conventia pentru salariul de recenzor. Ocazie cu care am vazut cum sa face plata: la casierie. Presimt ca scena va fi de neratat: la coada la primarie sa ne luam banii de recenzor! Cred ca va merita un comentariu, desi va fi cam departe in timp si interesul asupra subiectului se va fi diminuat demult

    • Dollo 09/11/2011 at 17:19 #

      Eu am semnat-o din prima zi, dar la final a trebuit să mai duc o dată copie după buletin și diplomă. Tot nu știu când se dau banii, vouă v-au zis?

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Skopje, Macedonia: sărăcie și statui pe datorie

Prometeu, turiștii și clădirea parlamentului în plan secund

Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.

Strâns uniți în jurul SRI, întru salvarea planetară a Internetului

dumbrava-cosmoiu

Cum se derulează o ședință în Parlamentul României, în care SRI încearcă și reușește să impună o lege abuzivă, iar deputații se fac că se opun.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Mama mi-a zis să nu mă duc, dar eu nu și nu…

parapanta3

Cu parapanta e ca și cu un bărbat, prima dată nu e bine, dar ceva te face să mai vrei măcar o dată 😉

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.