Azi am comis o aroganță mâncând la KFC. Și am surprins o scenă în interior pe care am înțeles-o abia când am ieșit. De aceea vă propun o ghicitoare foto:
Ce credeți că face moșulică din imagine, care scârțâie la vioară la ușa KFC-ului, cu banii adunați în cutia viorii?
Cine e cel mai aproape de adevăr primește o porție de aripioare picante sau crispy la alegere. Cado, de la mine 😉
Să știți că strângea ceva, că avea și cântar electronic lângă el, iar la picior avea legată o tamburină, așa că era un soi de mini orchestră statică nenea.
Răspuns: Cel mai aproape a fost domnul George, care desconsideră însă oferta mea și vrea o ciorbă de burtă. Poate le sugerăm ăstora de la KFC o diversificare de meniu 😉 ?
Da, era un nene trecut de 50 de ani, cu cămașă bleu office și o vestă tricotată bleumarin care stătea la coadă la KFC și schimba măruntul strâns de violonist în punguțe din plastic. O doamnă de la una din case părea că îl știe bine, că nu a fost nevoie de cuvinte între ei, a luat punga și i-a dat alți bani domnului. Un soi de win-win situation, restaurantul are mărunt ca să dea restul la clienți, omul de afară pleacă acasă după o zi de lucru cu buzunarul plin de hârtii, în loc de tinichele. Cândva KFC avea niște cutii din plastic transparente la case, unde erai invitat să lași restul ca să contribui la nu știu ce cauză nobilă. Acum violonistul de afară ține loc de cauză nobilă.
După ce a schimbat banii în hârtii, bărbatul cu cămașă bleu s-a dus afară ca să-i dea punga violonistului, s-o umple din nou. Apoi s-a întors în restaurant și a așteptat să se mai strângă mărunții. N-am văzut exact unde au ajuns banii de hârtie, posibil să fi rămas la domnul care i-a schimbat, deci „protectorul”, cum spuneau Clementina și Janina. Așa că avem balotaj. Clementina fiind prea departe de aripioarele din București, rămâne Janina 🙂 Și George cu ciorba lui. Cum facem?
Janina … asemeni … nu foarte departe, dar nici prea curand in Bucuresti
Asa ca pofta buna la ciorba de burta 🙂