Scârța scârța, în față la KFC

Ce credeți că face moșulică din imagine, care scârțâie la vioară la ușa KFC-ului, cu banii adunați în cutia viorii?

Azi am comis o aroganță mâncând la KFC. Și am surprins o scenă în interior pe care am înțeles-o abia când am ieșit. De aceea vă propun o ghicitoare foto:

Ce credeți că face moșulică din imagine, care scârțâie la vioară la ușa KFC-ului, cu banii adunați în cutia viorii?

Cine e cel mai aproape de adevăr primește o porție de aripioare picante sau crispy la alegere. Cado, de la mine 😉

Să știți că strângea ceva, că avea și cântar electronic lângă el, iar la picior avea legată o tamburină, așa că era un soi de mini orchestră statică nenea.

 

Răspuns: Cel mai aproape a fost domnul George, care desconsideră însă oferta mea și vrea o ciorbă de burtă. Poate le sugerăm ăstora de la KFC o diversificare de meniu 😉 ?

Da, era un nene trecut de 50 de ani, cu cămașă bleu office și o vestă tricotată bleumarin care stătea la coadă la KFC și schimba măruntul strâns de violonist în punguțe din plastic. O doamnă de la una din case părea că îl știe bine, că nu a fost nevoie de cuvinte între ei, a luat punga și i-a dat alți bani domnului. Un soi de win-win situation, restaurantul are mărunt ca să dea restul la clienți, omul de afară pleacă acasă după o zi de lucru cu buzunarul plin de hârtii, în loc de tinichele. Cândva KFC avea niște cutii din plastic transparente la case, unde erai invitat să lași restul ca să contribui la nu știu ce cauză nobilă. Acum violonistul de afară ține loc de cauză nobilă.

După ce a schimbat banii în hârtii, bărbatul cu cămașă bleu s-a dus afară ca să-i dea punga violonistului, s-o umple din nou. Apoi s-a întors în restaurant și a așteptat să se mai strângă mărunții. N-am văzut exact unde au ajuns banii de hârtie, posibil să fi rămas la domnul care i-a schimbat, deci „protectorul”, cum spuneau Clementina și Janina. Așa că avem balotaj. Clementina fiind prea departe de aripioarele din București, rămâne Janina 🙂 Și George cu ciorba lui. Cum facem?

Etichete: ,

13 comentarii la “Scârța scârța, în față la KFC” Subscribe

  1. janina 09/11/2011 at 12:11 #

    Janina … asemeni … nu foarte departe, dar nici prea curand in Bucuresti
    Asa ca pofta buna la ciorba de burta 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉