De câteva zile citesc „Cimitirul de piane” de Peixoto, cartea ieșită la vot pentru Clubul de carte. M-am apucat târziu de ea și recunosc că impulsul de a o deschide a fost un vis pe care l-am avut săptămâna trecută, în care se făcea că eram deja la Club, cu diverși oameni de pe blog, iar eu eram elevul cu lecția nefăcută scos la tablă. Habar n-aveam despre ce vorbesc oamenii ăia și rușinea era cu atât mai mare cu cât clubul fusese inițiativa mea. Așa că m-am apucat cu de-a sila să citesc.
Îmi place. Deși e genul ăla de carte pe care o citești cu senzația crescândă că se termină rău. Cam ca viața însăși. Categoria „life is a bitch and then you die!”
Am trecut de prima treime, sunt pe la kilometru zece, din maraton, și descopăr un stil literar interesant, captivant, o tehnică de narațiune pe care, culmea, am folosit-o și eu în portretul pe care i l-am făcut anul trecut în Esquire maratonistului Ilie Roșu. E maratonul, kilometru cu kilometru, în care se împletește povestea vieții și a familiei personajului. Ca să vezi cum gândesc la fel mințile scriitorilor, domnule;)
Sper să o termin până week-end-ul viitor, când plănuim să ținem prima întâlnire din Clubul cărții, nu-i așa tovarăși?
Eu aș zice sâmbătă seara (12 noiembrie), la o cârciumă unde se poate bea vinul casei – că vin portughez , mai greu în București – ca să fim așa în pielea personajelor și în atmosfera în care se simțeau ei bine. Aș plusa și cu un pește sau o caracatiță bătută bine de pragul ușii, dar știu că e prea mult 🙂
Voi ce ziceți? Hai cu propunerile și cu înscrierile, că am ajuns pe ultima sută de metri. Cine dorește să zică ferm, când vrea, unde anume și să trimită pe emailul meu un număr de telefon, ce va fi folosit doar în caz de nevoie.
Așteptăm și provincia 😉
eu vin.
totusi, propun ca seara aia sa inceapa un pic mai devreme.
in capul meu seara incepe pe la 9. as propune sa incepem cam pe la 7-7.30.
vinul casei, eventual fiert cu mirodenii suna bine.
ma bucur ca ti se pare interesanta.
Ei, normal că pe la un 18-19 ne vom întâlni. La 21 deja ni se vor fi dezlegat toate limbile 😉
vin si eu. stiu ca initial propusesem Randez Vous, dar acum mi se pare cam galagios…adica nu prea te intelegi om cu persoana. Au un sistem audio pe care ti-l baga pe gat…nu-l pot da mai incet..si ii mai auzi si pe ceilalti cum vorbesc. Cred ca ar fi bine aici: http://greentea.ro/ceainaria/despre-ceainarie/
E doar o propunere..
Două doamne mai în față voiau niște vin fiert, are la ceainărie? 🙂
nu stiu, dar au narghilea! 😀 :)) No..mergem unde vreti voi atunci!
Nu cred că e cineva fumător dintre noi, ne limităm la alte vicii;)
aaaa, daca au dulciuri (si au 🙂 ) eu renunt la toate vinurile fierte din lume. (si aproape la orice altceva, in general 🙂 )
oricum atmosfera de ceai-fusecuri/prajituri, eventual naghilea, mi se pare mai potrivita unui club literar (sau unor discutii ce exced politica, fotbalul si criza 🙂 ) decat atmosfera unui restaurant/carciumioare oricat de boeme.
Of, n-ai cu cine, domnule! Bine, fie, o să bem un ceai de lămâie cu prăjituri ca alea pe care le mânca Francisco cu mă-sa în serile copilăriei.
ce părere aveţi de Bruno? http://www.brunowine.ro/gallery.php
este şi vin şi cred că şi ceai pentru doritori.
La Bruno e galagie, si conteaza sa ne putem auzi om cu persoana.
Pentru a merge la Greentea trebuie facuta o rezervare inainte. Sambata seara nu gasesti loc fara rezervare!