Înfrângere glorioasă

Nu e nimic mai al dracu decât să pierzi și să vină mai mulți la tine să-ți spună că de fapt ai fi meritat să câștigi, dar nu te-au ajutat zarurile

Dacă podiumul ar fi avut cinci locuri aș fi fost și eu pe el, dar așa am fost doar tipa cu textul despre care mulți aveau impresia că va fi cel câștigător. Aș fi întrunit votul popular, dar nu le-am întrunit și pe cele ale membrilor comisiei. Cu câteva excepții care au ținut să mă felicite/consoleze în particular. Câștigătorii au fost:

1. ziarista din Bulgaria – cu un articol despre imigranții care forțează granițele UE prin Bulgaria și România

2. ziarista din Muntenegru – cu un articol despre violurile în Balcani și pedepsele prea mici pe care le primesc violatorii

și 3 ziaristul din Serbia – care a scris o anchetă foarte bună despre cum mafioții din Balcani fac averi din privatizarea fostelor state comuniste.

Cum am mai spus și înainte, pentru mine principalul premiu a fost faptul că am beneficiat de această ocazie să fac jurnalism de calitate și să călătoresc pe banii altora 😉 Desigur, sunt dezamăgită că subiectul meu nu a captat atât de mult atenția comisiei cum s-a întâmplat cu cele ale câștigătorilor, dar nu mai am ce să fac acum.

Oricum, aseară m-am simțit ca la campionatele mondiale de fotbal. România a avut o evoluție excelentă, dar n-a reușit să se mobilizeze și să înscrie decisiv în finală. Și nu e nimic mai al dracu decât să pierzi și să vină mai mulți la tine să-ți spună că de fapt ai  fi meritat să câștigi, dar nu te-au ajutat zarurile. O înfrângere glorioasă, pe care numai un român verde o poate aprecia 😉

Chiar dacă nu m-am ridicat nici la înălțimea așteptărilor mele, mulțumirile mele sunt singurele semne de apreciere pe care le pot face față de cele două doamne care m-au ajutat să câștig această bursă și s-o duc până la capăt. Adică Andreea și Dana. Doamnelor, calul pe care ați pariat a fost o gloabă, dar vă e recunoscătoare 🙂

 

P.S. Poza e făcută în ziua în care am vizitat rămășițele zidului Berlinului, și ne-am pus câțiva dintre noi picioarele în jurul unuia din punctele cu care sunt marcate diverse locuri în jurul zidului, cu numele unor germani care au vrut să îl sară și n-au reușit.

Etichete: ,

10 comentarii la “Înfrângere glorioasă” Subscribe

  1. Liviu Filip 26/11/2011 at 13:15 #

    Am citit undeva ca toti participantii la un concurs muzical (X factor parca) cand erau intrebati de ce participa, raspundeau fie ca vroiau sa devina faimosi, fie ca vroiau sa devina milionari. Dar nici unul n-a raspuns ca participa din placere(pentru muzica). Poate ca e mai bine sa nu castigi un premiu „oficial” pentru ceea ce faci, ci singurul premiu sa fie multumirea ca ai facut un lucru bun.

  2. Andreea 26/11/2011 at 14:54 #

    Haide, Dollo, calul pe care am pariat eu este cu siguranta castigator! Stiu ca e naspa si ca nimic din ce iti poate spune cineva – oricine – nu te va consola prea tare; totusi, simt nevoia sa intaresc ceea ce ti-am mai spus: dupa parerea mea, ai facut o treaba fantastica si ai pus-o in cuvinte cum nu se putea mai bine. Fruntea sus, ca suturi in fund sunt la tot pasul…

  3. mircea 26/11/2011 at 16:50 #

    Asa-i lumea in ziua de azi:depaseste toate granitele, prefera banii nemunciti, si sexul interzis. Si nu-i place sa-i citeasca seful mailurile…

  4. Gilbert 26/11/2011 at 20:24 #

    Na-i câştigat premiul lor dar ai câştigat recunoaşterea noastră. Se pune?

  5. Xanaxdu 26/11/2011 at 21:00 #

    Dollo, cheer up! N-am citit articolele cistigatoare (si nici nu dau click pe ele, na!, sa nu le cresc numarul de readers), dar stiu ca articolul tau a fost bun si documentat. Uff, cum e aia? Important e sa participi, sa-ti impingi limitele, nu sa cistigi. Slaba consolare, stiu, dar dupa cum te cunosc, nu cred ca o sa fii prea doborita de chestia asta.

  6. Liviu Filip 26/11/2011 at 23:18 #

    Ai citat si tu un clasic „in viata”? 🙂
    „„De ceee, de cee? Nu pot să concep așa ceva! DE CE EA ȘI NU EU?”

  7. Liviu Filip 26/11/2011 at 23:32 #

    De cine a fost organizat concursul? Aia din fostul RDG ofereau premii de consolare generoase, de exemplu individului care n-a castigat la saritura peste zid i-au oferit cazare si mancare gratuita, probabil intr-o locatie din centrul Berlinului (pe viata, 1-2 ani probabil);). Ce poti sa ceri mai mult?:)

  8. Glass and IRon 27/11/2011 at 19:12 #

    La „Oscar” nominalizarea este la fel de valoroasa precum premierea. Se alege unul fiindca nu se poate sa ramana toti. Ai ajuns printre cei mai buni si asta este cel mai important. Restul … amanunte.
    Este adevarat, nu ai primit un loc pe podium … si ? … „cine a luat premiul I ?” … „X dar sa citesti si ce a scris locul V – formidabil !” – cam asa „vad” eu participarea la un asemenea nivel :).
    Felicitari !!

  9. cristina 28/11/2011 at 01:00 #

    felicitari si nu conteaza ca nu a fost premiu cu coronita. ceea ce ai facut tu in lunile astea este visul oricarui jurnalist. si uite ca la tine s-a indeplinit, deci poti trece la PR 🙂

  10. Andreea 01/12/2011 at 01:06 #

    Locul pe care l-ai „ocupat” demonstreaza exact mesajul documentarului tau : oamenii nu considera important / real faptul ca sunt supravegheati la locul de munca:)

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Și nevaccinați, și cu sănătatea garantată de stat

vaccinare2

Dialog între doi medici la Comisia de Sănătate din Senat:
– Niciun guvern nu poate impune ca în corpul supușilor săi să fie inoculate cu forța anumite medicamente.
– Dar de ce obligăm bolnavii de sifilis să se trateze?
– Da, îi tratăm cu forța pentru că sifilisul se transmite pe cale sexuală, dar SIDA și minoritățile sunt libere…

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani

Politehnica Bucuresti, Falcultatea de Electronica si Telecomunicatii - Generatia 1960 - numai vise

Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Mama mi-a zis să nu mă duc, dar eu nu și nu…

parapanta3

Cu parapanta e ca și cu un bărbat, prima dată nu e bine, dar ceva te face să mai vrei măcar o dată 😉

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.