Sunt trei mirosuri care înseamnă toamnă pentru mine:
– aroma verde-amăruie de frunză, mușchi, pământ și ciuperci pe care o răspândesc tufănelele de grădină,
– fumul scos de frunzele uscate arse în curți,
– aerul rece dimineața, care conține note din primele două mirosuri și un al treilea, trimis de iarna de după colț.
Mi-am dat seama zilele astea că m-am amăgit atâția ani că îmi place (doar) vara, când toamna are așa multe de oferit. O fi o chestie de vârstă? 😉
Mirosurile sunt primele care-mi vin în minte, dar mai e și piața. Parcă niciodată piața nu e mai frumoasă ca toamna. Nu neapărat pentru că ar fi sezonul recoltelor, că doar și vara e plină de recolte, dar are culorile alea, mirosurile (iarăși) care te fac să le apreciezi mai mult tocmai pentru că țin puțin. Acuși cade bruma peste ele și se zgribulește tot. Deja nu mai găsești castraveți, roșiile sunt niște arătări, dar e plin de morcovi, ridichi negre (preferatele mele, deși put), ceapă de apă (mmm, cu brânză de oaie sau de capră), gogoșari cărnoși, pere crocante, mere suculente, și… porumb de floricele.
Am găsit în piață, la o tarabă ascunsă, unde probabil sunt exilați adevărații țărani, niște porumbi mici, vineții, care mi-au amintit de mamaie. Ea ținea mereu pe sobă niște porumbei din ăștia pentru floricele. Îi creștea în fundul curții, acolo unde avea și buda… În toiul iernii, când erau uscați bine, îi curăța de boabe, încingea ceaunul de tuci, îl stropea cu niscai ulei și îl umplea apoi cu floricele. Mai târziu și mama păstra obiceiul ăsta, deși înlocuise soba cu caloriferul, dar când a murit mamaie n-au mai fost nici pe calorifer porumbei.
Nenea de la tarabă m-a văzut că mă uitam lung la porumbi și m-a îmbiat, încercând să-mi spună ce sunt și ce se face din ei. Când
i-am zis că știu de la mamaie, parcă veneam de la el de acasă. S-a apucat să mi-i laude, că un porumb din ăla umple un ceaun cât tasul lui, cu floricele, că sunt naturali, fără chimicale, și doar le trebuie sare. Până la urmă i-am dat un leu pe doi porumbi, mai mult de dragul amintirii. Că până s-or usca ei (eu nici calorifer nu am ca să-i țin pe el) eu îmi fac pofta cu floricele de supermarket, zise și pop corn. Dar o să vă țin la curent dacă un porumb din ăla chiar umple un tas. Ce vedeți în castronul roșu e rezultatul pungii de alături, pe care o bagi în cuptorul cu microunde, dai la maxim, două minute jumate și gata.
P.S. Florile din poze sunt tufănelele mele din balcon. Azi a bătut soarele în ele și parcă și culorile lor au fost mai vesele.
Mai sunt gutuile. Si merele alea zise „bot de iepure”. Puse in fereastra, se umple casa de mirosul lor.
Iar floricele din porumb tepos am incercat sa fac si eu. Bineinteles ca nu au inflorit decat jumatate. Iar fiica-mea a dat exasperata din maini si s-a dus sa-si cumpere din colt o punga ca in poza ta 🙁
Cred că secretul stă în vreun tratament chimic al ăstora din pungă. Îmi amintesc că și la mamaie se nimereau câte unele care nu săreau deloc. Ea zicea că a fost soi rău porumbul;)
Tare mult mi-a placut postarea ta, e de suflet. Iar legat de toamna nu imi place cand ploua, dar imi place mirosul… imi place mirosul de toamna… fiecare anotimp miroase altfel… Am in camara niste gutui… miros a toamna… nu sunt ale mele, nu imi plac gutuile, nu mananc… dar miros a toamna… 🙂
Super prezenta e si la nivel sonor – fasaitul frunzelor sub picioare, rapaitul ploii, sunetul scos de tecile uscate de fasole cand crapa, de papusoi cand se curata cu razatoarea sau de perele ce se loveau in cadere de pietrele din curte, toate reprezinta pentru mine toamna.
Da, la sunete nu m-am gândit, e frumos și foșnetul frunzelor
Mie imi place covorul de frunze galbene si imi pare rau ca este maturat atat de repede. Frunzele insirate pe toata strada dau ceva magic peisajului. Nu imi place cand ploua toamna, ploaia aia mocaneasca, fada, plictisitoare, fara fulgere si fara vant
Ba, toamna e frumoasa si pentru ploile grele, mocanesti, de-ti vine sa-ti cauti pledul, cartea si semineul. A, si paharul cu vin…
Da, cu condiția să stai sub pled, nu într-o stație de autobuz 😉
Daca ploua numai duminica atunci cand oricum ai vrea sa stai acasa si sa te relaxezi, da, e fain, dar in timpul saptamanii cand mergi la serviciu si parca ai merge cateva statii pe jos, asa, de plimbare?