Noi te feliem, ca să-ți cunoști interiorul

Ăsta e sloganul unui centru de imagistică medicală din Galați. Cum credeți că arată felia de român?

Cine a făcut vreodată un RMN în viața lui cunoaște sensul acestui slogan: „Noi te feliem, ca să-ți cunoști interiorul!”. E sloganul unui centru de imagistică medicală din Galați. Cavxmed. O să vă povestesc cu altă ocazie cum am ajuns să le cunosc motto-ul, dar azi în supermarket mi-am dat seama cum ar arăta și imaginea potrivită la acest slogan.

Ați văzut ce înghesuială e întotdeauna la raftul de bacon, șunci și mezel preambalat? Cred că nu există nicio marfă mai răscolită, aleasă și pipăită decât bacon-ul la români. Eu una am văzut mereu în dreptul acelui raft câte doi- trei indivizi care alegeau marfa din grămadă, ca niște găini: asta e prea grasă, asta e prea mare, asta e prea mică, asta are șorici, asta are ambalajul înțepat și a luat aer etc.

Eu însămi fac asta, de ce să mă ascund, pentru că îmi place un bacon bine împănat ori în omletă ori mâncat așa, crud-uscat. Mi-e și greu să-mi amintesc ce naiba mâncam înainte de 89 la micul dejun. De fapt nu mi-e greu, dar e mai comod așa, de ce să-mi amintesc de șnițelul din parizer sau de  friganele?

De asta mă gândeam azi, cum o arăta interiorul românilor, dacă ar fi să ni-l vedem feliat? O arăta ca o felie de bacon? Mai ales în ultimii 20 de ani cred că da. Poate pe vremuri arăta ca o mămăligă, tăiată cu ața, apoi ca o felie de salam cu soia, dar de când a dat consumerismul și abundența peste noi, cred că felia de român seamănă cu una de bacon. Mai multă grăsime decât mușchi, că suntem o națiune cam sedentară, dar ușoare urme de cărniță încă se mai arată. Că doar nu ne-a secat criza de tot.

Etichete: , , , , ,

12 comentarii la “Noi te feliem, ca să-ți cunoști interiorul” Subscribe

  1. mircea 12/11/2011 at 23:11 #

    Bine ca mi-ai adus aminte: chiar zilele trecute am luat un metru de costita afumata de Selgros… L-am taiat in doua ca sa incapa in frigider si acolo a ramas…

    • Dollo 13/11/2011 at 10:29 #

      mmm, bun, deja a prins mâzgă

  2. Escu 13/11/2011 at 00:42 #

    cand „feliezi” primul lucru care iti iese in cale este grasimea. alb-galbuie..ca mai apoi sa dai de carne…si de oase. cu mult sange. nu cred ca aratam ca baconul. suntem ceea ce mancam :))

    • Dollo 13/11/2011 at 10:29 #

      păi și dacă mâncăm bacon, cum de nu iese bacon în secțiune, hai? 😉

  3. Diana 13/11/2011 at 13:04 #

    Ce atâta bacon… își iau românii câteva felii amărâte…
    Dar șunca românească? Kaiserul? 😆 Ne-am modernizat prea mult?

    • Dollo 14/11/2011 at 15:12 #

      Slană cu pită

  4. janina 13/11/2011 at 16:03 #

    Pai depinde interiorul carui roman il feliem.
    Ca la cei de prin fundul tarii, unde nu-i canalizare dar este deschis un santier pentru bazin de inot, la aia nici nu ai ce sa feliezi, ca dai numai peste tendoane si piele.
    Daca ne mutam mai spre orase, atunci in cea mai mare parte dam peste osanza pufoasa produsa de cartofi si fainoase. Cu varianta la care detaliul interior arata cam ca si ceafa de porc (aia de pe gratarele de 1 mai): carnita impanata cu foarte putina grasime.
    Oricum Escu are dreptate: suntem ceea ce mancam. SI de cele mai multe ori, nu arata deloc bine!
    Si ca sa va fac in ciuda: eu in dupa-amiaza asta voi face placinta de praz. Invatata de pe la machedonii nostri de Dobgrogea. Sac!

    • Dollo 14/11/2011 at 15:12 #

      Mama a făcut una cu carne și ciuperci, mai ca la oraș 😛

  5. Andreea 14/11/2011 at 11:21 #

    Daca te intrebi cum arata interiorul oamenilor (la propriu), atunci ar fi fain sa prinzi o expozitie din seria Bodies. N-au venit in Romania (inca), dar eu am avut norocul sa ii gasesc chiar de 2 ori, o data in Madrid si o data in Rotterdam. Este fascinant, pur si simplu! Am luat cartea (care e destul de groasa si bine ilustrata), poate ne mai vedem la o cafea si iti arat :).

    • Dollo 14/11/2011 at 15:07 #

      Hm, înfiorător, dar fascinant într-adevăr. Nu știu cum ar fi pe viu 🙂 Păi, să ne vedem, zic și eu.

      • Andreea 14/11/2011 at 16:13 #

        iti zic eu, e atat de stiintific incat nu mai e infiorator 🙂
        Eu astept sa castigi concursul, sa vezi atunci ce de chefuim! Aduc si cartea, promit.

        • Dollo 14/11/2011 at 16:25 #

          Ah, eu mă gândeam să fug în Brazilia cu banii dacă câștig. Dar vă chem acolo… 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉