Cine a făcut vreodată un RMN în viața lui cunoaște sensul acestui slogan: „Noi te feliem, ca să-ți cunoști interiorul!”. E sloganul unui centru de imagistică medicală din Galați. Cavxmed. O să vă povestesc cu altă ocazie cum am ajuns să le cunosc motto-ul, dar azi în supermarket mi-am dat seama cum ar arăta și imaginea potrivită la acest slogan.
Ați văzut ce înghesuială e întotdeauna la raftul de bacon, șunci și mezel preambalat? Cred că nu există nicio marfă mai răscolită, aleasă și pipăită decât bacon-ul la români. Eu una am văzut mereu în dreptul acelui raft câte doi- trei indivizi care alegeau marfa din grămadă, ca niște găini: asta e prea grasă, asta e prea mare, asta e prea mică, asta are șorici, asta are ambalajul înțepat și a luat aer etc.
Eu însămi fac asta, de ce să mă ascund, pentru că îmi place un bacon bine împănat ori în omletă ori mâncat așa, crud-uscat. Mi-e și greu să-mi amintesc ce naiba mâncam înainte de 89 la micul dejun. De fapt nu mi-e greu, dar e mai comod așa, de ce să-mi amintesc de șnițelul din parizer sau de friganele?
De asta mă gândeam azi, cum o arăta interiorul românilor, dacă ar fi să ni-l vedem feliat? O arăta ca o felie de bacon? Mai ales în ultimii 20 de ani cred că da. Poate pe vremuri arăta ca o mămăligă, tăiată cu ața, apoi ca o felie de salam cu soia, dar de când a dat consumerismul și abundența peste noi, cred că felia de român seamănă cu una de bacon. Mai multă grăsime decât mușchi, că suntem o națiune cam sedentară, dar ușoare urme de cărniță încă se mai arată. Că doar nu ne-a secat criza de tot.
Bine ca mi-ai adus aminte: chiar zilele trecute am luat un metru de costita afumata de Selgros… L-am taiat in doua ca sa incapa in frigider si acolo a ramas…
mmm, bun, deja a prins mâzgă
cand „feliezi” primul lucru care iti iese in cale este grasimea. alb-galbuie..ca mai apoi sa dai de carne…si de oase. cu mult sange. nu cred ca aratam ca baconul. suntem ceea ce mancam :))
păi și dacă mâncăm bacon, cum de nu iese bacon în secțiune, hai? 😉
Ce atâta bacon… își iau românii câteva felii amărâte…
Dar șunca românească? Kaiserul? 😆 Ne-am modernizat prea mult?
Slană cu pită
Pai depinde interiorul carui roman il feliem.
Ca la cei de prin fundul tarii, unde nu-i canalizare dar este deschis un santier pentru bazin de inot, la aia nici nu ai ce sa feliezi, ca dai numai peste tendoane si piele.
Daca ne mutam mai spre orase, atunci in cea mai mare parte dam peste osanza pufoasa produsa de cartofi si fainoase. Cu varianta la care detaliul interior arata cam ca si ceafa de porc (aia de pe gratarele de 1 mai): carnita impanata cu foarte putina grasime.
Oricum Escu are dreptate: suntem ceea ce mancam. SI de cele mai multe ori, nu arata deloc bine!
Si ca sa va fac in ciuda: eu in dupa-amiaza asta voi face placinta de praz. Invatata de pe la machedonii nostri de Dobgrogea. Sac!
Mama a făcut una cu carne și ciuperci, mai ca la oraș 😛
Daca te intrebi cum arata interiorul oamenilor (la propriu), atunci ar fi fain sa prinzi o expozitie din seria Bodies. N-au venit in Romania (inca), dar eu am avut norocul sa ii gasesc chiar de 2 ori, o data in Madrid si o data in Rotterdam. Este fascinant, pur si simplu! Am luat cartea (care e destul de groasa si bine ilustrata), poate ne mai vedem la o cafea si iti arat :).
Hm, înfiorător, dar fascinant într-adevăr. Nu știu cum ar fi pe viu 🙂 Păi, să ne vedem, zic și eu.
iti zic eu, e atat de stiintific incat nu mai e infiorator 🙂
Eu astept sa castigi concursul, sa vezi atunci ce de chefuim! Aduc si cartea, promit.
Ah, eu mă gândeam să fug în Brazilia cu banii dacă câștig. Dar vă chem acolo… 🙂