Nu e curcan ca rața și wurst ca morcovul

Rață cu piure de morcov, o cină elvețiană în mijlocul Berlinului

V-am promis că azi vă povestesc despre arhivele și muzeul Stasi și credeți-mă că am ce vă povesti. Doar că mâine dimineață pe la ora 10.30 ora Berlinului o să îmi susțin capodopera în fața unui comitet de tovarăși din presa europeană, așa că vă mărturisesc că bietul meu creier e ocupat acum să găsească doar cuvintele potrivite în engleză, ca să-i dau gata pe tovarăși într-un sfert de oră.

Așa că în loc de Stasi vă arăt doar ce am mâncat în seara asta, de thanks giving day, la unul din restaurantele chic din Berlin –  Diekmann Chalet swisse – situat într-o pădure în sud-vestul orașului. Rață cu piure de morcov, o legumă călită care semăna cu varza, dar avea gust de ceapă, și un sos maroniu cu un gust interesant. Mărturisesc că m-a dat gata rața elvețiană mai mult decât currywurstul berlinez, iar piureul de morcov a venit după o supă, tot din morcov, un pic picantă, cu ceva gust de ierburi neidentificate. Ce mai, a fost o cină portocalie. În compania unor tovarăși pe care trebuie să-i impresionez mâine dimineață.

Tags: ,

3 Responses to “Nu e curcan ca rața și wurst ca morcovul” Subscribe

  1. Liviu Filip 25/11/2011 at 12:03 #

    Succes cu „capodopera”! Sper sa nu vina vreun ziarist olandez cu un subiect depre spionarea clientilor unui mare lant de magazine cu ajutorul cardului de „Bonus” sa-ti faca concurenta:). Tocmai am downladat o aplicatie pe telefon oferita de lantul respectiv si acum stiu si eu ce am cumparat(si cat) in ultimele trei luni:).
    Sa-ti fie de bine dupa rata(locul patru in topul meu, dupa sarmale, micii de la piata, si piciorul de miel):)!

  2. mircea 25/11/2011 at 14:41 #

    Bafta!
    Cit despre mincarea din poza, sint sigur ca dupa asa o portie mare (75-100 grame?) a mai ramas loc si pentru 2-3 currywursti . Si o bere.

  3. Niki 25/11/2011 at 17:02 #

    Successuri!

Leave a Reply

Oldies but goldies

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

De ce țin oamenii cu PSD

flyere

Deoarece în multe județe e cel mai mare angajator. Pe banii noștri, baronii PSD patronează instituții de stat supradimensionate cu angajați fictivi care muncesc în realitate pentru partid. Înțelegeți de ce se oftică Dragnea că el e singurul fraier judecat pentru o astfel de faptă pe care o practică cu succes toți colegii lui în continuare?

Autorizația de construcție – când primăria e mai parolistă decât arhitectul (II)

unelte

În țara lui „așa se face”: dom profesor îți face o onoare cu forța, iar producătorul îți zice, voalat, că proiectantul tău e praf; Și se întâmplă că ne dispare din proiect și al treilea structurist