Nu e curcan ca rața și wurst ca morcovul

Rață cu piure de morcov, o cină elvețiană în mijlocul Berlinului

V-am promis că azi vă povestesc despre arhivele și muzeul Stasi și credeți-mă că am ce vă povesti. Doar că mâine dimineață pe la ora 10.30 ora Berlinului o să îmi susțin capodopera în fața unui comitet de tovarăși din presa europeană, așa că vă mărturisesc că bietul meu creier e ocupat acum să găsească doar cuvintele potrivite în engleză, ca să-i dau gata pe tovarăși într-un sfert de oră.

Așa că în loc de Stasi vă arăt doar ce am mâncat în seara asta, de thanks giving day, la unul din restaurantele chic din Berlin –  Diekmann Chalet swisse – situat într-o pădure în sud-vestul orașului. Rață cu piure de morcov, o legumă călită care semăna cu varza, dar avea gust de ceapă, și un sos maroniu cu un gust interesant. Mărturisesc că m-a dat gata rața elvețiană mai mult decât currywurstul berlinez, iar piureul de morcov a venit după o supă, tot din morcov, un pic picantă, cu ceva gust de ierburi neidentificate. Ce mai, a fost o cină portocalie. În compania unor tovarăși pe care trebuie să-i impresionez mâine dimineață.

Etichete: ,

3 comentarii la “Nu e curcan ca rața și wurst ca morcovul” Subscribe

  1. Liviu Filip 25/11/2011 at 12:03 #

    Succes cu „capodopera”! Sper sa nu vina vreun ziarist olandez cu un subiect depre spionarea clientilor unui mare lant de magazine cu ajutorul cardului de „Bonus” sa-ti faca concurenta:). Tocmai am downladat o aplicatie pe telefon oferita de lantul respectiv si acum stiu si eu ce am cumparat(si cat) in ultimele trei luni:).
    Sa-ti fie de bine dupa rata(locul patru in topul meu, dupa sarmale, micii de la piata, si piciorul de miel):)!

  2. mircea 25/11/2011 at 14:41 #

    Bafta!
    Cit despre mincarea din poza, sint sigur ca dupa asa o portie mare (75-100 grame?) a mai ramas loc si pentru 2-3 currywursti . Si o bere.

  3. Niki 25/11/2011 at 17:02 #

    Successuri!

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Turism nemţesc în Transilvania: “Adevărata Românie poate fi descoperită numai la sat”

Casutele de vacanta ale lui Jonas din Valea Verde

„Pupă-mă-n fund şi rămâi sănătos!”, salutul medieval inedit al sighisorenilor, a provocat, in epoca, indignarea Vienei, iar azi le smulge zambetele turistilor straini

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Cum le iertăm greşiţilor noştri

Roland Jahn, intre dosarele Stasi

Şeful arhivelor Stasi din Berlin a aflat, când şi-a văzut dosarul, că avocatul care-l apăra era informatorul securităţii. Acum le predă lecţii de organizare şi de iertare trimişilor din ţările arabe care s-au trezit că au eliberat arhivele şi nu ştiu cum să le mânuiască