Pleșu, despre dumnezeii ei de politică

Un portret excelent al politicii internaționale, văzută de pe scaunul de ministru de externe. Cu diplomație despre „candoarea” lui Constantinescu și sinceritatea plebee a lui Băsescu.

Andrei Pleșu face un portret excelent lumii politice românești și internaționale, în Adevărul de azi. Cine se iluziona până acum că numai ai noștri sunt proști, să afle că nici ai americanilor sau ai altor europeni nu-s mai breji. Singurii care fac o notă aparte în pictură sunt, firește, rușii. Dar la șmecherie și tupeu, nu neapărat la inteligență.

Sunt câteva personaje/instituții acolo descrise fix așa cum le știam sau intuiam (Radu Vasile, Biserica Ortodoxă Română, Traian Băsescu), dar sunt și câteva detalii surprinzătoare despre oameni care trec drept intelectuali de anvergură:

„Candidul” Emil Constantinescu – care de emoție că l-a vizitat primul ministru al rușilor în camera de hotel le-a dat accept de survol avioanelor rusești prin România, spre Belgrad. Asta în timp ce noi ne străduiam să intrăm în NATO, iar Pleșu îi promitea Madlenei Albright că-i refuzăm pe ruși. Ulterior, după ce l-a sunat personal madam Albright să-l felicite pentru „verticalitate”, Constantinescu s-a sucit și a devenit pro NATO.

Madam Albright și Javier Solana care nu pricepeau de ce s-ar revolta românii că NATO bombardează în ziua de Paște o altă țară ortodoxă (nu că s-ar fi revoltat vreun ortodox de prin Românica, dar așa, de dragul argumentației, Pleșu i-a sunat pe cei doi să le sugereze să nu bombardeze chiar în ziua de Paște). Madam Albright a presupus că noi suntem țară musulmană 😀 Iar Solana l-a întrebat între ce ore pică Paștele la noi” :))

Și nu în ultimul rând, Pleșu îl descrie magistral într-o propoziție pe Băsescu: „E, în alcătuirea lui, o componentă plebee, care îl avantajează în planul sincerităţii, dar îl face, totodată, să fie un campion al bâtei în baltă”.

Citiți interviul integral aici. Titlul e din categoria „ce are sula cu prefectura”, tabloidizează din păcate gluma lui Pleșu, dar nu ne mai luăm din atâta lucru cu presa quality, important e că mai publică niște interviuri de excepție.

PS. Plusez și eu la interviul lor cu o poză din presa vremii, care îl critica pe Pleșu taman pentru ceea ce el, ca ministru de externe, încercase să evite, în realitate. Poza am luat-o de pe site-ul lui Victor Roncea. 

Etichete: , , , , , ,

7 comentarii la “Pleșu, despre dumnezeii ei de politică” Subscribe

  1. Ioana 06/11/2011 at 22:25 #

    Uit-acisilea un alt fel de comentariu la un alt articol d-al Plesului: http://milfsipetrov.blogspot.com/2011/10/plesu-de-elena-farago.html

    • Dollo 06/11/2011 at 23:53 #

      He, he, un candid și Pleșu ăsta 😉

  2. Escu 07/11/2011 at 10:45 #

    Citesc o carte de Plesu, se cheama „Despre frumusetea uitata a vietii”. Si e bunicica…

    • Alui 07/11/2011 at 12:57 #

      Probabil cartea respectiva e din colectia „Invidia”:
      http://www.revista22.ro/invidia-1132.html

      Eu citesc o carte de Jeremy Clarkson(„Round the bend”), un fel de „Ecleziastul” combinat cu „Proverbe” pentru zilele noastre.
      Mostra:”Daca ai 100.000 de lire sterline in ziua de azi ai doua solutii: Fie iti iei un Aston Martin si-l tii in garaj, ca n-ai bani de benzina, sau ii dai(banii) unui bancher dragut care o sa-i piarda pentru tine”.

      • Dollo 07/11/2011 at 13:04 #

        Citisem și eu la vremea respectivă panseul ăla din Revista 22. Amuzant de trist și actual. Mereu actual din păcate.

        • Alui 07/11/2011 at 13:24 #

          Eu zic ca umorul e cea mai minunata creatie umana. Pe timpul lui Ceausescu radeam cu pofta si ne trecea de foame;). Cand e bine si frumos, umorul de caliatate dispare(s-a vazut asta in „timpurile bune” in Romania). Acum iar suntem norocosi, pana si nemtii incep sa aiba umor:). Iar Grecii probabil isi vor relansa civilizatia cu ocazia asta.

  3. Alexandru' 05/01/2012 at 09:37 #

    Sincer, eu nu prea pot cu Domnul Pleşu. Nu-mi place postura, nu-mi place fiziognomia, fizionomia, dicţia, nu-mi place că e precum un butoi ce-aşteaptă să moară de o boală pulmonară sau vreou suprasaturare a corpului cu grăsime. Spuneai într-un alt post despre cum să ne alegem sursele de informaţie, ei bine una dintre metode e de a vedea cine emite aceste informaţii, iar Domnul Pleşu nu este de încredere, orice-ar spune. Şi să nu crezi că sunt un hater sau ceva similar, ba chiar le-am urmărit infecţia de emisiune („5O de minute cu…”) şi a fost revelatoare: trebuie să mă pun pe treabă, căci avem modele putrede. Cu alte cuvinte, nu e sănătos şi normal ca pe postul de televiziune naţional să apară doi băieţei (unul slab, altul rotofei) să se legene-n anilingusuri şi flatulaţii şi eu, ca privitor, să înţeleg că acesta este nivelul culturii. Eu le mulţumesc pentru că există într-atât încât să mă motiveze, dar mai mult nu prea pot. Am tot încercat, dar clar nu rezonăm.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Life’s a bitch, prison bitch

irina-jianu-6-560x419

Irina Jianu, condamnată în lotul „Trofeul calității” alături și pentru Adrian Năstase, ispășește șase ani de pușcărie în închisoarea construită chiar de firma ei, în 2006, la Bacău

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Fără dosar cu șină la Consulatul Boliviei

20180224_105612

Aventurile birocratice din lumea care nu vrea să înțeleagă avantajele renunțării la vize turistice.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.