Pleșu, despre dumnezeii ei de politică

Un portret excelent al politicii internaționale, văzută de pe scaunul de ministru de externe. Cu diplomație despre „candoarea” lui Constantinescu și sinceritatea plebee a lui Băsescu.

Andrei Pleșu face un portret excelent lumii politice românești și internaționale, în Adevărul de azi. Cine se iluziona până acum că numai ai noștri sunt proști, să afle că nici ai americanilor sau ai altor europeni nu-s mai breji. Singurii care fac o notă aparte în pictură sunt, firește, rușii. Dar la șmecherie și tupeu, nu neapărat la inteligență.

Sunt câteva personaje/instituții acolo descrise fix așa cum le știam sau intuiam (Radu Vasile, Biserica Ortodoxă Română, Traian Băsescu), dar sunt și câteva detalii surprinzătoare despre oameni care trec drept intelectuali de anvergură:

„Candidul” Emil Constantinescu – care de emoție că l-a vizitat primul ministru al rușilor în camera de hotel le-a dat accept de survol avioanelor rusești prin România, spre Belgrad. Asta în timp ce noi ne străduiam să intrăm în NATO, iar Pleșu îi promitea Madlenei Albright că-i refuzăm pe ruși. Ulterior, după ce l-a sunat personal madam Albright să-l felicite pentru „verticalitate”, Constantinescu s-a sucit și a devenit pro NATO.

Madam Albright și Javier Solana care nu pricepeau de ce s-ar revolta românii că NATO bombardează în ziua de Paște o altă țară ortodoxă (nu că s-ar fi revoltat vreun ortodox de prin Românica, dar așa, de dragul argumentației, Pleșu i-a sunat pe cei doi să le sugereze să nu bombardeze chiar în ziua de Paște). Madam Albright a presupus că noi suntem țară musulmană 😀 Iar Solana l-a întrebat între ce ore pică Paștele la noi” :))

Și nu în ultimul rând, Pleșu îl descrie magistral într-o propoziție pe Băsescu: „E, în alcătuirea lui, o componentă plebee, care îl avantajează în planul sincerităţii, dar îl face, totodată, să fie un campion al bâtei în baltă”.

Citiți interviul integral aici. Titlul e din categoria „ce are sula cu prefectura”, tabloidizează din păcate gluma lui Pleșu, dar nu ne mai luăm din atâta lucru cu presa quality, important e că mai publică niște interviuri de excepție.

PS. Plusez și eu la interviul lor cu o poză din presa vremii, care îl critica pe Pleșu taman pentru ceea ce el, ca ministru de externe, încercase să evite, în realitate. Poza am luat-o de pe site-ul lui Victor Roncea. 

Tags: , , , , , ,

7 Responses to “Pleșu, despre dumnezeii ei de politică” Subscribe

  1. Ioana 06/11/2011 at 22:25 #

    Uit-acisilea un alt fel de comentariu la un alt articol d-al Plesului: http://milfsipetrov.blogspot.com/2011/10/plesu-de-elena-farago.html

    • Dollo 06/11/2011 at 23:53 #

      He, he, un candid și Pleșu ăsta 😉

  2. Escu 07/11/2011 at 10:45 #

    Citesc o carte de Plesu, se cheama „Despre frumusetea uitata a vietii”. Si e bunicica…

    • Alui 07/11/2011 at 12:57 #

      Probabil cartea respectiva e din colectia „Invidia”:
      http://www.revista22.ro/invidia-1132.html

      Eu citesc o carte de Jeremy Clarkson(„Round the bend”), un fel de „Ecleziastul” combinat cu „Proverbe” pentru zilele noastre.
      Mostra:”Daca ai 100.000 de lire sterline in ziua de azi ai doua solutii: Fie iti iei un Aston Martin si-l tii in garaj, ca n-ai bani de benzina, sau ii dai(banii) unui bancher dragut care o sa-i piarda pentru tine”.

      • Dollo 07/11/2011 at 13:04 #

        Citisem și eu la vremea respectivă panseul ăla din Revista 22. Amuzant de trist și actual. Mereu actual din păcate.

        • Alui 07/11/2011 at 13:24 #

          Eu zic ca umorul e cea mai minunata creatie umana. Pe timpul lui Ceausescu radeam cu pofta si ne trecea de foame;). Cand e bine si frumos, umorul de caliatate dispare(s-a vazut asta in „timpurile bune” in Romania). Acum iar suntem norocosi, pana si nemtii incep sa aiba umor:). Iar Grecii probabil isi vor relansa civilizatia cu ocazia asta.

  3. Alexandru' 05/01/2012 at 09:37 #

    Sincer, eu nu prea pot cu Domnul Pleşu. Nu-mi place postura, nu-mi place fiziognomia, fizionomia, dicţia, nu-mi place că e precum un butoi ce-aşteaptă să moară de o boală pulmonară sau vreou suprasaturare a corpului cu grăsime. Spuneai într-un alt post despre cum să ne alegem sursele de informaţie, ei bine una dintre metode e de a vedea cine emite aceste informaţii, iar Domnul Pleşu nu este de încredere, orice-ar spune. Şi să nu crezi că sunt un hater sau ceva similar, ba chiar le-am urmărit infecţia de emisiune („5O de minute cu…”) şi a fost revelatoare: trebuie să mă pun pe treabă, căci avem modele putrede. Cu alte cuvinte, nu e sănătos şi normal ca pe postul de televiziune naţional să apară doi băieţei (unul slab, altul rotofei) să se legene-n anilingusuri şi flatulaţii şi eu, ca privitor, să înţeleg că acesta este nivelul culturii. Eu le mulţumesc pentru că există într-atât încât să mă motiveze, dar mai mult nu prea pot. Am tot încercat, dar clar nu rezonăm.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Dacă-ți iubești copilul

adam si eva

Dacă s-ar face un referendum pentru introducerea în Constituție a dreptului de a fi tras de curent, probabil mi-ar fi greu s-o conving pe mama să nu meargă să voteze. Dar pentru ăsta din 6-7 octombrie nu a trebuit să-i explic că dragostea are forme atât de diverse, încât nu e treaba omului s-o înghesuie într-un tipar alb-negru

Hai păpușă sexoasă, bagă!

primaria

Primele victime ale poziționării USR împotriva modificării Constituției sunt propriii consilieri generali din București, hărțuiți grobian de consilierii PSD pe tema „cuplurilor de același gen”. Famiglia tradițională PSD de la Primăria Capitalei îi hărțuiește pe copiii adoptați ai cuplului bisexual USR

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Meșterul român: manualul sunt eu! (IV)

turnare placa

În care se face, în sfârșit, fundația casei și se vorbește despre hachițele meșterului român, despre cât de priceput e și cât se cere plătit. La final, un scurt video demonstrativ.