Pleșu, despre dumnezeii ei de politică

Un portret excelent al politicii internaționale, văzută de pe scaunul de ministru de externe. Cu diplomație despre „candoarea” lui Constantinescu și sinceritatea plebee a lui Băsescu.

Andrei Pleșu face un portret excelent lumii politice românești și internaționale, în Adevărul de azi. Cine se iluziona până acum că numai ai noștri sunt proști, să afle că nici ai americanilor sau ai altor europeni nu-s mai breji. Singurii care fac o notă aparte în pictură sunt, firește, rușii. Dar la șmecherie și tupeu, nu neapărat la inteligență.

Sunt câteva personaje/instituții acolo descrise fix așa cum le știam sau intuiam (Radu Vasile, Biserica Ortodoxă Română, Traian Băsescu), dar sunt și câteva detalii surprinzătoare despre oameni care trec drept intelectuali de anvergură:

„Candidul” Emil Constantinescu – care de emoție că l-a vizitat primul ministru al rușilor în camera de hotel le-a dat accept de survol avioanelor rusești prin România, spre Belgrad. Asta în timp ce noi ne străduiam să intrăm în NATO, iar Pleșu îi promitea Madlenei Albright că-i refuzăm pe ruși. Ulterior, după ce l-a sunat personal madam Albright să-l felicite pentru „verticalitate”, Constantinescu s-a sucit și a devenit pro NATO.

Madam Albright și Javier Solana care nu pricepeau de ce s-ar revolta românii că NATO bombardează în ziua de Paște o altă țară ortodoxă (nu că s-ar fi revoltat vreun ortodox de prin Românica, dar așa, de dragul argumentației, Pleșu i-a sunat pe cei doi să le sugereze să nu bombardeze chiar în ziua de Paște). Madam Albright a presupus că noi suntem țară musulmană 😀 Iar Solana l-a întrebat între ce ore pică Paștele la noi” :))

Și nu în ultimul rând, Pleșu îl descrie magistral într-o propoziție pe Băsescu: „E, în alcătuirea lui, o componentă plebee, care îl avantajează în planul sincerităţii, dar îl face, totodată, să fie un campion al bâtei în baltă”.

Citiți interviul integral aici. Titlul e din categoria „ce are sula cu prefectura”, tabloidizează din păcate gluma lui Pleșu, dar nu ne mai luăm din atâta lucru cu presa quality, important e că mai publică niște interviuri de excepție.

PS. Plusez și eu la interviul lor cu o poză din presa vremii, care îl critica pe Pleșu taman pentru ceea ce el, ca ministru de externe, încercase să evite, în realitate. Poza am luat-o de pe site-ul lui Victor Roncea. 

Etichete: , , , , , ,

7 comentarii la “Pleșu, despre dumnezeii ei de politică” Subscribe

  1. Ioana 06/11/2011 at 22:25 #

    Uit-acisilea un alt fel de comentariu la un alt articol d-al Plesului: http://milfsipetrov.blogspot.com/2011/10/plesu-de-elena-farago.html

    • Dollo 06/11/2011 at 23:53 #

      He, he, un candid și Pleșu ăsta 😉

  2. Escu 07/11/2011 at 10:45 #

    Citesc o carte de Plesu, se cheama „Despre frumusetea uitata a vietii”. Si e bunicica…

    • Alui 07/11/2011 at 12:57 #

      Probabil cartea respectiva e din colectia „Invidia”:
      http://www.revista22.ro/invidia-1132.html

      Eu citesc o carte de Jeremy Clarkson(„Round the bend”), un fel de „Ecleziastul” combinat cu „Proverbe” pentru zilele noastre.
      Mostra:”Daca ai 100.000 de lire sterline in ziua de azi ai doua solutii: Fie iti iei un Aston Martin si-l tii in garaj, ca n-ai bani de benzina, sau ii dai(banii) unui bancher dragut care o sa-i piarda pentru tine”.

      • Dollo 07/11/2011 at 13:04 #

        Citisem și eu la vremea respectivă panseul ăla din Revista 22. Amuzant de trist și actual. Mereu actual din păcate.

        • Alui 07/11/2011 at 13:24 #

          Eu zic ca umorul e cea mai minunata creatie umana. Pe timpul lui Ceausescu radeam cu pofta si ne trecea de foame;). Cand e bine si frumos, umorul de caliatate dispare(s-a vazut asta in „timpurile bune” in Romania). Acum iar suntem norocosi, pana si nemtii incep sa aiba umor:). Iar Grecii probabil isi vor relansa civilizatia cu ocazia asta.

  3. Alexandru' 05/01/2012 at 09:37 #

    Sincer, eu nu prea pot cu Domnul Pleşu. Nu-mi place postura, nu-mi place fiziognomia, fizionomia, dicţia, nu-mi place că e precum un butoi ce-aşteaptă să moară de o boală pulmonară sau vreou suprasaturare a corpului cu grăsime. Spuneai într-un alt post despre cum să ne alegem sursele de informaţie, ei bine una dintre metode e de a vedea cine emite aceste informaţii, iar Domnul Pleşu nu este de încredere, orice-ar spune. Şi să nu crezi că sunt un hater sau ceva similar, ba chiar le-am urmărit infecţia de emisiune („5O de minute cu…”) şi a fost revelatoare: trebuie să mă pun pe treabă, căci avem modele putrede. Cu alte cuvinte, nu e sănătos şi normal ca pe postul de televiziune naţional să apară doi băieţei (unul slab, altul rotofei) să se legene-n anilingusuri şi flatulaţii şi eu, ca privitor, să înţeleg că acesta este nivelul culturii. Eu le mulţumesc pentru că există într-atât încât să mă motiveze, dar mai mult nu prea pot. Am tot încercat, dar clar nu rezonăm.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

bucuresti

Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.

Mama mi-a zis să nu mă duc, dar eu nu și nu…

parapanta3

Cu parapanta e ca și cu un bărbat, prima dată nu e bine, dar ceva te face să mai vrei măcar o dată 😉

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.