Primul an din prima viață

După ce și-a pârlit un pic mustățile în lumânarea aniversară, Toshiba a refuzat, cochetă, să sufle în ea, dar a lins de jur împrejur... tortul :)

Azi a fost ziua ei. Calculată după estimările veterinarei, care a spus că pe 13 decembrie când am cules-o de pe străzi avea cam o lună. Așa că am sărbătorit-o cum se cuvine, ca să nu simtă că e un copil adoptat 😉

     

 

Dar, să nu uităm de unde am plecat. Iată cam ce a făcut ea în primul an din prima viață:

 

                

Tags: , , ,

24 Responses to “Primul an din prima viață” Subscribe

  1. Diana 14/11/2011 at 22:13 #

    Ce frumos. 🙂

    Să te bucuri mulți ani de acum înainte de pisica ta!

  2. cristina 15/11/2011 at 10:29 #

    mai, dar e frumoasa toshiba ta foc! sa-ti traiasca si sa fie sanatoasa si voioasa.

  3. spufi 16/11/2011 at 17:04 #

    la multi ani frumosi si sanatosi, mai Toshiba, trai-ti-ar familia! si pardon de intarziere.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Hai păpușă sexoasă, bagă!

primaria

Primele victime ale poziționării USR împotriva modificării Constituției sunt propriii consilieri generali din București, hărțuiți grobian de consilierii PSD pe tema „cuplurilor de același gen”. Famiglia tradițională PSD de la Primăria Capitalei îi hărțuiește pe copiii adoptați ai cuplului bisexual USR

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.