Primul an din prima viață

După ce și-a pârlit un pic mustățile în lumânarea aniversară, Toshiba a refuzat, cochetă, să sufle în ea, dar a lins de jur împrejur... tortul :)

Azi a fost ziua ei. Calculată după estimările veterinarei, care a spus că pe 13 decembrie când am cules-o de pe străzi avea cam o lună. Așa că am sărbătorit-o cum se cuvine, ca să nu simtă că e un copil adoptat 😉

     

 

Dar, să nu uităm de unde am plecat. Iată cam ce a făcut ea în primul an din prima viață:

 

                

Tags: , , ,

24 Responses to “Primul an din prima viață” Subscribe

  1. Diana 14/11/2011 at 22:13 #

    Ce frumos. 🙂

    Să te bucuri mulți ani de acum înainte de pisica ta!

  2. cristina 15/11/2011 at 10:29 #

    mai, dar e frumoasa toshiba ta foc! sa-ti traiasca si sa fie sanatoasa si voioasa.

  3. spufi 16/11/2011 at 17:04 #

    la multi ani frumosi si sanatosi, mai Toshiba, trai-ti-ar familia! si pardon de intarziere.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.