Scordolea de raci

Se face greu dar se mănâncă repede.

Mama m-a aşteptat aseară cu o mâncare care-mi place. Ăsta e unul din avantajele de a avea o mamă, te iubeşte şi te aşteaptă ca pe un învingător, chiar dacă eşti o loază.

Scordoleaua de raci nu e greu de făcut, dar mama n-a mai făcut-o decât o singură dată până acum, în urmă cu mulţi ani. Pentru că racii nu se găsesc pe toate drumurile şi pentru că operaţiunea de scoatere a cărnii din coada şi cleştii racilor e de-a dreptul descurajantă. Când vezi oala plină cu raci fierţi, apoi rămâi cu câteva sute de grame de cărniţă, după câteva ore de muncă, îţi cam piere pofta de raci. Eu îmi amintesc doar cum ne-am zdrobit amândouă degetele atunci când am mai făcut scordolea cu raci.

E drept că codiţele alea se pot mânca şi simple, cu usturoi, dar cum spuneam, nu scordoleaua în sine e greu de făcut, iar gustul ei poate fi ceva interesant, dacă nu aţi mai mâncat până acum.

Aşadar, racii se spală bine şi se aruncă timp de cinci minute în apa clocotită, în care aţi pus un praf de sare înainte. Când se înroşesc… ca racii, stingeţi focul şi-i lăsaţi în apă să se răcească. După care vă pregătiţi sufleteşte să-i descărnaţi.

Deşi în cărţile de gastronomie se face cu pâine înmuiată, mama o face cu cartofi. Adică fierbe doi-trei cartofi, îi pasează ca pentru piure, apoi amestecă în ei nişte nuci pisate (18-20 de nuci), sare, piper, usturoi pastă. Stoarce o lămâie şi mai bagă la final bucăţele de cozi de rac. Pentru ornament a păstrat, după cum se vede, câteva cozi întregi pe care le-a aşezat pe lângă scordolea, plus racul întreg care se vede supărat cu busuiocul în gură.

Scordoleaua e un soi de aperitiv, dar ţine loc şi de cină. Gustul e interesant pentru că găsiţi în ea şi nucă, şi carne albă de rac, şi un pic de usturoi.

Etichete: , , ,

6 comentarii la “Scordolea de raci” Subscribe

  1. Diana 28/11/2011 at 23:58 #

    Mmmm… ce te invidiez… am gustat doar o dată puțin rac și de atunci mi-a rămas gândul la el…

    • Dollo 29/11/2011 at 00:57 #

      Au la Piaţa Obor 🙂 dar pregăteşte-te sufleteşte să-ţi distrugi manichiura până ajungi la carne…

  2. Farfuridi 30/11/2011 at 00:47 #

    Si eu ma pregatesc sufleteste pentru scordolea. Am vazut chiar saptamana trecuta raci in Obor, dar inca nu eram pregatita sufleteste dupa dezghiocatul de acum trei ani. 🙂 Dar scordoleaua voastra arata intr-un asemenea fel, incat mai ca m-as avânta intr-o noua lupta cu (d)racii 😀

    • Dollo 30/11/2011 at 11:10 #

      Draci intr-adevar 🙂

  3. Ozana 29/04/2017 at 23:29 #

    Scordaleaua merge si cu felii de peste mare afumat daca se poate batog . Este super.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Scordolea cu raci « Fructe De Mare/crstacee « Farfuridi, mâncare cu suflet! - 09/12/2011

    […] de Dollo si de mama ei, pentru care am un mare respect desi n-o cunosc, manata de o pofta amanata cativa ani […]

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Din câte încercări reușește un nevăzător să intre la metrou

florin georgescu metrou2

Din cel puțin două, la fel ca noi ăștia care nu nimerim să băgăm cartela cum trebuie în noii turnicheți. Asta de când s-a lansat aplicația gratuită Tandem acces, care le permite nevăzătorilor să folosească metroul ca toată lumea

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.