Week-end nașpa la bulgari

Jumătate din oala aia cu scoici a fost plină cu carcase. Mama le tot scotea și zicea: „uite încă una goală, ăștia ne-au dat o oală cu carcase!”. Eu, nu și nu, precum copilul optimist care primește o balegă de Crăciun, speram că apare și calul la un moment dat. Degeaba, la fundul cratiței n-a fost nimic. Probabil că ele erau în alte meniuri, pe alte farfurii.

Vă spuneam acum vreo lună că am fost un week-end la bulgari. A fost o vizită de o zi de fapt, mai mult pentru mama, care nu ieșise niciodată din țară și tot era la tratament la Techirghiol. Dacă am bifat premiera asta, am mai pus de una: să ajungem la celebra scoicărie de la Dalboka, să mâncăm niște midii. Zis și făcut.

Pentru mine a fost a doua oară în Bulgaria, după ce vizitasem câteva din stațiunile lor de la mult lăudatul litoral all inclusive, în urmă cu vreo șase ani cred. Nici atunci n-am fost dată pe spate, dar de data asta au fost ale nemulțumiri.

– drumul de la Vama Veche până la Balcic e foarte prost. Ce-i drept pe unele porțiuni era în lucru, dar per total era destul de distrus. Singurele frumoase erau priveliștile, mai ales pe șoseaua de coastă.

– până să ajungi la mare, drumul trece prin sate deplorabile, parcă mai sinistre decât sărăciile noastre din Dobrogea. După ce fusesem astă vară prin satele bine gospodărite de oameni frumoși, în Serbia, sătenii din Bulgaria mi s-au părut urâți, degenerați. Știu, e urât ce zic, dar pe bune dacă nu am avut senzația că indivizii văzuți pe ulițe au fost făcuți la beție, între rude apropiate.

Balcic-ul e cum îl știam, neîngrijit, singura afacere aparent înfloritoare e castelul reginei Maria și grădina botanică aferentă. În rest, afaceri la limita legalității ca în România, cu parcări administrate de băieți deștepți care-ți iau banii ori în lei ori în leva, ca peste tot în zonele turistice. În castelul reginei mama a fost încântată că a descoperit lucruri asemănătoare cu alea strămoșești, din casa bunicii, iar în grădina botanică a recotat cu tupeu semințe de la florile reginei.

              

 

Țeapa de la scoicăria Dalboka

– celebra scoicărie de la Dalboka este într-adevăr o afacere excelentă pentru cine a fost deștept să o facă. Au luat fonduri europene prin anii 90 și și-au construit o platformă în larg, unde cultivă scoici. Bravo lor! Numai că, la fel ca românii, undeva pe parcurs au pierdut din entuziasm. Am ținut să mergem acolo pentru că citisem pe Internet cronici entuziaste. La fața locului ne-am dezumflat. Primul drum înainte de a ne așeza la masă a fost la budă. Să nu vă duceți. Pute mai rău ca o scoică stricată, iar igiena …  e alunecoasă ca un pește. Nu e apă caldă.

La terasa amenajată pe malul mării, mese din lemn, ca la țară, cu fețe de masă albe, curate. Ne-am așezat și am așteptat. Mult. Preț de un vâslit până la platforma din larg și înapoi. Până la urmă am întrebat-o pe una de la bar dacă vine cineva și la masa aia. Nu, nu erau asaltați de clienți. Doar jumătate din mese erau ocupate.

     

A venit, am comandat, ni le-a adus pe toate odată: supa, felul doi, aperitivul. În concluzie, le-am mâncat de-a valma, și pe alocuri reci. La final nu ne-a ajuns pâinea și până ne-a mai adus un rând am terminat de mâncat ce mai aveam. Deh, eram înfometați de la Balcic, unde regina nu fusese acasă… A fost bine că și aici, ca și la Ariciul, puteai plăti în toate valutele, așa că am încropit cu euro și leva și am lăsat șpaga în lei parcă. Nu-mi amintesc exact cât a fost, dar destul de mult raportat la servire și calitatea mâncării. Mai mult de 40 de euro sigur (patru persoane, din care unul a mâncat doar o salată bulgărească, unul un pește, unul o supă și un fel de scoici și celălalt un crab și carcasele alea goale de scoici picante).

Am mâncat niște scoici în vin și altă porție cu sos picant. Jumătate din oala aia cu scoici a fost plină cu carcase. Mama le tot scotea și zicea: „uite încă una goală, ăștia ne-au dat o oală cu carcase!”. Eu, nu și nu, precum copilul optimist care primește o balegă de Crăciun, speram că apare și calul la un moment dat. Degeaba, la fundul cratiței n-a fost nimic. Probabil că ele erau undeva, în alte meniuri, pe alte farfurii. La final poți să mai reclami că n-ai avut cărniță în carcase? Nu te crede nimeni, decât eventual bucătarul care le-a mânărit, dar el nu ține cu tine.

Alt neajuns a fost faptul că nimic din meniu nu se adresa și nemâncătorilor de scoici sau pește. Știu, dacă nu-ți place nu te duci, dar dacă ești o gazdă pricepută te gândești că într-o familie gusturile sunt diverse, deci îi pui niște midii doamnei în față, dar ai grijă și de glanda masculului care cere porc. Ei nu s-au gândit la asta, așa că unii dintre noi au cam făcut foamea, cu o sălățică bulgărească străvezie. Și multă pâine.

Nu exclud ca lucrurile să se fi stricat în ultima vreme, ca orice pom prea lăudat. Dar experiența noastră n-a fost pe măsura așteptărilor. La final, o chestie tot așa lăsată la futu-i mă-sa e drumul în pantă și lipsa parcărilor. Dacă faci imprudența să cobori cu mașina până în poarta scoicăriei și nu te ține motorul la urcare, ai toate șansele să cam răzui stâncile cu aripile mașinii. I s-a întâmplat unuia când am fost noi acolo. Noi am lăsat mașina mai sus, că ne-a fost teamă că nu dovedește Rosinanta la urcuș, așa că la plecare am pus mamele proaspăt nămolite pentru reumatism la Techirghiol să-și încerce genunchii șubreziți de bătrânețe pe panta de la Dalboka. N-a fost bine.

În concluzie, eu nu recomand Dalboka dacă vreți doar scoici. Mai bine le cumpărați de la supermarket și le gătiți acasă. Nu e așa complicat. Sau mergeți la un restaurant la noi și cât v-ar costa o porție de midii e infinit mai ieftin și poate chiar mai bun decât drumul până la țeapa de la Dalboka. Părerea mea!

Ah, uitasem, din greșeală, de pe drumul de întoarcere de la Balcic spre Dalboka, am nimerit în pragul unei stațiuni de golf. Foarte frumos amenajat, un club privat, pe malul mării, cu niște pajisti minunate, verzi, vecine cu albastrul Mării Negre. Paznicul de la poartă știa engleza și a fost atât de amabil să ne spună că am greșit drumul, dar dacă vrem să vizităm clubul și să facem poze, „please, is free!”.

 

  

 

Cam asta a fost aventura bulgărească de o zi.

края (zice google translate că așa se zice la the end pe bulgărește)

Etichete: , , , ,

7 comentarii la “Week-end nașpa la bulgari” Subscribe

  1. dojo 07/11/2011 at 13:22 #

    Noi prea repede nu ajungem acolo, ca ne este peste mana, in conditiile in care suntem un pic prea in Vest. Oricum interesul s-a evaporat, cand am citit prin mai multe locuri despre servicii nu mereu senzationale, plaje pline si drumuri proaste. pe astea le am aici in Romania, nu vad de ce as merge intr-o tara similara 😀

    • Dollo 07/11/2011 at 14:03 #

      Mda, chiar prea similară.

  2. raiiar 07/11/2011 at 18:21 #

    Mda, urat, dar ai grija la idei generice de femeie gen: trebuia sa fie si friptura, ca poate vrea gigel. In plus, daca vezi ca pana la jumatate nu gasesti carne in midii, reclami. Este o regula generala ca daca toata mancarea a fost consumata inseamna ca ti-a placut.

    • Dollo 07/11/2011 at 19:06 #

      Păi orice femeie ar vrea să fie sătul și gigelul care nu gustă fructele de mare 😉 Trebuie luat ca altruism, nu ca o obsesie feminină 😛
      Probabil că trebuia să reclamăm, dar ne-am fi complicat prea mult, deja începuse să nu ne placă încă de la servire, iar o oală cu midii chiar poate să-ți joace feste, să le aibă pe toate la fund… sau aproape.

  3. Kitana 08/11/2011 at 14:10 #

    eu am fost acum 2 ani la Duni intr-un resort all inclusive si am fost f multumita (drept e ca s-au ocupat nemtii de investitie :d) dar intr-adevar orasele si satele vazute pe drum aratau deplorabil [mai ales ca la noi in jud Sibiu satele arata a gospodarii prospere si nu a lagare de refugiati]

  4. alex 25/01/2012 at 21:32 #

    Imi pare rau ca ati fost dezamagita de Bulgaria.Eu am stramosi bulgari in familie si merg de multe ori in fiecare an prin tara vecina asta inca din 1990.De ce imi place Bulgaria?.Da, sunt saraci,sunt mai prost imbracati, au sate mai urate dar tin la trecutul lor si ii apreciez pentru faptul ca nu sunt agitati, dar si pentru modestia si bunul lor simt.De cate ori am fost,nu pe litoral ci in interiorul tarii nu am fost o clipa spoliat de bani – numai pentru ca sunt turist – asa cum am patit in Serbia dar si in Romania.Va recomand sa vizitati Tarnovo, Arbanasi (un sat traditional la 3 km de Tarnovo),Drianovo cu pestera Bacho Kiro,TRIAVNA – care este o minunatie,Shipka,Gabrovo(cu muzeul satului Etara) si Kazanlak cu mormintele tracice.Calatoria nu dureaza mai mult de 4 zile.Bulgarii sunt un popor care tin la trecutul lor,fiecare casuta sau monument istoric este ingrijit cu toate ca sunt o tara saraca .Bineinteles ca nu exista padure fara uscaturi, dar nu am avut surprize neplacute,asa cum a fost cazul Serbiei unde imi cereau pe niste camere mizerabile (nerenovate de pe vremea lui Tito) niste sume exorbitante demne de Paris sau Viena, sa fiu jignit de vanzatori la benzinarie(m-au pus sa le arat daca am bani ca sa-mi puna benzina, cu toate ca nu aveam un Lastun sau Trabant), sau sa stau cu frica in san ca masina mea parcata pe strada poate sa fie devastata de niste drogati si betivi care rupeau oglinzile masinilor parcate fara sa ca nimeni sa intervina, asa cum am patit in Belgrad (cand am protestat, mi s-a spus ca in weekend belgradenii se distreaza si ca daca nu-mi convine sa plec).Din punctul asta de vedere bulgarii ii taie net pe sarbi la capitolul turism.P.S. In statiunea montana Bansko se poate schia la 2500 m, exista telegondole ca in Austria,partiile sunt supravegheate in permanenta ,in comparatie Poiana Brasov pare o adunatura de snobi si tzatze care isi etaleaza prostul gust (o spun cu regret).
    Pe vremea lui Jivkov, Bulgaria arata mai bine, dar sa nu uitam criza din 1996 cand tara a dat faliment si au fost niste ani cumpliti pentru ei…Este parerea mea personala.

  5. cristina 21/02/2015 at 00:45 #

    Daaaaaaa,
    Iubesc Veliko Tarnovo, Dryanovo,Gabrovo,am vizitat pesterile Bacho Chiro, Orlovo Chuko.. Imi place mult Sozopolul..
    Peste doua zile plec spre Tryavna..
    Iar despre Arbanassi, ce sa zic..il ador de-a drepul

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani

Politehnica Bucuresti, Falcultatea de Electronica si Telecomunicatii - Generatia 1960 - numai vise

Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.