Cât costă Crăciunul în România, Bulgaria, Ungaria și Austria

Avem tarife comparabile la hoteluri, mesele de Crăciun şi Revelion sunt mai ieftine la noi decât la alţii. Nu ştiu ce caută unii de se îmbulzesc aşa la Budapesta şi Viena? :)

În caz că n-ați plecat deja să gustați porcul din vecini, aflați că dacă ați fi rămas în țară ați fi beneficiat de aceleași servicii, la aceleași prețuri, minus costul transportului. Zice Federația Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR), prin gura domnului președinte Muhamad Murad. Dap, patronatele din turismul românesc, n-ați citit greșit.

FPTR a făcut un studiu de piață (de pe www.booking.com), și i-a dat cu egal la partea cu prețurile, dar cu plus la partea cu taxele și impozitele către stat, pe care trebuie să le plătească un angajator din România. Concluzia lor: „Chiar și în condițiile majorării taxelor și impozitelor, dublării costurilor pentru utilități, și a taxelor supradimensionate privind forța de muncă, hotelierii români au reușit să scadă tarifele cu 30 de procente față de anul 2010, și să devină jucători competitivi pe piața hotelurilor din Europa”.

Din analiza FPTR reiese, deci, că tarifele practicate în Capitalele vecine, cu care hotelierii noștri spun că sunt în directă concurență, ar fi cu 20% mai mici în Bulgaria, cu 5% mai mari în Ungaria și cu 50% mai mari în Austria.

Unde îi arde mai tare pe hotelierii noștri ar fi partea impozabilă – de unde probabil și procentul de lucru la negru de pe la noi. Deși eu nu cred că în industria hotelieră românească, chiar și la muncă legală, lucrătorii au aceleași salarii ca ăia de afară.

 

România se situează între țările fruntașe în ceea ce privește costul cu forță de muncă, acesta fiind cu aproape 30 de procente, față de vecina noastră Bulgaria, comparabil cu Ungaria și mai mare cu 11% decât Austria.”, conchide patronatul din turismul românesc, care se mai plânge că nu beneficiază de aceeași publicitate externă pe care țările din jur o fac capitalelor lor și spun că ei nu se mai gândesc la profit (!) pentru că trebuie să lupte ca să supraviețuiască, să ofere servicii bune și să se autopromoveze.

Probabil că e adevărat, mai puțin partea cu profitul. Cine spune că nu face profit și stă într-un business aducând bani de acasă ne ia de fraieri. Totuși, să nu uităm că încă există destui patroni în România care cred că pe lume sunt mai mulți fraieri decât pot ei să primească în camerele lor, deci nu se sinchisesc așa de mult de calitatea serviciilor pe cât clamează. Chiar dacă clientul pleacă nemulțumit, întotdeauna vor exista alții dispuși să-i ia locul.  Să nu uităm nici că forța de muncă bine pregătită din turism, ca și din multe alte domenii din România, s-a cam dus dracului în ultimii ani, să muncească poate chiar în țările cu care ne comparăm. Deci iar un minus la capitolul servicii.

Apoi, și dacă ar fi să-i credem pe cuvânt pe colegii domnului Murad, că se străduiesc cinstit să facă o afacere și să pună umărul la dezvoltarea turismului autohton, nu putem lăsa de-o parte restul ambientului. Ce i se oferă turistului în Budapesta sau Viena (pe mine Sofia nu m-a dat pe spate, deci nu ne comparăm) și ce poate el să facă într-un citybreak în București? Numai dacă e să judecăm după târgurile de sezon, care în Austria, Germania și chiar Ungaria  arată cu totul altfel decât tristele noastre șușanele tradiționale, cu mâncare industrializată vândută pe post de preparate tradiționale.

Sigur, în ultima vreme s-a mai îmbunătățit pe ici pe colo câte ceva și în București, din punct de vedere turistic – că tot ziceam zilele trecute că nu știu ce a făcut Oprescu de capul lui, uite că ar fi o bilă albă, aceea că a introdus autobuzele de noapte și pe cele turistice – dar mai e mult până departe. Nu prea putem vorbi de comparații până când nu vom avea un transport civilizat – și nu pirat – de la aeroport până în oraș, sau carduri cu reduceri pentru turiștii care vizitează diversele atracții din urbe, sau cu evenimente de stradă care să-l distreze pe vizitator, nu să stea să se îndoape în hotel și atât.

Dar, în fine, hai să fim pătrunși de spiritul Crăciunului și să zicem azi că, uite domnule, avem și noi tarife comparabile cu ale Capitalelor străine! Ne mai trebuie și Capitala 🙂

Etichete: , , , ,

3 comentarii la “Cât costă Crăciunul în România, Bulgaria, Ungaria și Austria” Subscribe

  1. mircea 23/12/2011 at 18:54 #

    Iar eu am facut o cautare de 2 minute pe booking pentru 5 nopti intre 29 decembrie si 3 ianuarie: Zell am See vs Poiana Brasov.
    Vila Alexandra in Poiana – 560 euro
    Sporthotel Falkenstein – 565 euro
    Detalii: http://www.booking.com/hotel/ro/vila-alexandra-poiana-brasov.en-gb.html?sid=e6e7715115f31b7e6ed48ac367428962;dcid=1;checkin=2011-12-29;checkout=2012-01-03;srfid=0dd72ec3f9b10d3d9536435f23612749X1
    http://www.booking.com/hotel/at/sporthotel-falkenstein.en-gb.html?sid=e6e7715115f31b7e6ed48ac367428962;dcid=1;checkin=2011-12-29;checkout=2012-01-03;srfid=26809256c1edf4d51799989af1d76825X5
    Cred ca e o mica diferenta intre serviciile oferite la acelasi pret.

    • Dollo 23/12/2011 at 19:07 #

      Și eu cred 🙂

  2. adib 23/12/2012 at 22:07 #

    „Avem tarife comparabile la hoteluri, mesele de Crăciun şi Revelion sunt mai ieftine la noi decât la alţii. Nu ştiu ce caută unii de se îmbulzesc aşa la Budapesta şi Viena? :)”

    pai sa vedem:
    *nu ai manele
    *nu ai cocalari si pitipoance
    *nu ai foarte multi romani pe linga tine
    *nu ai tigani la TV pe post de entertaineri
    *nu ai protv care sa-ti cinte imnul national pe ritm de manele / muzica „usoara”, etc
    * ………………………..

    pe linia punctata poti pune ce vrei tu 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Ce caută englezii în Grecia

karaoke

În timp ce milioane de estici se dau peste cap să emigreze în vest ca să facă bani, englezi, germani sau canadieni vin în Grecia ca să trăiască decent, în căutarea unui stil de viață care nu le mai e accesibil în propriile țări.

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.