Haina de blană a ucis Spiritul Crăciunului

Ce-și doresc femeile? O călătorie surpriză, un cadou scump sau petrecerea timpului împreună cu iubitul veșnic ocupat în timpul anului?

M ama a tânjit de când o știu după o căciulă din blană de vulpe argintie. Toate tovărășicile aveau, pe vremea când tovarășii purtau căciuli rusești tot din blană. Nu și-a permis-o pe vremea aia, după 89 s-a luat cu altele și nici nu știu dacă și-o mai dorește. Dar îmi imaginez cum ar fi fost dacă ar fi avut-o. Pesemne  și-ar fi dorit și o haină la fel.

Eu niciodată n-am înțeles pasiunea pentru blănuri a doamnelor și în bună măsură nici pe aia pentru bijuterii. Asociez mereu imaginile astea două cu o vecină din bloc, fată bătrână (se recomandă drept domnișoara X, dar e trecută bine de 40), durdulie, veșnic coafată cu volum, buze pline roșu strident, haină din blană până în pământ, cizme roșii ca de motan încălțat și pălărie asemenea. Se urcă în fiecare dimineață într-un Matiz roșu ca buzele, cizmele și pălăria, parcat în fața blocului. Zilele trecute Matiz-ul era plin cu familia domnișoarei, venită în vizită, adică mama și tata, doi bătrânei drapați și ei în blănuri, plus căciulile aferente.

Nu că aș fi o mare ecologistă, dar întotdeauna mi s-a părut prea impozantă o haină din blană pentru un drum cu tramvaiul. Plus că de când cu descoperirea gigacaloriei și încălzirea globală parcă nu mai moare lumea așa de frig în peșteri ca să se justifice  îmbrăcămintea din piei de animale. Desigur, simpatizez cu mișcarea care se împotrivește despuierii animalelor pentru luxul parvenitelor, dar în același timp nu pot să mă abțin de la o friptură suculentă. Deci n-aș fi așa vehementă cu drepturile animalelor, atâta vreme cât pe unele le cam mâncăm. Dar nu despre asta e vorba aici.

Acestea fiind spuse, m-am amuzat copios azi când un prieten vechi mi-a povestit cum s-a sfârșit încercarea lui de a fi romantic de Crăciun. Omul are o oarecare doză de romantism nativă, dar de data asta s-a întrecut pe sine. A cumpărat de vreo două luni bilete la un Revelion de 5 stele în Bulgaria. Ce vreți, după buget. Nu i-a zis iubitei, tocmai ca să-i facă un cadou surpriză de Crăciun.

Când a venit momentul schimbului de daruri, ce credeți, reacția iubitei a fost de genul: „Of, iar rămân fără haină de blană!”.

Tipul zice că ea îl cam plimbase „subtil” prin niște magazine, încercând să-l contamineze cu Spiritul Crăciunului, dar el nu s-a prins deloc de apropourile ei, așa că a fost total debusolat când i-a văzut reacția.  A decis să se ducă singur de Revelion, poate găsește vreuna romanțioasă ca el pe malul mării. Și mai zicea cineva că femeile moderne nu-l mai vor pe caveman, ci vor bărbatul romantic care să le surprindă îndeplinindu-le cele mai ascunse dorințe.

După ce am râs mi-am amintit că mă întrebase deunăzi cineva – un băiat tânăr – ce cred eu că-și doresc femeile. Un gest romantic cum ar fi programarea unei călătorii surpriză, un cadou scump sau petrecerea timpului împreună – evident în cazul în care el e un ocupat și ea se plânge mereu că nu are timp și pentru ea. De pe postul de femeie matură, care știe că nici timpul, nici cadoul scump nu fac cât o excursie la capătul lumii, am ales-o pe prima, tentată fiind să cred că femeile ar alege cu ochii închiși, oricând, o asemenea oportunitate romantică.

Azi mi-am dat seama că am dat-o în bară. Voi, doamnelor, ce ați fi ales? Sunt bineveniți să comenteze și inginerii care știu să dăruiască numai cadouri pe bază de baterii sau încărcare de la priză 😛

Etichete: , , , , , ,

32 comentarii la “Haina de blană a ucis Spiritul Crăciunului” Subscribe

  1. Augusta 29/12/2011 at 19:46 #

    Oameni care nu se lasa cumparati cu cadouri scumpe in numele „romantismului” mai exista? Femei care sa nu accepte ca barbatul sa cotizeze, care sa caute si altceva decit eticheta cu pretul? Care sa fie suficient de mature incit sa isi cumpere ele ce le este necesar si sa doreasca compania unui barbat pentru umorul, sarmul, inteligenta lui?
    Reteta de romantism (nu mercantilism) ar fi urmatoarea:
    o sticla de vin = 30 dolari (sau puneti dvs un pret, daca e prea mic sau mare)
    fursecuri (daca le prepara unul din ei) = 5 dolari
    o seara frumoasa cu discutii, dragalasenii, etc = priceless
    Ca in reclama, pentru toate celelalte exista Mastercard 🙂
    Daca il iubesti si in buchet de frunze de patrunjel pe care ti-l ofera ti se va parea romantic. Daca nu, strimbi din nas si la vila e pe malul marii.
    Iar ca raspuns la cititorul de mai sus care zicea ca nu a intilnit „femeie sa nu fie incantata de o bijuterie frumoasa, un ceas elegant sau un parfum” parerea mea e ca nu ati fost suficient de atent(a). Exista femei care nu asteapta bijuterii, nici ceasuri, iar la capitolul parfumuri se descurca, nu trebuie sa plateasca un pret exorbitant pt o pipeta de solutie, ci preparindu-le din uleiuri esentiale.

    • spufi 30/12/2011 at 15:00 #

      Dupa cum se poate citi negru pe alb in comentariu, nu am mentionat nimic despre asteptari… ceea ce arata ca dvs nu ati fost suficient de atenta 🙂
      Comentariul meu era on topic – in articol se discuta despre cazul in care partenerul doreste sa o suprinda placut cu un cadou, si am mentionat cateva chestii quasi-infailibile – intentia era de a da un sfat pt barbatii aflati in „embarras de choix”.

      Si apropos de offtopic – nu vad legatura dintre lucrurile pe care si le cumpara singura o femeie si cadourile ce i se ofera.

    • Mihaela 07/01/2012 at 16:54 #

      Augusta, îhî, nu cer cadouri, masini, excursii, imi cumpar singura, pretuiesc barbatii pt creierul si farmecul lor si ? Sunt singura. Mare chestie.

  2. Litereşicifre 30/12/2011 at 01:35 #

    Blană şi bijuterii, da, cele mai inutile cadouri, din punctul meu de vedere… Bijuteriile merg, până la urmă se mai pot purta într-un fel sau altul, dar blana mi se pare chiar scârboasă. După ce că ştiu că e din animale omorâte aiurea, mai şi miroase în felul ăla…

    Eu sunt o femeie matură. Aleg oricând călătoria. Amintirile sunt mai de preţ decât pielea cu păr a unui animal mort. (sau a mai multor animale)

  3. sonia 31/01/2012 at 04:14 #

    eu pe al meu il trimit direct pe aoro.ro dupa parfumuri cand vine vorba de un cadou. cred ca sunt un pic dependenta totusi 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Dacă Traian ar fi vrut să cucerească Dacia în 2013…

turnulete

… l-ar fi oprit jandarmii să urce la cetatea Sarmizegetusa Regia, pe motiv că e închisă între decembrie și februarie, și astfel geneza poporului român ar fi așteptat primăvara

Eu sunt lucrător sexual, legea e o curvă

sexworker

Interviu în 3 episoade cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. Azi, începuturile – „Epoca de aur”, când comunismul tolera prostituția, marca era mai tare ca dolarul iar clientul era domn.

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

bucuresti

Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.