Eu multă vreme nu am mâncat tobă, deși mama a făcut-o aproape mereu la fel. Poate că în copilărie mi se părea că amestecul ăla de carne, slănină, zgârciuri și șorici e ceva grețos. Ceea ce li se pare multora încă. În ultimii ani, însă, gusturile mi s-au schimbat, ca și interesul pentru secretele din bucătăria mamei. Așa că azi am participat pentru prima dată la facerea tobei. M-am convins că e grețos, într-adevăr, dar numai la făcut. La mâncat e al naibii de gustos.
Ingredientele ar fi următoarele:
– un sfert de căpățână – părțile cu șorici și cărniță de pe fălcuțe
– două limbi
– patru rinichi
– o ureche (pentru zgârci)
– câteva bucăți de carne cu slănină (dar nu prea groasă) și șorici tăiate de pe burtă
– o inimă
Toate de porc, evident. Plus mațul în sine, care poate fi stomacul porcului sau „mațul curului”, după cum denumește mama intestinul gros, ceea ce, firește, sporește grețoșenia despre care vă spuneam. Dar asta numai dacă aveți imaginație bogată 😀
Mațul se curăță bine, se spală pe ambele părți și se lasă în apă rece cu ceapă tocată, ca să-i iasă mirosul. Vă imaginați ce miros, da?
E, același miros, la puterea a zecea, emană din rinichii ăia fierți, în toată bucătăria și casa, atunci când puneți la fiert toate ingredientele pentru tobă. Veți fi tentați să le aruncați, crezând că sunt stricate. Dar nu sunt. Fiți stoici și mergeți până la capăt.
Înainte de a le pune la fiert trebuie să le țineți în apă rece, măcar câteva ore, ca să iasă din ele tot sângele. Pe rinichi în mod special mama îi curăță de nervuri (îi scobește cumva) și-i spală insistent, ca să scoată cât mai mult din urina rămasă în ei. Și cu toate astea mirosul emanat e tot ăla. Dacă ar fi să judecăm după mirosul emanat în timpul fierberii vă asigur că nimeni n-ar mai mânca tobă vreodată.
În fine, în apa în care-i fierbeți puneți o mână de sare – sau de Delikat, ceea ce e cam același lucru – și o ceapă sau două tăiată în patru. Unii mai pun și ficat între ingrediente. Mama nu pune pe motiv că la fiert de fărâmițează. Ea îl preferă la grătar sau cel mult făcut lebăr. Deși nu face.
După ce s-au fiert le scoateți pe o tavă, așteptați să se răcească și le tăiați în
bucăți nici prea mici, ca la salata Boeuf, nici prea mari. Ca în imagine.
Când le-ați tocat pe toate le amestecați cu mirodenii: sare (gustați să vedeți dacă le mai trebuie, poate și-au luat suficientă sare în timpul fierberii), piper (și măcinat și câteva boabe), foi de dafin sfărâmate, cimbru și oregano. Unii pun și usturoi, căței întregi sau tocați. Dau gust bun tobei, dar e foarte probabil să se înverzească la fiert. Vor arăta inestetic și deloc apetisant când veți tăia toba. Așa că mama a renunțat de data asta să pună usturoi.
Apoi purcedeți la umplut „mațul curului” cu amestecul 😀
Umplerea se face manual, nu merge repede ca la cârnați, și trebuie să aveți în
vedere că mațul nu se îndeasă prea tare. Pentru că va fi fiert și apoi presat și trebuie să aibă elasticitate. Dar insistați să băgați umplutură în toate cotloanele.
Când e gata umplut coaseți mațul la gură cu ață groasă (sau subțire pusă în mai multe rânduri) ca să nu vă iasă umplutura afară în timpul fierberii.
Pentru că da, se fierbe din nou, de data asta ca să producă o legătură între ingredientele tocate din interior, dar și ca să se fiarbă mațul. Pe care nu-l veți mânca, dar dacă nu e bine fiert, se strică în timpul păstrării tobei și capătă un miros pe care chiar că nu-l veți putea înghiți.
A doua fierbere are loc în aceeași zeamă în care au fiert și ingredientele (sper că n-ați aruncat-o) timp de 20 de minute. Aveți grijă cum manevrați toba când e gata, ca să nu se rupă învelișul, că după ce e fiartă nu se mai coase. Așa caldă cum o scoateți de la fiert o așezați pe o suprafață plană – un fund, o tavă – peste ea puneți altă suprafață plană și apoi o greutate deasupra ca să se preseze. Noi am așezat două baxuri cu apă a câte 8 kg fiecare, deci 16 kg în total. Aveți puțintică răbdare până când rămâne în echilibru greutatea deasupra tobei, pentru că având o formă dodoloață e posibil ca greutățile de deasupra ei să nu stea drept, ci să se încline. Asta nu e bine, că o să vă iasă o tobă strâmbă, tasată într-o parte și gâlmoasă în alta. Așa că stați un pic lângă greutate, sprijinind-o până când își găsește ea echilibrul, iar cele două suprafețe plane între care e pusă toba, să fie paralele.
Gata. O lăsați acolo de pe o zi pe alta, de preferat undeva la rece, în balcon. Când s-a întărit și presat suficient o înveliți în hârtie și o băgați la frigider. O tăiați feliuțe și o mâncați cu muștar. Sau chiar cu usturoi, dacă vă lipseşte cel ce trebuia pus în interior.
E bun, bun! Nu se mai simte niciun miros grețos, vă asigur. Hai, că dacă vă apucaţi acum, de Crăciun facem schimb de impresii 🙂
P.S. A, și zeama în care ați fiert ingredientele și toba la final, puteți să o folosiți încă o dată, dacă faceți și cârnați. O puneți în carnea de cârnați. Noi am aruncat-o pentru că făcusem deja cârnații în week-end, cum v-am spus.
Foarte tare. Deja am lesinat de pofta. Notez reteta.
Să-mi spui cum ți-a ieșit
Mi-au iesit doar ochii :))))
Acum ma trimiteti si dupa toba????????
Nu mai postati tot felul de mancaruri deastea pe care le face mama, ca inca nu am ajuns la ea acasa. Postati de luni incolo, ca sa am si eu in frigider. In rest, sper sa sughitati cu spor!
Mai simplu e s-o trimiți pe Ochelaristă la mine :))
Sau cu hrean 🙂
Auzi dom’le: sa-i indesi inima, ficatii si limba in matul curului!
Reteta asta-i luata din vre-un manual de tortura si executie din vremea inchizitiei?
Ce Sa-ti Spun …..ce am Mai ras!
Bancile iau sapte piei de pe oameni, Dollo ia doua limbi si patru rinichi de pe un porc;). Sau o fi fost porcu mutant?! O mai ramas ceva din el saracu’?:)
Haide bre, mai sta cineva sa prepare toba in casa ? Mi se pare chin sa bucataresti atata, pentru ceva care se gaseste la orice supermarket…
chestie de gust. pe mine nu mă atrag tobele din comerț
Esti un Mare tantalau……si Stii de ce?….ca esti ceea Ce mananci….
Sa vedeți dacă o dai 2sau 3 zile la fum cum e
nu trebuie sa pui nici o presa peste toba, pentru ca fierbi si soric si iese un pic gelatinoasa ca racitura, daca pui presa iese mai uscacioasa