Legătura dintre oameni şi gupi

O afli dacă îţi dai câinele la şcoală la Clubul Câinilor Utilitari şi îl faci şi pe el mai deştept

N işte oameni de ştiinţă ar fi pus nişte gupi în două tancuri separate. Într-unul au băgat şi prădători, în celălalt, mai puţin. Gupii din primul tanc, hăituiţi de prădători, s-au reprodus ca nebunii, vreo zece ani, în timp ce ăia neameninţaţi de prădători s-au lenevit, împuţinat, au devenit hedonişti, au făcut carieră şi eventual încurajează acum imigraţia forţei de muncă din tancul/continentul gupilor crescuţi cu colţii prădătorilor la coadă. Vă sună cunoscut? Europa vs Africa, ceva?

E, ce fac „gupii” care nu au copii, dar au ceva dragoste de oferit? Păi unii îşi iau animale de companie. Şi din dragoste pentru ele merg la şcoală, ca să înveţe cum să le facă mai deştepte, mai utile, mai fericite.

Aici apare, în lanţul trofic, Clubul Câinilor Utilitari (CCU), care ţine cursuri de agility, pregăteşte animale pentru terapia asistată, la oameni, transformă maidanezi (şi nu numai) în câini utili în căutarea şi salvarea oamenilor din dărâmături, avalanşe sau alte situaţii de risc.  Pe româneşte, îi pune pe câini în slujba „gupilor” 🙂

Am fost aseară la Planeta Ham Ham, pentru că CCU a împlinit un an de existenţă. Vlad Popescu, instructor, şi Victor Chitic, psiholog, au explicat unor stăpâni de câini cum devine treaba cu etologia şi comportamentul animal. Ca să înţeleagă oamenii că până la urmă psihologia animalelor cu patru lăbuţe nu e aşa diferită de a animalului cu două picioare. Şi că atunci când îi ceri cîinelui tău să facă lucruri de care câteodată şi tu te-ai plictisi, e de aşteptat ca şi lui să i se întâmple.

Că de aia câinele nu e gâscă, dar nici pisica nu e câine, şi că în general dacă ştii pe ce „butoane” să apeşi, ai şanse să te înţelegi cu animalul tău mai bine decât cu soţul/soţia:D

De ce vă spun toate astea? Pentru că eu am petrecut ceva timp în ultimele luni cu oamenii ăştia şi mi-a plăcut filosofia acestui „bisnis” al lor (l-am pus în ghilimele pentru că în realitate nu e încă o afacere, e la stadiu de pasiune din care ei speră să şi trăiască. După primul an au reuşit). Îmi placee ideea de a scoate ce e mai bun în animalul tău de companie, ca alternativă la plictisitoarele plimbări obligatorii prin parc.

Dacă vă interesează şi pe voi, aveţi ceva de dresta pe acasă, găsiţi pe site-ul CCU informaţii despre ce pot face nişte minţi dibace cu şi pentru câinii de companie. Sâmbătă, 17 decembrie, pentru prima dată se desfăşoară în Bucureşti un concurs de agility. Dacă reuşiţi să ajungeţi la Planeta Ham Ham (în Floreasca, în aceeaşi curte cu Zone Arena) o să vă faceţi o idee mai bună despre ce poate face un câine sub îndrumarea corectă. Şi poate vă daţi şi voi patrupedul la şcoală, după asta 🙂

P.S. Poza e făcută de Alexandru Busuioceanu, pentru un profil al lui Codruţ, vedeta CCU, ce va fi publicat în Esquire în luna martie. Vasile este colegul lui de cameră

Tags: , , , ,

6 Responses to “Legătura dintre oameni şi gupi” Subscribe

  1. Ioana 15/12/2011 at 22:37 #

    Ce-i aia un „gup”?:) Si de ce sta in tancuri?:)

    • Dollo 15/12/2011 at 22:53 #

      Gupii sunt niște pești 🙂 Special n-am scris, ca sa vad dacă mai e cineva ca mine, să nu știe :))

  2. Adi 16/12/2011 at 01:34 #

    Eh, nici eu nu am stiut, am fost curios dar mi-o fost prea lene sa caut pe net. =))

  3. Horatiu 16/12/2011 at 11:52 #

    Gupii astia stau in acvarii, ca nu pleaca la razboi in tancuri:))

    • Dollo 16/12/2011 at 12:07 #

      Era vorba de tancuri cu apa. Pentru experimente din astea intinse pe zece ani cred ca e nevoie de mai mult decat un acvariu 🙂

  4. Liviu Filip 16/12/2011 at 13:08 #

    In legatura cu „gupii” din est emigrati la „gupii” din vest. Femeia din Lituania care ne face curatenie in casa o data pe saptamana a venit azi intr-un Hyundai coupe rosu la lucru. In Romania, astia cu facultati si masterate pe bune se chinuie in Loganuri(daca le au si pe alea). Si penrtru numele lui Dumnezeu, pentru ce ii trebuie coupe, la varsta ei de 45-50 de ani?

Leave a Reply

Oldies but goldies

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Strâns uniți în jurul SRI, întru salvarea planetară a Internetului

dumbrava-cosmoiu

Cum se derulează o ședință în Parlamentul României, în care SRI încearcă și reușește să impună o lege abuzivă, iar deputații se fac că se opun.

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.