Pe ce criterii alegi o carte?

Titlu, autor, copertă, cronică sau subiect? Și dacă nu ți-a plăcut, consideri că ai pierdut timpul citind-o?

T itlul vinde. Asta am învățat (și) în jurnalism. Dar înainte de el este cronica, cine ți-o recomandă și, firește, numele autorului. Pentru mine astea primează. Abia apoi vine subiectul. Pe care sunt gata să-l descopăr, dacă bifez celelalte criterii înainte. Nu mă dau în lături de la vreun subiect anume, dar prefer ca lectura aia să mă învețe ceva și să mă pună pe gânduri. Asta se întâmplă atunci când citesc de capul meu, neconstrânsă de vreo convenție.

Când am inițiat clubul cărții am avut în minte filmul despre care vă spuneam atunci și faptul că e mult mai distractiv să împarți o carte și impresiile produse de ea cu cineva. Totuși, una dintre greșelile pe care le-am făcut ulterior a fost aceea că am lăsat procedura prea democratică. S-au înghesuit să voteze mulți, deși nu aveau nici gând să vină la club, nici să citească respectivele cărți. Recunosc, aveam așteptări mai mari de la cititorii mei. Cel puțin să citească postarea și să priceapă ideea, apoi să se abțină de la votat sau comentat, dacă sunt pe dinafară cu subiectul. Pe viitor o să introduc o regulă mai strictă pentru votanți, astfel încât să mă asigur, pe cât posibil, că votează strict cine are de gând să și participe la club, nu cine vrea să se amuze pe seama noastră, punându-ne să citim ceva anume.

Pe urmă, am zis că stabilim cartea prin vot și nu prin impunere. Era un semn de respect pentru participanți. Puteam să zic: luna asta eu citesc cartea cutare, cine vrea să fie în clubul meu să pună mâna s-o citească și să vină s-o comentăm. Dar ideea de bază a clubului e aia că citim cărți diverse, precum personalitățile/gusturile noastre, fie că ne plac, fie că nu. Vă recomand insistent să vedeți filmul, ca să înțelegeți că ideea asta de club e în principiu o convenție. Nu citești doar ce-ți place, ci ”ceea ce se citește la club”, pentru că de aia ai intrat în hora aia. Nu trebuie să fii dat pe spate de carte ca să o poți comenta. Cu cât sunt mai multe păreri și mai diverse, cu atât e discuția mai interesantă. Iar faptul că citești o carte – indiferent că-ți place sau ba – te îmbogățește într-un fel. Nu va fi niciodată o pierdere.

Bazându-mă, deci, pe inteligența cititorilor mei și pe parolismul celor care au jurat cu mâna pe vot că citesc și vin, am luat și eu țeapă, ca mulți dintre conaționalii mei, de la democrație.  Nu pot să înțeleg reticența unora dintre voi de a citi literatură românească (de parcă vorbim de haine de firmă, nu de cărți), și nici reticența altora de a citi despre români și România, indiferent de epocă. Deși sună a bulshit demagogic, e vorba de țara ta, neamul tău, și datoria ta de a le cunoaște trecutul înainte de a le judeca.

N-aș vrea ca postarea asta să sune prea tare a morală, deși sunt dezamăgită de o parte dintre cei care s-au anunțat că vin la club și apoi au murit în păpușoi.  Vreau doar ca pe viitor să luați în serios chestiunea, să nu votați decât dacă aveți de gând să veniți la club, să citiți, indiferent ce iese la vot, pentru că v-ați angajat la asta, indiferent dacă e ceea ce ați fi vrut sau nu. Și mai ales nu vă angajați că veniți dacă nu sunteți siguri pe obiceiurile voastre de cititori.

Tot ce vă cer e să fiți paroliști, dacă vreți să intrați în joc.

Acestea fiind spuse, nu cred că vă șochez spunând că am amânat întâlnirea care trebuia să se țină pe 17 decembrie, pentru o dată din ianuarie. Le mai acordăm o șansă celor care au votat Cronică de familie și au spus că vin la club. Precum și celor care s-au apucat deja s-o citească, dar n-au terminat primul volum în ultima lună. Nu sunt bineveniți în continuare cei care au spus ”n-am citit, dar vin să vă văd”. Clubul de carte nu înseamnă popularizarea cărții la sate, nu ne întâlnim ca să le oferim varianta ”ecranizată” celor care nu au vrut să citească varianta originală. Ne întâlnim cu forțe egale, ca să confruntăm păreri. Sau nu.

Pe 15 ianuarie, după ce vom fi sărbătorit tot ce era de sărbătorit la finele lui 2011 și începutul lui 2012, dacă nu vine sfârșitul lumii până atunci, mă aștept să ne revedem, ca să discutăm Cronica.

Poza e de aici.

Etichete: , ,

20 comentarii la “Pe ce criterii alegi o carte?” Subscribe

  1. camil 19/12/2011 at 11:18 #

    cum văd că nu se înghesuie nimeni, voi începe eu: aleg o carte în primul rând în funcție de conținut, aflat în strânsă relație cu autorul, apoi urmează criteriul prețului și al formei de prezentare…
    Încep să fiu tot mai putin amator de beletristică „pură”, preferând cărtile „despre ceva” (adică cele care nu se încadrează în literatura de ficțiune)
    PS Despre ce club este vorba?

    • Dollo 19/12/2011 at 11:29 #

      Un club al cărții în care ne întâlnim ca să discutăm cartea care iese la vot. Găsești ce am făcut până acum la secțiunea ”să vă fac o carte”, începând cu prima postare.

      • camil 19/12/2011 at 12:03 #

        am înțeles, mea culpa că n-am citit de la început. sună interesant

        • Dollo 19/12/2011 at 12:35 #

          Păi, intră în horă 🙂

          • camil 19/12/2011 at 12:47 #

            bun, pe 15 ianuarie voi fi acolo 🙂

          • Dollo 19/12/2011 at 12:52 #

            Trebuie să citești între timp primul volum din Cronică de familie, da? Înainte cu o săptămână stabilim locul și ora, aici pe blog.

  2. camil 19/12/2011 at 13:26 #

    mi-am dat seama. voi citi

  3. Liviu Filip 19/12/2011 at 13:34 #

    „Acestea fiind spuse, nu cred că vă șochez spunând că am amânat întâlnirea care trebuia să se țină pe 17 decembrie, pentru o dată din ianuarie. ”
    Ahaa!!! Am zis eu ca fara sarmale nu vine nimeni! :)))

    Dollo, te-ai gandit la „reward” pentru cei care vin la club? Stii ca „reward-ul” e motorul societatii umane , nu? De fapt, e „the meaning of life” :).

    • Dollo 19/12/2011 at 14:33 #

      Păi tu ești unul care a votat deși nu avea nicio treabă cu clubul, deci aici ești în culpă.
      Apoi, răsplată pentru ce? E vorba de o chestie în care oamenii vin de bună voie, ca să se simtă bine. Asta e răsplata în sine. Nu fac ceva pentru cineva, ca să fie răsplătiți. Ci fac ceva pentru ei înșiși.

      • Liviu Filip 19/12/2011 at 15:01 #

        M-ai prins:). Dar am fost bine intentionat, am „recomendat” ceva de care stiam ca e de calitate. Vezi? Asa e cand vrei sa faci binele cu forta;). Iese rau. Dar uite, promit sa incerc sa fac rost de „Cronica de Familie” si s-o citesc peste sarbatori, drept pedeapsa;), e OK asa? Dar despre rasplata, sa sti ca imi mentin parerea, si tu mi-o confirmi („rasplata in sine”, „ceva pentru ei isisi”). Dar pentru unii asta e o recompensa prea mica. Daca vrei ca lumea care vine la club sa fie si mai interesata, propun un concurs. Cine stie cele mai multe despre cartea respectiva sau autor castiga ceva simbolic(o toba de ex:)-sa poate zice ca e toba de carte:)).
        Oamenii sunt competitivi prin natura lor, nu au nici o placere sa faca ceva „pe gratis”.
        Succes cu clubul!

  4. Kitana 19/12/2011 at 15:32 #

    la mine ordinea e asta:autor-titlu-prezentarea de pe coperta4-eventual recomandare
    Daca nu cunosc autorul atunci e titlu-prezentare (sau invers:) )

  5. Lia.L 19/12/2011 at 18:52 #

    Aleg majoritatea cartilor plimbandu-ma fara un scop predefinit intre rafturile bibliotecilor sau ale librariilor….iar de dragul diversitatii mi-am impus sa pun mana pe cartile despre ale caror autori nu am auzit (niciodata sau recent) nimic sau mai nimic. Din acelasi motiv aleg titlurile de carti care ma atrag cel mai putin. In postare ta ai spus ca nu e „niciodata o pierdere”, desi metoda mea e diferita de cea propusa de tine. Cu toate acestea am descoperit bijuterii pe care le-am personalizat in te miri ce fel. Cea mai recenta lectura vorbeste pe scurt descrie o serie de fanatici care mi-au permis sa redefinesc Romania si romanii in termeni frumosi, sa plang regasind in fiecare din ei aspecte din mine si sa-mi restructurez viziunea despre viata „ingradita” din orasele mici din Romania.

  6. ady 19/12/2011 at 23:51 #

    hi hi, daca voiam sa citesc doar ce aveam eu chef, stateam in banca mea si nu ma bagam sa musca in lapte in club. cum zice cumnata, de citit poti citi si-acasa.
    din pacate eu m-am bazat pe obiceiurile mele de cititor de-o viata, care termina o carte intr-o saptamana (maxim), asta daca nu se culca la 3-4 dimineata ca s-o termine (cu job incepand cu ora 9, in cele mai nasoale situatii sau cu sambata a doua zi), dar am devenit un cititor de metrou, ca am descopetit ca-s o hoata si site-urile cu seriale. trebuie sa-mi revizuiesc atitudinea.
    la subiect, ca prea am batut campii:
    1. autor. daca s-a nimerit sa citesc o carte si mi-a placut, voi cauta alta carte de acelasi autor. si ma voi opri abia cand cel putin doua carti consecutive ma vor dezamagi.
    1.b. tipul de carte: am cumparat aproape tot ce s-a publicat in seria autorilor politisti nordici. 🙂
    2. povestea. ma inspiri din mini-cronica de pe una din copertile din interior (n-am gasit o alta exprimare) sau alte cronicute. dar nu de „cronicari” seriosi. ci de pe bloguri si blogulete, revistute, etc. prefer o cronicuta facuta de cineva care n-are treaba cu meseria asta, o persoana oarecare, ca si mine.
    3. carti dupa care s-au facut filme. daca mi-a placut un film si la final vad „based on a strory/novel by”. nu ma las prea usor in investigatiile mele. pentru ca experienta m-a invatat ca in 90% cartea e mult mai misto decat filmul. n-am regretat niciodata. 🙂 (sau, poate, oarecum, intr-un singur caz-‘micutele doamne”)
    4. recomandari. uneori.
    5. uneori, extrem de uneori, titlul sau coperta. 🙂

  7. Andre 20/12/2011 at 03:14 #

    Anul acesta am inceput sa citesc carti recomandate de altii, din domenii diverse si de genuri diferite; am simtit nevoia de a nu mai merge asa de mult pe „cai batatorite”, nevoia efectiva de a citi lucruri noi (pentru mine). Asa ca m-am bucurat cand ai propus acest club … mi-as dori sa ajung si la intalniri, dar daca nu se poate, cel putin raman cu cartile … Mi le-am cumparat si le citesc:) … Iar lista de propuneri este un fel de „wishlist” – de bifat in timp.

    PS : scuze ca am votat prima data; am fost luata de val:)) … a doua oara am ascultat si nu am mai calcat pe bec!

    PS 2 : Eu nu regret ca s-a propus „Cronica”. Daca nu ar fi fost „clubul” nu cred ca as fi cumparat-o … Asa ca, multumesc:)

    • Dollo 20/12/2011 at 12:31 #

      Păi, Andreea, te așteptăm, de ce nu?

  8. Andre 20/12/2011 at 03:18 #

    Ahh … iar treaba cu „sa va fac o carte” e geniala:))

  9. Moldoveanca 19/03/2012 at 21:42 #

    Eu imi aleg cartile bazandu-ma pe recenzii, dar si pe subiect. Nu pot sa citesc despre un subiect in care nu cred. De exemplu nu pot sa citesc despre razboi. Pur si simplu nu-i vad rostul, nu-i vad logica, si oricat de bine ar fi scrisa o carte despre razboi, nu pot sa o citesc. La fel, nu pot sa citesc „chick flick”

    Referitor la cartile scrise de romani – pe foarte putine am reusit sa le citesc. Asta din cauza ca pentru mine conteaza si atmosfera cartii. Si majoritatea cartilor romanesti, chiar daca sunt despre un subiect vesel, au atmosfera extrem de sumbra. Nu multumesc, daca vreau atmosfera sumbra, asta gasesc si in viata reala, nu-i nevoie sa caut intr-o carte.

    In alta ordine de idei, unde e domle clubul asta, ca vreau si eu 😀 Tineti si intalniri online? Mi-ar fi cam greu sa parcurg cei 2000 de km ca sa ajung la intalnirile „in carne si oase”

    • Dollo 20/03/2012 at 07:54 #

      Clubul e în București, în fiecare lună ne adunăm în câte o cârciumă, altceva nu știm 🙂 Online nu stabilim decât cartea și locul de întâlnire. Nu suntem așa deștepți să transmitem și discuțiile noastre online, deși bănuiesc că nu e vreo mare filosofie. Dar nu știu nici câți doritori ar fi să ni se alăture virtual. Că din gură citesc mulți, dar când e să dovedească, am văzut că nu suntem mai mulți de 6 niciodată.

      • Moldoveanca 22/03/2012 at 10:02 #

        Awww, ce mi-as dori sa-l tineti si online! Si care e principiul? Se alege o carte, toata lumea o citeste si dupa aia se discuta?

        • Dollo 22/03/2012 at 14:59 #

          Da, fiecare propune o carte, se votează și peste o lună ne întâlnim ca s-o discutăm. Găsești la categoria „să vă fac o carte” tot ce am citit până acum la club. Nu ne-am întâlnit decât de trei ori.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Ce ar fi de văzut/făcut în Portugalia

Porto, râul Douro și un pod făcut de Eiffel

Vizitat Lisabona, Porto, Estoril, Sintra, Coimbra, Fatima, Obidos&co; lăfăit pe plajele din Algarve, mâncat fructe de mare sau ce vă poftește apetitul, băut vin verde, ascultat Fado live, simtit bine pe bani putini

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.