Surpriza din lift

În liftul din Hotelul Otto din Berlin e un buton mare sub care scrie "surpriză". Nu are toată lumea curaj să-l apese, dar şi când îţi iei inima în dinţi, ajungi să râzi singur, de nebun, în lift.

La Berlin am stat la Hotelul Otto, undeva în vest. E un hotel mic, pe o stradă cu clădiri de maximum 7 etaje, în apropiere de Ernst Reuter Platz. Nu are nimic ieşit din comun, şi ca preţuri afişează decenţa, dar compensează cu mici detalii care te fac să zâmbeşti.

Unul ar fi că are salonul de mic dejun şi lunch la ultimul etaj, în loc să fie la primele, cum se întâmplă de regulă în hoteluri. E musai, deci, cu ochii cârpiţi de somn, să treci prin tot hotelul ca să ajungi dimineaţa să bei o cafea.

Dar, ca să compenseze neajunsul, hotelul îţi face călătoria cu liftul amuzantă. Când intri constaţi că butoanele nu sunt ca la alte lifturi, cu o singură cifră, ci cu o combinaţie din două, de parcă nu s-ar fi decis la care etaj să oprească. Ai ocazia să cobori la 0-1, la 1-2, ori la 2-3 şi tot aşa. Indiferent pe care îl alegi, tot trebuie să mai foloseşti şi scara, jumătate de etaj în sus sau în jos, ca să ajungi unde vrei.

În timp ce stai în lift, din difuzoare te învăluie zen triluri discrete de păsărele. O încântare. Dar, pe unul dintre pereţii liftului tronează mare în mijloc ditamai butonul din imagine. Nu ştiam ce înseamnă în germană inscripţia aia de deasupra, dar bănuiam că e vorba tot de „surpriză”.

În primele zile n-am avut curaj să-l apăs. M-am gândit că nu pot avea încredere în simţul umorului german. Cine ştie, dacă apăsam butonul şi rămâneam blocată între etajele alea? Sau poate surpriza era că dacă rămâi blocat şi apeşi pe buton îţi râde în nas vreun Big Brother din cabina tehnică. Ce mai, în fiecare dimineaţă mă obseda butonul ăla. Ce să fie în spatele lui?

Într-o zi mi-am luat inima în dinţi şi… i-am întrebat pe ceilalţi: a apăsat careva butonul? Un oaspete mai vechi a început să râdă şi le-a spus celorlalţi să nu care cumva să-mi spună. Surpriza se trăieşte pe propria piele, nu aşa, prin intermediari.

Aşa că până la urmă, în ultima dimineaţă, am făcut-o. Nu puteam să plec cu misterul ăsta în cap. Am râs copios de una singură în lift şi am mai apăsat o dată şi încă o dată, şi pentru zilele alea în care n-am avut curaj 🙂

Când am ajuns la ultimul etaj, la salonul de mic dejun, un răsărit la fel de frumos ca surpriza din lift mi-a făcut dimineaţa şi mai bună. Apoi l-am văzut pe unul dintre bursieri, care pierduse întrecerea, la fel ca mine, că bea şampanie la 7 dimineaţa. O sticlă era oferită zilnic de hotel, dar nimeni nu o desfăcuse până atunci. Probabil nimeni nu avusese motive serioase 🙂

Vă las să ghiciţi ce făcea butonul surpriză din lift. Să vedem, voi la ce vă gândiţi… Cine a fost vreodată în Otto să nu divulge secretul.

Update: Hai că am văzut că ştiţi să daţi sărci pe gugăl 😛 Nu vă puneţi deloc imaginaţia la încercare 🙂

 

Etichete: , , , ,

7 comentarii la “Surpriza din lift” Subscribe

  1. George 03/12/2011 at 10:55 #

    ai sa razi, dar exista un raspuns si la ghicitoarea asta pe… net

    • Dollo 03/12/2011 at 10:59 #

      Serios? :)) Netul ăsta… Răspunsul o să-l dau şi eu, dar voiam să văd mai întâi la ce variante se gândesc oamenii

  2. Béranger 03/12/2011 at 11:50 #

    Cocorico!

  3. George 03/12/2011 at 12:02 #

    pentru a ilustra mai bine articolul 🙂
    https://www.youtube.com/watch?v=u38fzlHe3BU

  4. Adrian 03/12/2011 at 12:09 #

    Eu as fi zis ca se aude o basina in fundal, ar fi fost umor tipic german

  5. Ioana 03/12/2011 at 12:12 #

    Ma gandeam ca iti canta un cantec ceva, deci nu am fost asa de departe de adevar:)

  6. che 03/12/2011 at 13:44 #

    https://www.youtube.com/watch?v=u38fzlHe3BU

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.

Life’s a bitch, prison bitch

irina-jianu-6-560x419

Irina Jianu, condamnată în lotul „Trofeul calității” alături și pentru Adrian Năstase, ispășește șase ani de pușcărie în închisoarea construită chiar de firma ei, în 2006, la Bacău

Perla Harghitei din Călărași (V)

noi

Povestea casei din lemn de la Harghita și minunații unguri de la Ecowoodenhouses care au construit-o

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.