Ace, brice și alifie chinezească

Câteva raioane de mercerie, tutungerie și metalo-casnice se vând la bucată în tramvaiul 1. Inclusiv ace, pentru cine e interesat ;)

Duamnele astea două erau azi în tramvaiul 1. Afară turna cu lapoviță și ninsoare, în tramvai mirosea a haine ude. De pe la Iancului spre Obor s-au urcat două vânzătoare ambulante din categoria „șervelețe și leucoplast”. Când s-au apucat să recite toată gestiunea pe care o aveau asupra lor nu le-a ajuns o stație de tramvai ca să le enumere pe toate: șervețele, leucoplast, pixuri, becuri, lanterne, alifie chinezească, răzătoare de legume, elastice, șireturi, încălțătoare, tocuri de ochelari, brichete… În curând cred că o să le trebuiască un pliant publicitar ca de supermarket.

De pe scaunul de lângă mine un țigan bătrân cu pălărie și mustață o întreabă pe una dintre ele: da ace de siguranță ai? Câteva doamne de alături s-au uitat chiorâș la el.

Amintirea nebunului care înțepa femeile în cur cu acul în tramvaiul 41 nu fusese estompată de revoluția de la Universitate.

Vânzătoarea se oprește în fața țiganului și scotocește în cutia cu minuni. Scoate din fundul ei o legătură cu ace de siguranță prinse mai multe de unul singur. Țiganul strâmbă din nas, dar cu oarecare uimire. Cred că a întrebat-o de-al dracu dacă are ace, ca s-o umilească. Credea că n-are.

Zice: sunt prea mici!. Vânzătoarea, cooperantă, mai scotocește în cutie și scoate un snop de ace mai mari. Nțz, tot mici!, zice țiganul. Haide, bre, că nu e mici astea, ce are? se revoltă vânzătoarea. Nțz, țiganul e de neclintit. El le vrea mai mari.

Vânzătoarea pleacă până în capătul tramvaiului. Când se întoarce îi aruncă o privire „de siguranță” țiganului cu pălărie, apoi se proțăpește în fața ușii și așteaptă să ajungă în stație. N-a vândut nimic. Mă întreb dacă chiar vinde vreodată ceva, suficient măcar cât să merite efortul de a plimba prin tramvaie sacoșa de Real plină cu mărunțișuri. Și dacă ar fi furate, ceea ce e probabil, parcă tot nu merită atâta timp pierdut pentru cei câțiva lei pe care-i poți strânge așa.

P.S. Pozele sunt făcute cu telefonul, evident, tramvaiul se mișca, la fel și cucoanele cu marfa. Dar vă faceți o idee. N-am avut, pesemne, un telefon așa performant ca fata aia înțepată în fund cu acul, care l-a pozat pe agresor așa de clar. Dar mă gândeam, oare dacă nebunul din 41 ar fi avut la îndemână atâta arsenal de marfă, ca în tramvaiul 1, ar mai fi folosit doar un ac? 😀

Tags: , ,

9 Responses to “Ace, brice și alifie chinezească” Subscribe

  1. mircea 21/01/2012 at 19:57 #

    Asta-i noul concept mic.ro!

    • Dollo 22/01/2012 at 11:09 #

      :)) La asta nu m-am gândit, cucoanele or fi fost niște mici patricii în devenire

  2. Escu 21/01/2012 at 20:10 #

    de ce n-ai intrebat daca nu aveau scobitori ? 😛

  3. Ioana 21/01/2012 at 20:34 #

    In China stateau cu d-astea cam pe la fiecare colt de strada, cu niste platforme cu 2 roti pe care le impingeau singuri de la un „vad” la altul: de acolo am luat ate, ace de siguranta, de TOATE marimile, pungi, bureti de bucatarie, alea alea, ca erau mai ieftine. Nu se urcau cu ele in autobuze sau metrouri, dar mi-i cunoscuta privelistea:)

  4. elena 21/01/2012 at 21:26 #

    Nu ride. Sunt oameni care incearca sa faca un ban. Pentru unii si putinul ala conteaza, din asta isi tin familia. Nu vreau sa stiu din ce traiesc cei care au lucrat la negru si acum nu mai au de lucru, nici ajutor de somaj nu au.

    • Ileana Camelia 21/01/2012 at 23:20 #

      ei, na. Poate n-au auzit de agricultura!?! Tantile astea iti baga in nas o cutie de leucoplast si in timp ce tu te scotocesti dupa maruntis prin buzunare, pretenii lor te lasa fara portofel. Ala in care ai banii de rata.

      • Anonymous Coward 26/01/2012 at 01:56 #

        Nu-i asa simplu cu agricultura. Exista doua variante. Esti sarac lipit, da’ macar ai crescut la tara, si ai un petec de pamant al tau, si stii cum sa pui samanta in pamant si sa-ti iasa ceva. In cazul asta agricultura iti ajunge cat sa nu mori de foame.

        Varianta a doua e ca ai ceva agoniseala, da’ nu multa, prognoza e nasoala si faza cu agricultura chiar te atrage. Atunci de strangi si te duci la tara, traiesti un an doi din slanina de pe burta, strangi cureaua, si-n timpul asta, daca ai noroc, inveti si cum sa iti iasa ceva din samanta ce-o pui in pamant. Si daca te tii de hartoage cu proiecte europene, si mai te pricepi sa-ti pui pe picioare si ceva irigatie, sistem de crestere semi-intensiv pt. gaini etc., poate-poate ajungi sa nu mori de foame. Da’ sa nu crezi ca treaba asta e usoara – in nici un caz n-o poate incepe unu’ beteag de la oras, care nici tanar nu mai e.

        Varianta de exceptie, care nu se prea intampla, e ca ai crescut la tara, l-a dus mintea pe tac-tu sa te trimita la scoala la oras, si pe urma tot la oras da’ la agronomie, si la sfarsit te-ai intors acasa. Doar pe varianta asta ai vreo sansa chiar sa faci ceva afacere serioasa din agronomie.

        Cucoanele astea doua din tramvai, cat se vede in poza din ele, io cre’ ca daca le dai cate-o sapa si le trimiti la camp, dupa doua saptamani mor. Nu fac bancuri.

  5. Diana 22/01/2012 at 14:10 #

    Ăștia sunt nimic… prinsesem în tren indivizi care vindeau cutițe. Acul de siguranță, acul de siguranță… dar dacă te înțeapă cineva cu un cuțit…

  6. Alexandra 23/01/2012 at 10:38 #

    Se cumpara, batiste de hartie mereu, evantaie vara, brichete, etc. Am vazut de mai multe ori persoane cumparand, in plus am aflat cu surprindere ca „evantaiul ala frumos, vreau si eu unul asa” a fost achizitionat din tramvaiul 41.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Biblioteca Națională Samsung

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.