Ace, brice și alifie chinezească

Câteva raioane de mercerie, tutungerie și metalo-casnice se vând la bucată în tramvaiul 1. Inclusiv ace, pentru cine e interesat ;)

Duamnele astea două erau azi în tramvaiul 1. Afară turna cu lapoviță și ninsoare, în tramvai mirosea a haine ude. De pe la Iancului spre Obor s-au urcat două vânzătoare ambulante din categoria „șervelețe și leucoplast”. Când s-au apucat să recite toată gestiunea pe care o aveau asupra lor nu le-a ajuns o stație de tramvai ca să le enumere pe toate: șervețele, leucoplast, pixuri, becuri, lanterne, alifie chinezească, răzătoare de legume, elastice, șireturi, încălțătoare, tocuri de ochelari, brichete… În curând cred că o să le trebuiască un pliant publicitar ca de supermarket.

De pe scaunul de lângă mine un țigan bătrân cu pălărie și mustață o întreabă pe una dintre ele: da ace de siguranță ai? Câteva doamne de alături s-au uitat chiorâș la el.

Amintirea nebunului care înțepa femeile în cur cu acul în tramvaiul 41 nu fusese estompată de revoluția de la Universitate.

Vânzătoarea se oprește în fața țiganului și scotocește în cutia cu minuni. Scoate din fundul ei o legătură cu ace de siguranță prinse mai multe de unul singur. Țiganul strâmbă din nas, dar cu oarecare uimire. Cred că a întrebat-o de-al dracu dacă are ace, ca s-o umilească. Credea că n-are.

Zice: sunt prea mici!. Vânzătoarea, cooperantă, mai scotocește în cutie și scoate un snop de ace mai mari. Nțz, tot mici!, zice țiganul. Haide, bre, că nu e mici astea, ce are? se revoltă vânzătoarea. Nțz, țiganul e de neclintit. El le vrea mai mari.

Vânzătoarea pleacă până în capătul tramvaiului. Când se întoarce îi aruncă o privire „de siguranță” țiganului cu pălărie, apoi se proțăpește în fața ușii și așteaptă să ajungă în stație. N-a vândut nimic. Mă întreb dacă chiar vinde vreodată ceva, suficient măcar cât să merite efortul de a plimba prin tramvaie sacoșa de Real plină cu mărunțișuri. Și dacă ar fi furate, ceea ce e probabil, parcă tot nu merită atâta timp pierdut pentru cei câțiva lei pe care-i poți strânge așa.

P.S. Pozele sunt făcute cu telefonul, evident, tramvaiul se mișca, la fel și cucoanele cu marfa. Dar vă faceți o idee. N-am avut, pesemne, un telefon așa performant ca fata aia înțepată în fund cu acul, care l-a pozat pe agresor așa de clar. Dar mă gândeam, oare dacă nebunul din 41 ar fi avut la îndemână atâta arsenal de marfă, ca în tramvaiul 1, ar mai fi folosit doar un ac? 😀

Etichete: , ,

9 comentarii la “Ace, brice și alifie chinezească” Subscribe

  1. mircea 21/01/2012 at 19:57 #

    Asta-i noul concept mic.ro!

    • Dollo 22/01/2012 at 11:09 #

      :)) La asta nu m-am gândit, cucoanele or fi fost niște mici patricii în devenire

  2. Escu 21/01/2012 at 20:10 #

    de ce n-ai intrebat daca nu aveau scobitori ? 😛

  3. Ioana 21/01/2012 at 20:34 #

    In China stateau cu d-astea cam pe la fiecare colt de strada, cu niste platforme cu 2 roti pe care le impingeau singuri de la un „vad” la altul: de acolo am luat ate, ace de siguranta, de TOATE marimile, pungi, bureti de bucatarie, alea alea, ca erau mai ieftine. Nu se urcau cu ele in autobuze sau metrouri, dar mi-i cunoscuta privelistea:)

  4. elena 21/01/2012 at 21:26 #

    Nu ride. Sunt oameni care incearca sa faca un ban. Pentru unii si putinul ala conteaza, din asta isi tin familia. Nu vreau sa stiu din ce traiesc cei care au lucrat la negru si acum nu mai au de lucru, nici ajutor de somaj nu au.

    • Ileana Camelia 21/01/2012 at 23:20 #

      ei, na. Poate n-au auzit de agricultura!?! Tantile astea iti baga in nas o cutie de leucoplast si in timp ce tu te scotocesti dupa maruntis prin buzunare, pretenii lor te lasa fara portofel. Ala in care ai banii de rata.

      • Anonymous Coward 26/01/2012 at 01:56 #

        Nu-i asa simplu cu agricultura. Exista doua variante. Esti sarac lipit, da’ macar ai crescut la tara, si ai un petec de pamant al tau, si stii cum sa pui samanta in pamant si sa-ti iasa ceva. In cazul asta agricultura iti ajunge cat sa nu mori de foame.

        Varianta a doua e ca ai ceva agoniseala, da’ nu multa, prognoza e nasoala si faza cu agricultura chiar te atrage. Atunci de strangi si te duci la tara, traiesti un an doi din slanina de pe burta, strangi cureaua, si-n timpul asta, daca ai noroc, inveti si cum sa iti iasa ceva din samanta ce-o pui in pamant. Si daca te tii de hartoage cu proiecte europene, si mai te pricepi sa-ti pui pe picioare si ceva irigatie, sistem de crestere semi-intensiv pt. gaini etc., poate-poate ajungi sa nu mori de foame. Da’ sa nu crezi ca treaba asta e usoara – in nici un caz n-o poate incepe unu’ beteag de la oras, care nici tanar nu mai e.

        Varianta de exceptie, care nu se prea intampla, e ca ai crescut la tara, l-a dus mintea pe tac-tu sa te trimita la scoala la oras, si pe urma tot la oras da’ la agronomie, si la sfarsit te-ai intors acasa. Doar pe varianta asta ai vreo sansa chiar sa faci ceva afacere serioasa din agronomie.

        Cucoanele astea doua din tramvai, cat se vede in poza din ele, io cre’ ca daca le dai cate-o sapa si le trimiti la camp, dupa doua saptamani mor. Nu fac bancuri.

  5. Diana 22/01/2012 at 14:10 #

    Ăștia sunt nimic… prinsesem în tren indivizi care vindeau cutițe. Acul de siguranță, acul de siguranță… dar dacă te înțeapă cineva cu un cuțit…

  6. Alexandra 23/01/2012 at 10:38 #

    Se cumpara, batiste de hartie mereu, evantaie vara, brichete, etc. Am vazut de mai multe ori persoane cumparand, in plus am aflat cu surprindere ca „evantaiul ala frumos, vreau si eu unul asa” a fost achizitionat din tramvaiul 41.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul lui Becali din București

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

Suni la 112 și te sună înapoi niște ciocli

morturary

O întrebare pentru domnul Raed Arafat: ce comision primesc operatoarele de la 112 ca să le furnizeze firmelor de pompe funebre numerele de telefon ale rudelor celor decedați?