Am văzut azi multă lume dată pe spate pe Facebook de decizia celor de la Gazeta de sud de a condiționa accesul la comentariile pe site-ul ziarului de existența unui cont pe Facebook. Vrei să-ți dai cu părerea? O faci cu nume și prenume, așa cum a semnat și ziaristul respectiv articolul pe care vrei să-l comentezi, zice duduia de la GDS. Dacă ea și-a asumat răspunderea pentru ce a scris, de ce nu ți-ai asuma și tu părerea postată pe marginea lui, nu?
În teorie e de lăudat inițiativa, în peisajul media românesc în care foarte puține site-uri își moderează comentariile, pe principiul „încaieră-i drace, ca să facem noi trafic!”. De altfel, aceleași site-uri perorează ipocrit când vine vorba de televiziunile tabloidizate, care fac rating din scandalurile iscate artificial, doar ca să se bucure bizonul și să nu dea click în altă parte. Adică la TV nu se face, dar pe net e libertate de exprimare.
E drept că cititorul român nu e dintre cei mai cultivați într-ale diplomației și criticilor constructive. La noi mai întâi se dă cu parul, apoi se cer scuze, dacă mai e cazul. Plus că avem un talent nativ de a da la gioale cuiva, doar pentru că nu ne place mecla lui, fără să citim măcar ce a avut ăla de zis.
Mișcarea celor de la GDS nu este, însă, o măsură infailibilă împotriva maimuțelor cu acces la internet. Și ar putea isca discuții chiar pe marginea dreptului la anonimat pe care cică ți-l conferă Internetul. Presupunând că vor intra să comenteze pe site-ul GDS doar userii de Facebook care și-au făcut cont cinstit, cu nume, prenume, data nașterii și status relations.
Eu zic că nu era musai nevoie de asta ca să moderezi comentariile injurioase. Să fim serioși, un filtru de spam și o persoană care să cenzureze avântul cititorilor nervoși își permite orice site, fie el și de mică anvergură, darmite unul de ziar serios. Iar ca să fie clar pentru toată lumea postezi o politică de comentarii de la care cine se abate primește bann și …voie bună!
Ce speră GDS este ca omul când postează de pe contul lui de Facebook să-și ia seama și să nu înjure, de frică să nu cumva să-l afle nevasta sau prietenii, cum vorbește el în oraș. Vax!
Nu zic că pe mine nu mă deranjează înjurăturile venite pe blog de la curajoși care se ascund sub diverse ID-uri. Ba, paranoia mea mergea până acolo încât, până nu demult, credeam că nu-și dau numele pentru că sunt cunoscuți care n-au curajul să mă înjure în față. În timp m-am imunizat un pic, măcar forțată de ideea că dacă nu te oftici nu le dai satisfacție. Ce mă deranjează mai mult este lipsa comentariilor (că-mi dă impresia că vorbesc în pungă) sau o falsă pudoare din partea unor oameni de la care aștepți mai mult.
De când am blogul am întâlnit diverse cazuri. Unii nu comentează din principiu. Citesc și merg mai departe. Alții, care mă cunosc, mă abordează online și comentează numai pentru mine, de parcă le-ar fi rușine să vorbească în fața clasei. Le-am explicat și lor, vă spun și vouă: pentru un blogger comentariile sunt ca aerul. Firește, nu trebuie să comentezi dacă n-ai ce spune, dar de multe ori o apreciere sau o critică înseamnă că autorul nu și-a pierdut timpul degeaba la taste, cu ceva ce nu interesează pe nimeni. Plus că din ce mai spun comentatorii se pot naște discuții chiar mai interesante – între ei – decât articolul în sine.
Unii pur și simplu s-au supărat și mi-au dat unlike pe Facebook când le-am atras atenția că dacă tot s-au apucat să comenteze cu numele real – a fost alegerea lor – după aia nu mai merge să-mi posteze cu ID-uri gen „bufnița veselă” un alt comentariu, măcar pentru simplu motiv că-i trădează IP-ul și mă confuzează. Motive de genul „știi, subiectul ăsta e delicat și ar putea să vadă cunoscuții ce părere am eu” sunt triste. Înseamnă ori că acei oameni foarte apropiați ție nu știu care sunt convingerile tale reale, ori că acelea nu sunt convingerile tale și deci comentezi doar ca să te afli în treabă. Și atunci te întrebi cum e mai bine: să te exprimi totuși liber, dar cu pseudonim, sau să-ți ții gura mai bine, dacă chiar nu vrei să știe și alții ce gânduri ai tu, pentru că, nu-i așa, începem să știm cu toții, nu există anonimat total pe Internet.
Prin urmare, eu una nu țin să văd CNP-ul comentatorilor – deși am fost recenzor și cunosc valoarea CNP-ului 🙂 Îmi place să contez încă pe decența și seriozitatea oamenilor atunci când vin la mine în casa virtuală, dar și pe simțul umorului lor. Pot să înțeleg și nu prea de ce unii oameni nu doresc să-și vadă numele online pe toate gardurile. Nu pricep de ce e așa un
capăt de țară dacă îți asumi totuși ceea ce ai de spus? Dar sunt de acord că afișarea numelui te responsabilizează și ești mai atent la perlele pe care le tastezi decât atunci când ești singur cu tine în baie. Și mai sunt conștientă că dacă ești identificabil ești mai vulnerabil.
Ce te faci, însă, când curajul răspunderii lipsește și din partea taberei ziariștilor/bloggerilor? Se știe că fiecare ziar – inclusiv GDS – are cel puțin un pseudonim sub care publică anumite texte „sensibile”. Iar bloggerii, să fim serioși, cred că îi numeri pe degete pe cei care au ceva de spus și o fac cu nume și prenume. Sigur, aici ne ascundem sub sintagma „dezvăluiri incendiare” și de aia nu ne dăm numele real. dar câți dintre ziariști sau bloggeri se pot lăuda cu adevărat că au răsturnat guverne, au dejucat atentate sau au anulat afaceri oneroase prin dezvăluirile lor sub pseudonim? Exact!
Ca să nu mai zic de situații concrete în care au fost solicitați să reclame abuzuri care li s-au întâmplat chiar lor, ziariștilor, și au preferat să facă pe mortul în păpușoi. Deci suntem zmei când e să scriem despre alții, cărora le cerem să-și asume, să-și dea numele și să lupte pentru idealuri, dar când e să ne apărăm propriile drepturi cu nume, prenume și serie de buletin, zicem „lasă, mă, că și așa nu se rezolvă nimic, ce să mai zgândărim rahatul!”.
A cere, deci, reciprocitate, de la cititorii care nu și-au asumat – ca tine, ziarist, blogger, persoană publică deci – ideea de publicitate online, e la fel de fals ca atunci când spui că avem multe accidente mortale pentru că nu avem autostrăzi. Nu, avem accidente pentru că niște bizoni conduc aiurea și omoară oameni. Avem comentarii injurioase pe Internet pentru că nu suntem educați, nu pentru că există prea multă libertate online. A restrânge dreptul la anonimat înseamnă o victorie a proștilor asupra majorității. Or poate că invers? 😉
P.S. Și uitasem taman ce era mai important. Păi dacă le cerem comentatorilor să se identifice, ce ne facem cu postacii de partid, omenașii ăia care câștigă și ei un ban cinstit din înjurat preopinenții politici și ridicat osanale liderilor de partid pe diversele site-uri ale concurenței? Vin acușica alegerile și nu se mai poartă lipitul de afișe pe stâlpi, chiar așa, să nu le lăsăm oamenilor libertatea de a-și lăuda șefii online?
după cum am scris și pe Facebook, mi se pare doar lene sau incapacitate din partea celor de la GdS de a modera cum trebuie comentariile, așa că pasează răspunderea în curtea Facebook.
Exact, și nici măcar nu e vreo răspundere reală. Offtopic, cum stai cu lectura? 🙂
🙂 stau bine cu lecturile, încă nu m-am apucat de ce trebuie să citesc, însă n-am uitat de 15 ianuarie 😉
Contăm pe tine, te vei întâlni cu o fană de-a ta la Club 🙂
Foarte bine, să piară postacii, că numai ne pierd vremea 🙂
Ah, ce idee proasta!. Din cel putin 2 motive:
1. Daca n-ai cont pe Facebook nu poti sa comentezi. Este ca si cum GdS devine un instrument de promovare a FB, iar ce nu au sau nu vor sa faca un cont acolo sunt pur si simplu exclusi a priori…
Penibil, penibil, penibil…
2. Cum a-ti face un cont de FB dureaza maxim un minut, de fapt ei nu vor incuraja utilizarea numelui real, ci a unui nume dezvaluit catre FB. Pentru ca FB are doar o prezumtie a realitatii numelui celui ce are un cont acolo. Ca unul care ma distrez cind vreau cu 2 conturi fake de FB si unul de LinkedIn cu peste 1k prieteni, ma uimesc cit de rapid devin oameni „preteni” cu cei pe care nu-o cunosc.
In rest, solutia exista dar ea implica bun simt si responsabilitatea jurnalistului – moderarea comentariilor dupa bunul simt a celui care scrie articolul sau face moderarea.
Solutia FB este doar una mai usoara dpdv practic.
Te pomenești că ai și tu un cont de femeie :)) Așa se distrează un amic de-al meu…
Nu… sau nu inca ?? 😀
nu citesc Gazeta de Sud. Deci, pe principiul articolului tau de ieri, nu ma intereseaza. Dar, ca idee, din punctul meu de vedere, sunt 3 categorii de persoane care comenteaza: 1 – dobitocii, descrisi de tine foarte bine (tu i-ai numit altfel, eu imi asum), si care se arunca pe tastatura doar pt ca sunt nervosi sau au avut o noapte mai linistita decat au sperat; 2 – elegantii, cei care au ceva de spus , au darul vorbirii si mai ales al scrierii, si isi dau macar si un nume sau un pseudonim, gen Ionel; 3 – cei-care-n-au-chef. Astia citesc, rad, se enerveaza, rezoneaza sau nu cu articolul respectiv, se ambaleaza, formuleaza niste idei, dupa care , direct : delete sau ignore all. Eu fac parte din categoria asta. Oricum, am o intrebare, mai retorica: o fii existand si un interes financiar in toata chestia asta cu asumatul raspunderii pe FB? Ca dupa stiinta mea, exista si alte situ-ri de socializare…
Adică să fi făcut un contract de promovare cu Fb? Hm, păi câți abonați poate GdS să-i aducă Facebook-ului?
Habar n-am, dar in ziua de azi, totul are un substrat economic. Intre timp am citit un articol de-al tau mai vechi in care vorbeai si despre inceputul tau intr-ale internetului si recomandarea pe care ai primit-o de a nu da date reale.
Mai am un volum si termin Cronica. Sunt deprimata toata. Nu mai bine propuneai sa citim La Medeleni? Sau macar … altceva. E buna cartea, nimic de zis, dar atata mizerie, lacomie, ura… . Sau poate am ales gresit momentul sa o citesc. In sfarsit.
Deci contăm și pe tine pentru 15 ianuarie?
cu siguranta.
Pai știi istoricul cartii? „Cronica” e invalidata de compromisurile făcute de autor cenzurii comuniste. Mai ales ultimul volum nu merita citit. E „full of crap”. O sa te deprimi si mai tare, dacă REZISTI sa-l citesti. Rezuma-te la primele doua volume.
Nu pot. Ma arde curiozitatea.
Dollo, Dollo,:)
Mă gândesc totuși ca unii își asuma responsabilitatea postarilor lor pe blogul tau, IN FATA TA, dacă te lăsa sa le vezi e-mailul adevărat si mai ales ca știu ca le cunoști IP-ul. Eu nu vad de ce mi-as declina identitatea in fata altor postaci mai anonimi asa. Ce, vrei sa-mi trimită si mie injuraturi pe FB oligofrenii care te înjura pe tine? Ca doar cam „aprob pozitiv” ce zici tu.
In alte ordine de idei, sunt chestii care se pot deduce din comentariile cuiva, chestii care poate țin de viața privată a altor persoane care au dreptul la intimitatea lor, intimitate pe care le-o poți încalcă dacă spui prea multe.
Dacă nu-ți convine ca unii postaci nu-si asuma public identitatea, taiele postarile dar nu la trage pantalonii jos pe la spate ca sa zic asa.
„Înseamnă ori că acei oameni foarte apropiați ție nu știu care sunt convingerile tale reale, ori că acelea nu sunt convingerile tale și deci comentezi doar ca să te afli în treabă”
Poate ca înseamnă ca acei oameni apropiați nu știu care au fost experientele tale, pentru ca nu ești genul care vrea sa fie compatimit, fals de multe ori.
Posibil, eu zic că unii își fac probleme inexistente 😀
Eu nu-mi dau numele real din principiu. Sincer, nu cred că există vreun site pe care să-mi fi dat nuele real, nu pentru că nu îmi asum ce scriu, ci pentru că sunt puțin dusă cu pluta, în sensul că n-am încredere că din toți oamenii din lume cu acces la net, nu există nici măcar unul care să nu strângă informații. Nu am profil pe nicio rețea de socializare și nici nu am de gând să-mi fac – mă descurc foarte bine și fără.
Acum sunt tânără, dar peste 30 de ani nu vreau să mă trezesc cu un mandat de arestare pentru că în anul de grație 2012 am scris un comentariu care începea cu „toți cretinii să-și dea glonț și să mă lase”.
Cât despre identitatea mea virtuală, inițial mă semnam cu un nume inventat, dar care îmi aducea tone de roșii stricate (pentru că era un nume copilăresc și toată lumea știe că dacă ai nume copilăresc înseamnă că ești prost și trebuie să-ți ții gura, nemaifiind necesar ca lumea să citească ce scrii înainte să te înjure). La un moment dat mi-am schimbat adresa de e-mail cu care comentam, și implicit gravatarul. În episodul 2, am păstrat gravatarul și am schimbat numele, deci dacă chiar vrea cineva să-mi urmărească șirul ideilor exprimate în online pe parcursul timpului, va avea nevoie doar de puțină logică. Corelarea cu persoana reală încerc eu s-o împiedic.
Ah, da, de ceva timp am descoperit un blog curățel, liniștit și civilizat, unde mă semnez cu un pseudonim derivat din numele meu real. Pentru că nu vreau ca cei care au ceva de împărțit cu mine și se nimeresc prin zonă, să-și aducă aminte că au uitat să-mi spună vreo chestie prin vreun loc și astfel să murdărească ungherul lipsit de balegă onlainistică. Sper doar ca posesoarea blogului să mă ierte că nu-mi asum identitatea deja consacrată ca TNH.
Am sa fac cateva comentarii privind anonimatul:
1. Traditia anonimatului a aparut in uesa in momentul in care companiile au dorit un feedback AUTENTIC SI SINCER din partea angajatilor.
2. Anonimatul are (normal) atat avantaje, cat si dezavantaje, INSA avantajele sunt mai MARI decat dezavantajele.
3. Sefii companiiilor, siiourile, au aflat cu surprindere si oroare ca anumiti sefi si sefuleti folosesc pozitiile pentru a obtine tot soiul de avantaje. Cine i-a „turnat”? Pai fix subalternii lor care erau obligati sa „cotizeze” la bunastarea superiorilor lor! Si sa nu va inchipuiti ca limbajul in care se exprimau diferea cu mult (bun, sunt ceva mai educati, desi nu toti) de cel de pe forumurile „libere” din Romania!
4. Culmea este ca, daca tineai cont de MAJORITATEA parerilor exprimate si INDREPTAI lucrurile, crestea productivitatea companiei, si asta din motive: se eliminau „canalele de drenaj” ilicite ale banilor, SI IN PLUS, oamenii vedeau ca se face dreptate/sunt luati in seama= PAREREA LOR CONTEAZA. Imediat isi schimbau si ei atitudinea vis-a-vis de slujba. Evident nu toti, nu exista padure fara uscaturi, dar per ansamblu, schimbarea era in bine.
5. De foarte multe ori se faceau propuneri benefice pentru …productivitate (eliminand multe bariere birocratice, care la nivel de angajat provocam frustrari imense!). Imbunatatirile erau dramatice din moment ce cei care le faceau erau cei ce se loveau de ele zilnic!
Cale lungă de la Whistleblower la postacii de pe net, dar da, anonimitatea are logica ei. Dacă chiar există conceptul ăsta pe Internet. A se vedea ce zice THN 🙂
Pe mine nu ma intereseaza asa de mult cine-o da anonima si cine „isi asuma” identitatea, o parerea buna e buna, indiferent cine se / nu se semneaza.
Eu nu-mi dau datele toate, ca am avut experiente idioate cu copiii la scoala, care mi-au gasit numarul de telefon si sunau a-mproasta si ma faceau sa-mi pierd timpul aiurea. Mai lipsea sa imi trimita cine stie ce cacaturi si pe adresa de acasa, si asta era…
Ideea mi se pare stupida, cel putin pentru cei ca mine. Nu comentez cu numele meu adevarat pentru ca nu vreau ca tot poporul sa stie cine sunt. Internetul e plin de cretini, si intr-un fel trebuie sa te protejezi de ei. Sunt maniac cu ceea ce inseamna privacy si anonimitate. Oricand imi asum ceea ce scriu, chiar si de sub un nickname. Nu scriu decat atunci cand am ceva de zis si stiu ca ma pot face inteles. Internetul e plin de pareristi si de „destepti” pe care ii gasesti la tot pasul.
offtopic: muta „citeste si” sub postare, si largeste formularul de comentarii pe toata pagina, nu de alta dar cand ai multe comentarii, trebuie sa dai scroll mult…
offtopic s-a încercat asta de când am schimbat tema. Nu se poate. O să schimb tema și atunci vor fi mulți fericiți.. cândva
Nici eu nu cred ca are importanta folosirea numelui real. Mi s-a intamplat sa vad opinii inteligente semnate cu tot felul de pseudonime care mai de care mai ciudate. Insa, nu ar trebui permise atacurile la persoana sub nicio forma. E ok sa nu ai aceasi parere cu mine si nu am nimic impotriva sa critici ceea ce am spus, dar am o mare problema daca incepi sa emiti pareri despre persoana mea sau si mai rau sa ma injuri.