„Degeaba miniştrii vor anunţa proiecte pe care le-au făcut, dacă cetăţenii nu vor putea accesa în orice zi site-ul ministerului pentru a vedea aprobările pentru cheltuirea oricărui leu. Numai aşa Guvernul, politicienii de la nivel local, vor putea ieşi de sub suspiciunea fraudării fondurilor publice.” – Vorbele sunt ale lui Traian Băsescu, rostite la „intervenția cu românii” din 25 ianuarie 2012. Le găsiți pe site-ul președinției, pe care din decembrie 2004, de când Băsescu e președinte, au intrat numai 3.918.533 de vizitatori. Mai puțini decât l-au ales pe președinte la ultimele alegeri.
Chiar dacă poate doar un sfert din populația României are aplecare către navigat pe Internet, faptul că președintele cere transparență online din partea tuturor instituțiilor nu e un lucru rău. Iar preocuparea asta a lui nu e de ieri de azi, ci de pe vremea când era primar general. Poate mă înșel, dar din câte îmi amintesc a fost primul edil care a pus pe site-ul primăriei câte ceva din activitatea ei offline. Ședințe de consiliu, bugete… Nu suficient, dar era un început. Desigur că marile afaceri făcute la primărie sunt încă necunoscute și azi de public.
La fel se întâmplă la toate instituțiile. Nu există o transparență online a activității în privința cheltuirii banilor publici, nici în privința intențiilor de a lua diverse decizii. Cetățenii sunt puși în fața faptului împlinit, fie că e vorba de un bloc care se construiește într-un parc, fie că e vorba de o lege care-i va afecta toată viața. Despre cum poți să le scrii aleșilor din Parlament v-am mai spus aici. După modelul „corupție fără corupți” avem transparenți, dar nu și transparență. Avem miniștrii și parlamentari bloggeri sau cu activitate prolifică pe rețelele de socializare, în timp ce site-urile partidelor sau ale instituțiilor publice sunt concepute parcă să te descurajeze să le accesezi.
Transparența nu e mai mare nici offline. Cine a făcut vreodată vreo solicitare la o instituție publică știe că răspunsul primit – dacă vine – seamănă mai degrabă cu știrile de Radio Erevan. Tu întrebi ce te interesează, ei răspund ce vor. Chiar dacă legile prevăd consultări publice și transparență decizională pentru orice decizie, nu sunt decât forme fără fond în cele mai multe cazuri. Lasă că nici românii nu dau pe afară de dorință de implicare, dar și despre asta am mai vorbit.
***
Un studiu făcut de Academia de Advocacy, care a purtat în ultima vreme un dialog al surzilor cu toate ministerele guvernului Boc și cu mai multe instituții locale, zice cam așa:
„Niciun minister din cele 15 care compun guvernul nu respectă integral prevederile legii transparenţei decizionale – legea cadru a consultării publice. Academia de Advocacy a solicitat autorităților publice lista cu actele normative și deciziile în pregătire, conform prevederilor legii 52/2003 privind transparența decizională, care le obligă pe acestea să furnizeze, la cerere acest tip de informaţii, spre consultare publică. Niciun minister din cele 15 care compun guvernul nu a furnizat Academiei de Advocacy lista cu actele normative în pregătire, în baza primei solicitări. Doar 3 consilii județene au răspuns cererii inițiale, în timp ce alte 5 sunt încă în termenul legal al procedurii. Din cele 54 de primării incluse în studiu, doar una a răspuns cererii inițiale, iar o a doua este încă în termenul legal al procedurii.
După consumarea celui de-al doilea pas permis de lege – depunerea de plângeri prealabile la autorităițile vizate – situația s-a schimbat prea puțin în sensul respectării legii. În continuare, 12 ministere (din 15), 24 consilii județene (din 41) și 32 de primării (din cele 54 incluse în studiu) nu au răspuns sau au răspuns negativ solicitării privind consultarea publicului.
Situația este la fel de dramatică în ceea ce privește aplicarea legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. Peste 90% din consiliile județene, consiliile locale și primăriile analizate nu asigură cetățenilor un acces facil la informațiile publice, site-urile lor fiind lipsite de o secțiune dedicată acestui domeniu”.
Radu Nicosevici, președintele Academiei de Advocacy, spune că acest deficit de consultare publică a dat naștere mișcării Coaliția 52, o alianță informală de cetățeni și asociații care cunosc și au exersat aplicarea Legii 52/2003, cu precădere în cadrul proiectului ,,Partener activ și implicat”. Programul e derulat de Academia de Advocacy și pregătește primul corp profesionist de specialiști în lobby din România. Dacă vreți să deveniți specialiști în lobby accesați www.advocacy.ro.
Dacă nu, dați măcar share, poate vor alții 😉
P.S. Exact când scriam această postare, ProTV difuza o știre despre copiii americani care fac educație online, de la grădiniță la universitate. CNN zice că 250.000 de copii au făcut școala online până acum, iar numărul e în creștere. Care să fie oare societatea pentru care se pregătesc acei copii ?
Ce-ntrebare…se pregatesc pentru societatea unde iarna ii multa zapada si vara e prea cald, in breichinniuz nu alta
corect
* http://www.advocacy.ro
Nu sunt de acord cu propunerea lor de la art. 13(1). Adica orice act normativ publicat in monitorul oficial la care nu a fost facuta dezbatere publica conform legii respective sa fie declarat nul din oficiu.
O lege poate fi modificata de senat sau camera deputatilor, forma votata de ele, e cea finala. Dupa votarea lor ce sa mai dezbati public? Orice lege votata si publicata in Monitorul Oficial poate fi contestata la curtea constitutionala. Sau inainte de publicare se poate cere presedintelui sa n-o promulge. Cu articolul respectiv s-ar crea o autoritate paralela cu curtea constitutionala, deorece orice instanta poate decide legea respectiva nula.
Fiti atenti la ce va dati acordul, sa nu patiti ca cei din South park / episodul „The HumancentiPad”:
http://southparkstudios.mtvnimages.com/shared/downloads/images/season-15/1501/humanCentiPad01_press.jpg 🙂
Orice prevedere legislativă poate da naștere la abuzuri, cum se întâmplă acum că licitațiile pot fi contestate aiurea de oricine, fie că participă sau nu, și amânate cu anii. Dar asta nu înseamnă că ei nu fac măgării cu licitațiile aproape întotdeauna. Mie mi se pare că o prevedere de genul ăsta poate să-i determine pe inițiatorii legii să fie mai atenți cu respectarea procedurilor, tocmai pentru că știu că în caz că o zbârcesc n-o să aibă parte de actul respectiv. Vorbim aici de o mulțime de acte normative, nu numai de legi votate în Parlament. Și lasă că nici alea nu reflectă voința societății civile – atunci când ea se face auzită – ci doar interesele de partid. Sunt o mulțime de ordine de ministru, ordonanțe sau hotărâri de guvern și consilii locale pe care nu le dezbate nici dracu, și de care afli când ți-e lumea mai dragă.
Pai da, dar nu trebuie lăsați „cai troieni” intr-o lege. Si am niște suspiciuni in legătura cu promotorii advocacy.ro. Sunt lobby-sti. Eu cred e suficient ca legile votate de parlament pot fi contestate la curtea constitutionala. N-as vrea sa las soarta unei legi pe mana unui judecător oarecare.
Iata ce zice articolul 13(1):
„Orice act normativ publicat în Monitorul Oficial al României emis cu nerespectarea dispoziţiilor prezentei legi este lovit de nulitate de drept. Nulitatea va fi constatată de instanţa competentă, în condiţiile Legii contenciosului administrativ.”
Eu inteleg asta asa: toate actele normative publicate in Monitorul Oficial INAINTE de aparitia prezentei legi sunt lovite de nulitate de drept, pentru ca nu respecta dispozitiile prezentei legi:). Nici o lege din prezent nu respecta(strict) dispozitiile unei legi din viitor:). Intrebarea ar fi daca nu cumva si aceasta lege, daca ar fi publicata asa, n-ar fi lovita ea insasi de nulitate, pentru ca n-ar fi votata si publicata conform propriilor dispozitii, care intra in vigoare la ceva timp de la publicarea in Monitorul Oficial:)?
Legile de regulă nu se aplică retroactiv. Să nu fim chiar Gică contra. Tocmai de aceea scriam mai devreme că mi se pare că amenințarea cu o asemenea sancțiune i-ar face mai atenți pe decidenți. De acum în colo. Am citit și eu articolul respectiv 😉
…de regula:))!
Da zi tu Dolo cum vezi dezbaterea după ce o lege e votată( si modificata) de parlament? Ce efect poate avea dezbaterea asupra ei conform articolului astuia?
Păi dezbaterea se cere a fi înainte, nu după ce e votată legea, ce e așa greu de priceput?
Corect:) Dezbaterea se tine înainte ca propunerea sa ajungă la parlament. Unde se poate amenda după placerea parlamentarilor, fără nici o legătura cu ce s-a dezbătut. A, si ce se întâmpla cu o propunere de lege după dezbatere, ca probabil unii o sa fie de acord cu ea, alții nu?
Ca în orice democrație, majoritatea va decide, dar măcar ai bifat dezbaterea. Pe urmă, cine se simte nedreptățit poate s-o atace în contencios. Acum, din câte am înțeles de la o avocată, o lege poate fi atacată doar în cadrul unui proces, să se ridice excepție de neconstituționalitate. Și așa ajunge legea la CC. Altfel, ca simplu cetățean nu prea ai cum să faci asta. Dar deja discuția asta mă depășește. Le-am semnalat obiecțiile tale celor de la Academia de Advocacy.