Unii se dreg cu zeamă de varză, alții cu gogoșari în oțet. Eu, care am și una și alta, dar nu suficientă greață pentru ele, aveam poftă de o delicatesă cum am mâncat la Berlin, ultima dată.
Ceva vegetal dar totodată picant. Iar asta se cheamă supă de dovleac, ceva ce mama n-a făcut niciodată și nu i-ar fi trecut prin cap vreodată. Pe parcursul procesului de „producție” m-a privit cu neîncredere și condescendență.
Rezultatul i-a plăcut totuși, dar nu sunt sigură că o să mai facă ea așa de capul ei. Până la urmă cui îi trebuie o supă de dovleac, fie ea și picantă, când geme oala de ciorbă de oase, cu măduvioare și zgârciuri, acrită bine cu borș de casă și iuțită de pe margine cu un ardei verde și aparent nevinovat, ha?
Dar să revenim. Am găsit rețeta aici, dar am adaptat-o pe alocuri, iar după cum mi-a ieșit la final știu s-o mai adaptez un pic data viitoare. Așadar:
– două cepe, câțiva căței de usturoi
– un dovleac de 1 kg de formă lunguiață, ca în poză
– o cutie cu lapte de nucă de cocos (200 ml)
– ghimbir ras sau pudră (eu am avut pudră)
– curry și ardei iute.
Am cojit dovleacul, l-am tăit cubulețe (a fost mai mult de 1kg). Am călit în câteva linguri de ulei cepele mărunțite bine și cățeii de usturoi, am adăugat două lingurițe cu ghimbir, una cu curry și jumătate de linguriță de ardei iute pisat (luat de la chinezi), plus cutia cu lapte de cocos și vreo jumătate de litru apă (600 ml) cu un cub de supă de pui. Dacă aveți supă de pui pe bune e mai recomandată, dar noi n-am avut, așa că a mers și cubul respectiv. În toată zeama asta am băgat cubulețele de dovleac și le-am lăsat la fiert cam o oră. Zeama trebuie să acopere dovleacul.
Când au fost bune de pasat am scurs zeama într-o oală și am zdrobit bucățile de dovleac. Pentru finețe le-am dat apoi prin
blender, adăugând pe parcurs zeama, așa că am obținut o supă-cremă consistentă. Dar era iute de-ți lua gura foc. Și dulce de la ghimbir. Așa că data viitoare o să pun mai puțin ghimbir, eventual o linguriță, și doar un sfert de linguriță din ardeiul ăla cătrănit.
Am mai tăiat câteva frunzulițe de busuioc și de pătrunjel proaspăt, am pus o felie de pâine prăjită pe post de crutoane și am mâncat cea mai interesantă supă cremă. Hot și hot, în ambele sensuri: și iute, și fierbinte. Aromată, nu vă mai spun. Vă recomand să încercați, e timpul să-i mai dați o pauză dovleacului de plăcintă și să-l faceți supă, pentru diversitate.
Ce pofta mi-ai facut! am mancat anul trecut la Viena pt prima data in viata, si mi-a placut tare – deasupra presarasera ceapa verde tocata fin, care se imbina de minune cu aromele cremei. Fiind restaurant vegetarian acolo cred ca nu adaugasera nici supa de pui, dar banuiesc ca merge si fara destul de bine.
Da, merge sigur, cu cubuleț. Cred că ceapa verde e și mai bună, îi mai atenuează din dulceață.
Prin Franta se fac tot felul de supe-crema, am facut si eu o data una de dovleac, cu castane si lapte de cocos si ghimbir, super buna a iesit, dar cam dulce pentru gustul meu; Prefer sa pun dovleacul intr-un curry ceva, se simte mai bine gustul;
Si o idee: daca vrei sa faci mancare cu dovleac bucati, in loc sa il fierbi, pune-l la microunde si acopera vasul cu folie de ambalat, iese mai crocant si isi pastreaza tot gustul. Eu am folosit dovleacul care seamana cu o para (butternut squash ii zice in engleza, are un gust de castane coapte, poti sa il mananci si asa, e super bun)
Citisem că și supa se poate face cu dovleacul copt mai întâi, dar era prea mare tevatura, fiert a ieșit mai repede. Și pentru gustul meu a fost prea dulce, de asta zic că data viitoare pun mai puțin ghimbir, că și ăla îndulcește. La Berlin parcă nu era așa de dulce, probabil au adăugat ceva ce nu știu eu.
e posibil ca dulceata sa vina de la curry (tata si fratelo nu-l suporta tocma’ din acest motiv), nu de la ghimbir. ghimbirul proaspat e vag dulce, adevarat, dar e picant/iute binisor. plus o aroma proaspata si lamaioasa. mie imi place in fursecuri si turta dulce. dar cand il rad ustura la ochi aproape la fel ca hreanul.
sa-ti fie de bine.
Posibil, dar gustul predominant venea de la ghimbir totuși
De unde ai luat laptele de cocos? Trebuie să fac şi eu minune d-asta!
La conservă, l-am luat dintr-un magazin cu produse chinezești, dar cred că se găsește și la supermarket.
tocmai am terminat de mancat porcarii…dar e loc si pentru o supa d’asta portocalie… pusa la favorites in bookmarks.
Cum mă îndur să ies din casă, caut lapte de cocos şi fac supa! Mai puţin iute, însă 🙂
eu fac supa de-asta de dovleac de fiecare halloween,sau cand am chef.Dar fara ghimbir,in loc de lapte de cocos pun lapte de vaca sau iaurt simplu,si il condimentez cu frunze tocate de tarhon,iar in loc de curry folosesc ardeiul iute autohton.Si mai adaug si un morcov si un cartof mai mari taiate in cubulete.Reteta doar cu ingrediente romanesti.Mie imi iasa extra asa si nu e dulce deloc,e numa buna!
Mulțumesc, Delia, o să încerc și eu data viitoare.
asa, deci. ne dregem amandoua cu supa crema de dovleac, desi tu ai ciorba ta, iar eu borsul meu :)) bun asa 🙂
Deh, rămășițele din neam 🙂
Tot mergand pe net, am descoperit pe cineva care seamna pe undeva cu tine…:)
UIte aici :
http://www.blogger-index.com/feed341794.html
Mi-a placut mult o remarca de pe site pentru dusmani:
„Dă-i Doamne Internet tăiat de câte ori va dori să navigheze. Amin! „