Archive | februarie, 2012

Despre „soșăl midia”, pe românește

Social Media Guru

Social Media Summit, un fel de școală populară de artă pentru aspiranții din blogging care nu știu să caute informații pe Google. Și cum a luat bunica mea examenul la aritmetică, fără să treacă pe la cursuri.

Mai mult 39 comentarii

Am să mă întorc mai socială

Vine o vreme în viața oricărui blogger în care trebuie să meargă la instrucție. Social Media Summit se cheamă ea

Mai mult 8 comentarii

Ce teste le dă România emigraților care se mai întorc câteodată

Un picior cu degete de mână, pe soclul lui Lenin de la Casa Presei

Taximetriști sictiriți, notari vigilenți, haiducie în cimitire. O poveste despre cum știu unii să-i mulgă pe românii emigrați, când se întorc să-și îngroape părinții

Mai mult 32 comentarii

Când a devenit „Răpirea din Serai” antichitate?

Răpirea din serai

Aseară, la Thomas antiques, în Centrul istoric, am comentat o cartea cam ca Răpirea din serai 🙂 Peste o lună ne vedem tot acolo, cu „Minunata lume nouă” și Aldous Huxley

Mai mult 3 comentarii

S-a lăsat sec

Tarta cu ficat și ciuperci

Doar vinul a fost dulce 😉

Mai mult 6 comentarii

Eseu despre spălatul pe mâini la budă, în power point

Oprescu&co. predicând spălatul pe mâini în fața audienței

Sorin Oprescu strânge bani ca să le cumpere săpun de firmă elevilor din școlile bucureștene. Deocamdată vor învăța să se spele pe mâini după ce ies de la budă numai copiii din șase școli din Capitală.

Mai mult 35 comentarii

Hai cu apărarea, că ați citit destul

apararea-are-cuvantul

Sâmbătă, 25 februarie, la orele 20.00 trecute fix, la Cafeneaua Thomas antiques de pe Covaci – clubul cărții

Mai mult 6 comentarii

Viața în Arizona se worth-ătă

Spatele casei lui Vasile Tintas din Arizona

Vasile living well în Arizona, a făcut dizaințul casei cu mâna lui și petrece în back-yard-ul casei cu pretenii

Mai mult 33 comentarii

Ctrl V+Enter, hai că-s curioasă :)

ctrl_v

Băgați aici ce ați copiat ultima dată, ca să vă vază o țară întreagă cu ce vă ocupați în loc să munciți 🙂 Sau ce munciți…

Mai mult 35 comentarii

Nu trebuie să schimbați guverne, ci să știți ce să le cereți

Cum ne educă presa

Exasperat că vine de patru ani în România ca să ne arate ce ușor se pot rezolva unele boli de inimă, un doctor din Israel încearcă să facă educație jurnaliștilor, ca să poată schimba mentalitățile pacienților. La stat a eșuat, acum s-a mutat la un spital privat.

Mai mult 15 comentarii

Oldies but goldies

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Hai păpușă sexoasă, bagă!

primaria

Primele victime ale poziționării USR împotriva modificării Constituției sunt propriii consilieri generali din București, hărțuiți grobian de consilierii PSD pe tema „cuplurilor de același gen”. Famiglia tradițională PSD de la Primăria Capitalei îi hărțuiește pe copiii adoptați ai cuplului bisexual USR

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.