Când a devenit „Răpirea din Serai” antichitate?

Aseară, la Thomas antiques, în Centrul istoric, am comentat o cartea cam ca Răpirea din serai :) Peste o lună ne vedem tot acolo, cu „Minunata lume nouă” și Aldous Huxley

Prin anii 80 mama o cumpărase pe sub mână – o pereche de jeans nu mi-ar fi cumpărat – la pachet cu încă o carpetă similară, care avea niște căprioare ce se adăpau dintr-un izvor. Le punea cu rândul pe peretele de la capul patului din dormitor, una după curățenia de Paște și alta după curățenia de Crăciun. A dat Dumnezeu să scăpăm de ele după ce am zugrăvit, și pereții deveniseră mai valoroși decât tablourile astea zugrăvite cu fir de plastic. Dar a fost o scurtă perioadă când mamei îi trecea prin cap chiar să le înrămeze, ca să cadreze mai bine cu zugrăveala. Noroc că era cam scump geamul de la ramă, așa că a renunțat.

N-am mai văzut Răpirea din serai de atunci – cred că zace prin vreun dulap la mama – până aseară, la Thomas antiques. Așa am constatat că obiecte din copilăria mea comunistă au devenit antichități. Ce spune asta despre mine? 🙂

Oricum,  a fost o ambianță potrivită pentru cartea pe care am dezbătut-o aseară – Apărarea are cuvântul, de Petre Bellu. Am stat la o masă de sufragerie care părea chiar interbelică, cu ochii pe carpeta asta de Bazar și am fost cam răi cu Ileana, cea care a propus cartea 🙂 Sper că ne ierți, Ileana! Ca să  fiu mai explicită, eu aș recomanda cartea asta la fel cum aș recomanda acum să vă cumpărați Răpirea din serai și să v-o puneți la capul patului 😛

Pentru că ne-a plăcut, totuși, locul în care am fost – și mai avem niște long drinks de testat 😉 – am decis că data viitoare ne vom vedea tot acolo, ca să dezbatem cartea „Minunata lume nouă”, de Aldous Huxley. Așadar. pe 24 martie, tot într-o sâmbătă seara, ne vedem la Thomas antiques ca să discutăm despre lumea lui Huxley. Cine dorește are o lună la dispoziție, ca și noi, să citească și să vină la întâlnire.

Tags: , , , ,

3 Responses to “Când a devenit „Răpirea din Serai” antichitate?” Subscribe

  1. LStefan 26/02/2012 at 15:20 #

    Stiu ca se cautau obiecte din astea pentru niste spectacole sau filme de epoca. S-au si facut anunturi de solicitare, parca – poate de aceea or fi aparut. Sau poate nu. In fond, de gustibus et coloribus non disputandum. Poate cartea nu-i chiar asa de rea, e mai bine scrisa decit altele. Mindra lume noua traim in fiecare zi…

  2. maria_k 27/02/2012 at 02:38 #

    Vreau si eu sa vin pe 24 martie, ma primiti?

    • Dollo 27/02/2012 at 09:46 #

      E binevenit oricine care citește cartea din luna respectivă și e dispus să piardă două ore discutând despre ea 🙂 Te așteptăm

Leave a Reply

Oldies but goldies

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Biblioteca Națională Samsung

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.