Când a devenit „Răpirea din Serai” antichitate?

Aseară, la Thomas antiques, în Centrul istoric, am comentat o cartea cam ca Răpirea din serai :) Peste o lună ne vedem tot acolo, cu „Minunata lume nouă” și Aldous Huxley

Prin anii 80 mama o cumpărase pe sub mână – o pereche de jeans nu mi-ar fi cumpărat – la pachet cu încă o carpetă similară, care avea niște căprioare ce se adăpau dintr-un izvor. Le punea cu rândul pe peretele de la capul patului din dormitor, una după curățenia de Paște și alta după curățenia de Crăciun. A dat Dumnezeu să scăpăm de ele după ce am zugrăvit, și pereții deveniseră mai valoroși decât tablourile astea zugrăvite cu fir de plastic. Dar a fost o scurtă perioadă când mamei îi trecea prin cap chiar să le înrămeze, ca să cadreze mai bine cu zugrăveala. Noroc că era cam scump geamul de la ramă, așa că a renunțat.

N-am mai văzut Răpirea din serai de atunci – cred că zace prin vreun dulap la mama – până aseară, la Thomas antiques. Așa am constatat că obiecte din copilăria mea comunistă au devenit antichități. Ce spune asta despre mine? 🙂

Oricum,  a fost o ambianță potrivită pentru cartea pe care am dezbătut-o aseară – Apărarea are cuvântul, de Petre Bellu. Am stat la o masă de sufragerie care părea chiar interbelică, cu ochii pe carpeta asta de Bazar și am fost cam răi cu Ileana, cea care a propus cartea 🙂 Sper că ne ierți, Ileana! Ca să  fiu mai explicită, eu aș recomanda cartea asta la fel cum aș recomanda acum să vă cumpărați Răpirea din serai și să v-o puneți la capul patului 😛

Pentru că ne-a plăcut, totuși, locul în care am fost – și mai avem niște long drinks de testat 😉 – am decis că data viitoare ne vom vedea tot acolo, ca să dezbatem cartea „Minunata lume nouă”, de Aldous Huxley. Așadar. pe 24 martie, tot într-o sâmbătă seara, ne vedem la Thomas antiques ca să discutăm despre lumea lui Huxley. Cine dorește are o lună la dispoziție, ca și noi, să citească și să vină la întâlnire.

Etichete: , , , ,

3 comentarii la “Când a devenit „Răpirea din Serai” antichitate?” Subscribe

  1. LStefan 26/02/2012 at 15:20 #

    Stiu ca se cautau obiecte din astea pentru niste spectacole sau filme de epoca. S-au si facut anunturi de solicitare, parca – poate de aceea or fi aparut. Sau poate nu. In fond, de gustibus et coloribus non disputandum. Poate cartea nu-i chiar asa de rea, e mai bine scrisa decit altele. Mindra lume noua traim in fiecare zi…

  2. maria_k 27/02/2012 at 02:38 #

    Vreau si eu sa vin pe 24 martie, ma primiti?

    • Dollo 27/02/2012 at 09:46 #

      E binevenit oricine care citește cartea din luna respectivă și e dispus să piardă două ore discutând despre ea 🙂 Te așteptăm

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani

Politehnica Bucuresti, Falcultatea de Electronica si Telecomunicatii - Generatia 1960 - numai vise

Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.