Mă întreabă un amic cum se desparte în silabe cuvântul „înot”. Că eu sunt ziaristă, tre să știu 😀 Și are fata lui temă de făcut pentru acasă. I-am zis că în presă când nu ești sigur folosești sinonime 😉 Dar omul zice că tema e serioasă și că a pus pe jar toată familia din cauza acestei dileme. Așa că ne-am apucat să facem calcule.
Dacă desparți în gând, cum făceam la școală, îți dă că ar trebui să ai doi de n – adică în-not. La ochi arată cam aiurea să-l desparți după regula cu consoana care trebuie să se ducă în a doua silabă – adică î-not. Amicul spune că directoarea soției – mare cunoscătoare de limba română – zice că înot, înalt sunt cuvinte monosilabice. Lui îi par cuvine șchioape, mai ales după ce latinescul înnotare a pierdut al doilea n în… valahă. Ce mai, omul răscolise internetul și mai rău și-a bulversat copilul. „Tată, țara e împărțită în două, așa că nu știu cum trebuie să-ți faci tema!”. Eu nu-mi amintesc să fi fost nevoită vreodată să despart cuvântul ăsta în silabe. Iar de când scriu în word chiar că nu-mi mai pasă.
Până la urmă mi-am dat cu părerea că ar trebui să se ia după regula cu consoana, să despartă î-not și dacă vicleana doamnă învățătoare, care le-a dat această temă, are altă variantă, să le-o explice. Că de aia e plătită din taxele și impozitele părinților 😀
Totuși, știam că fiica omului e în clasa I și mi se părea că îi bagă prea devreme în dileme din astea existențiale pe care, iată, le ai și la 40 de ani. Să se fi epuizat literele de la alfabet deja din vacanța de iarnă? Oho, zice tatăl, n-am învățat încă toate literele, dar deja rezolvăm ecuații cu o necunoscută și probleme de logică și perspicacitate. O să ajungem departe, zice el. Și-mi dă un exemplu de test pe care l-a primit fiica lui la școală: ai într-o cutie șapte bile albe și cinci negre. Câte bile trebuie să scoți din cutie ca să fii sigur că o să scoți cel puțin una neagră? A se înțelege să le scoți orbește, nu vezi ce e înăuntru … Cam cum ar fi trebuit să facă doamna Roberta Anastase ca să numere voturile în Parlament, dacă nu i-ar fi mers sistemul electronic de numărare 🙂
Copilul învață la o școală normală, de cartier, aleasă pe criteriul „doamna învățătoare e bătrână și are reputație că a scos numai elevi buni din mână”. O fi bine, o fi rău că elevii ei își fac temele încă din clasa I numai și numai cu ajutorul părinților, că singuri nu reușesc? Și uneori nici cu părinții nu prea le iese, după cum se vede. Adică, sunt de acord că părintele trebuie să se implice în educația copilului, nu să-l lase doar în seama școlii, dar până la urmă tema pentru acasă nu trebuie să arate cât de deștept e părintele, ci cât a reușit copilul să prindă la oră. Sau mă înșel?
Și pentru că tot nu am dat ieri o tema săptămânii, să zicem că e asta: dacă îmi spuneți cum se desparte în silabe înot, vă spun și eu rezolvarea la aia cu bilele 🙂
Problema de clasa a doua: se dau literele U, D, T, P, C, in aceasta ordine. Ce litera urmeaza?
Observand ca in sirul dat exista doua perechi de litere consecutive, UT si DC, invers ordonate fata de alfabet, putem completa sirul cu O, litera predecesoare literei P.
Cu cate alte litere putem completa apoi sirul?
@ham: Imi place logica ta, tot la asa ceva ma gandeam si eu. Dar raspunsul corect era Ș. Dupa care tot Ș. Apoi, O, N. V-ati prins? Nici eu. U, D, T, P, C sunt initialele cuvintelor Unu, Doi, Trei, Patru, Cinci.
Va dati seama ca un cretin a putut imagina asa o problema pentru niste copii de clasa a II-a?