Doamna de fier și piticul

Demisia lui Boc văzută după povestea unui alt mare prim ministru - Doamna de fier, cu Meryl Streep în rolul principal. Două filme ratate, deși ar fi avut potențial, iar actorii din rolurile principale și-au făcut datoria cum au putut ei mai bine.

Mă apucasem să scriu despre filmul pe care l-am văzu aseară – The Iron lady – când Boc și-a anunțat depunerea mandatului. Așa că divaghez un pic, dar tot acolo ajung, unde voiam inițial 😉

Așadar, despre gestul lui Emil Boc:

1. nu cred că va rezolva ceva – asta știe toată lumea, până și cei mai aprigi aclamagii ai acestei decizii

2. până și actul ăsta unilateral de voință – așa cum e denumită demisia în termeni prețioși – a fost atent programat de strategii de imagine ai puterii astfel încât să survină fix în cel mai bun moment: mai întâi s-a anunțat „zvonul” în oficios, apoi Boc a negat palid în week-end, apoi a apărut duminică seara doamna cu bilețelele colorate din Guvern, care a lăcrimat anticipat de mila celui mai de treabă premier din crizele României, iar luni, piticului nu i-a mai rămas decât semnalul de „sunteți în direct” de la reporterii de teren ai televiziunilor, ca să rostească zâmbind înghețat ceea ce scria pe prompterul de la Cotroceni. Așa s-a dat startul la olimpiada dezbaterilor, zvonurilor, mâncătoriilor și pupatului în fund la nivel național.

Observați că până și somnorosul Crin s-a trezit de cu noapte special pentru ocazia asta, ca să se poată adresa națiuni la orele 10.34, imediat după demisia lui Boc. Cred că și-a pus ceasul să sune aseară cu gândul să fie la prima oră disponibil la demisia lui Boc. Dacă nici asta nu mai e punere în scenă, eu nu mai am nimic de adăugat.

În România numai zăpada mai cade necontrolat. Dar chiar și ei i-au luat rating-ul politicienii, programând acest eveniment cu dungă galbenă de breiching niuz în ecranele laice ale televiziunilor, după o săptămână în care și-a făcut destul de cap cu codurile ei roșii și portocalii.  Gata, ne-a ajuns, acum ne punem pe treabă. Schimbăm primul ministru – zice Udrea. Schimbăm guvernul – zice Boc, care nu și-a dat demisia doar pentru el, ci a depus mandatul guvernului. Până diseară vom vedea totuși care a avut dreptate. Doamna cu bilețelele sau piticul?

***

Pentru mine tevatura asta a venit, cum vă spuneam, după vizionarea filmului „The Iron lady”, un fel de biografie romanțată a baronesei Margaret Thatcher. Un film care din păcate e artistic, nu documentar, și care ratează magistral ceea ce ar fi putut să-l facă un film autentic și excepțional.

Da, păcat de rolul interpretat formidabil de Meryl Streep, pentru că povestea te îndreaptă într-un unghi în care – zic cunoscătorii Doamnei de fier – ea n-ar fi mers niciodată: lupta feministă. Filmul accentuează aspecte emoționale și inutile pentru imaginea lui Maggie, în detrimentul unora mai valoroase din viața fostului prim ministru britanic.

Mi-aș fi dorit mai degrabă să înțeleg ce a făcut ea după ce a plecat la Oxford din băcănia familiei, până să intre în politică. Filmul nu ne arată decât o domnișoară înțepată, parașutată misterios din midle class-ul britanic într-o cină cu finanțatorii Partidului Conservator, unde e invitată să se retragă de la masă împreună cu doamnele – vezi bine, societatea misogină conservatoare a Marii Britanii din anii 50-60 – și să-i lase pe domni să discute despre politică. Apoi îi explică cu voce de sufragetă viitorului ei soț că viața trebuie să însemne ceva, că ea nu dorește să sfârșească spălând o ceașcă de ceai, ca orice gospodină medie din regat.

Mi-aș fi dorit de asemenea să văd mai mult din deciziile ei ca prim ministru – despre care unii spun că a avut viziune și curaj – în loc să văd o bătrână senilă care desface cuvinte încrucișate împreună cu soțul ei mort de opt ani. Poate că acum așa o fi, dar portretul ecranizat e al singurei femei prim ministru din UK, nu al unei pensionare de 80 de ani, retrasă din viața publică.

Cred că Doamna de fier ar fi meritat o serie documentară făcută în stilul BBC, chiar cu Meryl Streep în rolul principal, dar în care să înțelegem mai clar în ce a constat măreția acestei femei. Din cele câteva replici cu tâlc din filmul actual nu simți decât că vrei să știi mai mult. În timp ce scenariștii aleg să ne demonstreze – la final – că până și cele mai mărețe caractere politice sfârșesc prin a spăla o ceașcă de ceai. Ceea ce nu i se va întâmpla cu siguranță Boc-ului nostru, nici măcar la 80 de ani.

 

Etichete: , , , , ,

3 comentarii la “Doamna de fier și piticul” Subscribe

  1. camil 08/02/2012 at 11:31 #

    Boc a zis că vrea să aibă mai mult timp pentru a-și vedea fetele cum cresc, deci el va avea mereu pe cineva să-i spele ceștile 😉
    PS despre MRU, ceva?

    • Dollo 08/02/2012 at 16:16 #

      Corect! 🙂

Trackbacks/Pingbacks

  1. Ultimele filme vazute | Dorinescu - 15/02/2012

    […] ministru, decat despre viata privata a acesteia. Gasiti 2 pareri aici: una la Rontziki si alta la Dollo.10. We bought a zoo – Drama…comedie…un film cu mesaj. Un film ok, care m-a […]

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ce caută englezii în Grecia

karaoke

În timp ce milioane de estici se dau peste cap să emigreze în vest ca să facă bani, englezi, germani sau canadieni vin în Grecia ca să trăiască decent, în căutarea unui stil de viață care nu le mai e accesibil în propriile țări.

Cum e PSD-ul în Germania

metin-hakverdi2

Ce promite în campanie un parlamentar german de origine turcă, votat de peste 40% dintre alegători: impozitarea multinaționalelor, creșterea impozitelor pentru bogați, subvenții pentru femei și săraci

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților