Fă ceva pentru tine!

Inaugurăm un joc nou azi. Cu premii în senzații. Intrați, aplicați și câștigați! :) Dacă vă place, reveniți și povestiți.

Am trecut de două ori pe lângă el azi. O dată când am intrat în supermarket, a doua oară când am ieșit. Prima dată mi-a strigat insistent „dați un leu pentru omul străzii, doamnă, vă roooog!”. Nici nu l-am privit. Am trecut cu capul plecat. Mă enervează de fiecare dată când trebuie să plec capul sau să mă fac că nu-i văd. Nu sunt eu vinovată pentru ei, de ce să mă simt vinovată? Plus că nu cred că-i ajută leul meu. Îmi permit să am principii. Unul dintre ele e ăsta, să nu dau bani la cerșetori. Azi era un frig de crăpau și principiile.

Când am ieșit din magazin am trecut iar pe lângă glasul lui spart – n-am distins decât un „vă rog” de complezență – și am mers la un „împinge tava” de pe stradă. Mâncare făcută de niște turci, foarte bună, întotdeauna proaspătă și caldă. În timp ce cumpăram meniul pentru mine mi-am dat seama că aș putea cumpăra și pentru el. M-am uitat în vitrină și am ales ce avea mai multă carne și hidrocarburi carbohidrați la un loc. Când am ajuns înapoi în fața lui cu caserola am simțit nevoia să mă explic: uite, nu dau bani din principiu, dar o mâncare caldă sunt sigură că nu-ți prisosește. I-am pus și tacâmurile în cealaltă mână și am insistat – de parcă eu mă spetisem la mâncarea aia – s-o mănânce acum că e caldă.

L-am îndemnat să se ducă undeva unde e cald, ca s-o mănânce, într-o scară de bloc. Mi-a zis că dacă intră într-un bloc îl dă lumea afară. Mi-a zis „sărut mâna” de câteva ori şi am plecat. Mi-am adus aminte când traversam strada că puteam să zic formula magică pe care o spune mama când dă de pomană pentru numeroșii noștri morți din familie „să fie de sufletul lui cutărică”. N-am zis, nu se mai pune. Oricum nu am fost cu gândul la sufletul nimănui. Doar la al meu. Am făcut asta pentru mine. Ca să nu mă mai simt prost că plec capul când trec pe lângă un cerșetor.

Când am ajuns pe partea cealaltă a străzii m-am uitat înapoi. Nu mai era acolo, în fața supermarketului. Deci s-a dus totuși undeva ca s-o mănânce, caldă. Măcar așa i s-or fi topit așchiile de gheață din barbă.

***

Așa m-am gândit să vă propun un joc. Nu l-am inventat eu, dar îl voi adapta pentru noi, comunitatea asta de pe blog, și mi-ar plăcea să vă prindă.  Să facem în fiecare săptămână ceva pentru noi înșine. Ceva care să ne scoată din rutină, care să nu ne coste mare lucru, dar care să ne aducă un zâmbet sau un oftat de ușurare. Ceva pentru sufletul nostru, dacă acceptați că există acest concept 🙂 Fără pretenții, fără așteptări „să ni se întoarcă binele”.

Prin urmare, de azi înainte, în fiecare joi seară sau oricum la final de săptămână, ca să avem timp să ne gândim peste week-end la cum s-o facem, o să vă propun o temă pentru săptămâna următoare. O faceți sau nu, depinde de voi. Dacă vă vine vreo idee pe parcurs și vreți să propuneți teme, să-mi scrieți pe adresa de la contact.

Pentru săptămâna care vine am două, ca să aveți de unde alege 🙂

1. Să oferiți ceva cald de mâncare unui om al străzii

2. Să donați sânge – sâmbăta asta, între orele 8.00 și 18.00, se donează la Spitalul Floreasca, de ziua internațională a cancerului. O să merg și eu acolo. Găsiți detalii aici. Pentru cine nu are cont pe Fb, aflați motivele aici.

Nu mă iluzionez că temele mele o să miște masele de mâine, dar sunt sigură că măcar pe câțiva îi va ajuta să se distreze un pic, să se deschidă spre ei înșiși. Sau să se simtă bine. N-o să fie numai din astea cu donații, vă asigur 😉

Etichete: , ,

19 comentarii la “Fă ceva pentru tine!” Subscribe

  1. blo 03/02/2012 at 00:38 #

    🙂 eu n-am oameni ai strazii prin zona, iar sange n-am cum sa donez, dar o sa incerc sa gasesc ceva de facut, si-o sa iti povestesc.
    :)) se pune daca NU strang pe cineva de gat chiar daca merita? :))

    • Dollo 03/02/2012 at 11:32 #

      asta cu NU strânsul de gât trebuie să fie o temă separată pentru femei, dar să ne gândim la un corespondent și pentru bărbați ca să nu se simtă neglijați 😉

  2. Gaia 03/02/2012 at 03:25 #

    Parca stiam ca despre faptele bune nu trebuie sa stii decat tu si cu tine…

    • Dollo 03/02/2012 at 11:28 #

      Credeam că s-a înțeles. Nu va fi vorba de a face pe bunii samariteni în fiecare săptămână. Ci de a face diverse teme personale, care să ne ofere diverse trăiri. La un moment dat poate fi o temă care nu implică decât gânditul 😉

    • Mach's Gut Bis Dann 07/02/2012 at 12:29 #

      Gaia, aia-i falsa modestie. Mai eficient este „Fa bine si vorbeste despre asta!” Daca-i adevarat ca nu astepti recompense în ceruri, le ai „tu, cu tine”

  3. Motanul Revoltat 03/02/2012 at 11:10 #

    Idea cu oferitul hranei in locul banilor e mult mai buna. Mai ales in cazul copiilor care cersesc.

    • Dollo 03/02/2012 at 11:36 #

      Dar ce te faci că nici tu nu ai cerșetori pe acolo ? 😀

      • Motanul Revoltat 03/02/2012 at 13:23 #

        Ba sunt. Dar sunt muzicanti ambulanti, localnici. Tiganii din Romania nu prea rezista pe-aici ca nu le convine clima:). Aici nu vezi copii la cersit(de fapt am vazut unul la 10 noaptea scrataind la o vioara, pazit la ceva distanta de un tip care se prefacea ca citeste ziarul,-am anuntat politia), ca-i iau serviciile sociale de la parinti. Stii de cazul cu romancile care au ramas fara copii dupa nastere pentru ca au dat declaratii false in legatura cu cazarea in Olanda, nu?

        • Dollo 03/02/2012 at 13:27 #

          da, au fost la știri anul trecut, dar nu mai știu ce s-a întâmplat cu ele. erau două femei parcă, destul de revoltate, nu?

          • Motanul Revoltat 03/02/2012 at 14:23 #

            Pai ce copil mic poti sa cresti daca tu n-ai locuinta stabila si zici ca vrei sa mai lucrezi la curatenie dupa ce nasti(cum a facut una dintre ele)? Nu stiu ce s-a mai intamplat cu ele, dar nu cred ca au primit copii doar pe promisiunea ca se intorc in Romania. Cred ca copii sunt in „foster care” pana pot mamele sa dovedeasca ca pot sa-i creasca.

      • Motanul Revoltat 03/02/2012 at 13:26 #

        P.S. La faza cu mancarea ma refeream la copii cersetori in Romania.

  4. gigel 03/02/2012 at 11:49 #

    hidrocarburi ? mai degraba carbohidrati

    • Dollo 03/02/2012 at 12:06 #

      așa-i 🙂 deh, mă gândesc la motorizare de când merg cu metroul :))

  5. Xanaxdu 03/02/2012 at 13:42 #

    In completare la propunerea lui Dollo: daca vedeti cersetori cu ciini, luati-i un covrig si ciinelui…In Ungaria am observat ca multi trecatori fac asta: in loc de bani, lasa cite un corn, un covrig, o napolitana etc, pentru cersetor. Am vazut si oameni care lasau cite o conserva cu mincare de ciine.
    Eu umblu cu masina sus-jos, nu ma intilnesc cu cersetori decit eventual la semafoare. Singe nu pot dona, ca am tensiune mica, asa ca eu am donat bani Crucii Albe, care are nevoie de fonduri pentru ciinii care sint acum pe strazi si ingheata…Cred ca mesajul lui Dollo trebuie interpretat creativ, ideea e sa facem in mod constient macar o fapta buna saptaminal. Nu trebuie neaparat sa o facem publica, ideea e ca fiecare sintem responsabili sa tinem evidenta lor. Eu recunosc ca nu ma gindeam concret daca am facut ceva bun pentru omenire in ultima saptamina – poate de acum inainte voi fi mai atenta. Nu de alta, dar toti avem pretentia ca omenirea sa se poarte cu manusi cu noi …

  6. Litereşicifre 04/02/2012 at 18:13 #

    Dollo, ştii ce n-am mai făcut eu demult pentru mine? N-am mai plâns. Mă, da’ plâns din ăla, sănătos, aşa. Care te curăţă de toate cele, te umflă la faţă şi te unge pe suflet. 🙂

    • Dollo 04/02/2012 at 22:11 #

      Eu am făcut-o, chiar recent, dar zău dacă-mi amintesc de ce. Îți trebuie un motiv, nu poți din senin. Oricum, a fost bine, într-adevăr 🙂

  7. blo 04/02/2012 at 22:19 #

    ah, eu mi-am adus aminte ce-am facut chiar acum cateva zile: am donat o gramada de haine bune, pentru zonele defavorizate din lume.
    eu spuneam ca binefacerile trebuie sa ramana doar intre tine si cel care le-a primit, pentru ca mi se pare penibil sa ma laud cu ce-am facut.
    ce-am inteles ca vroia sa zica Dollo acum, este ca gesturile mici-mici si aparent fara insemnatate, pot insenina ziua cuiva.
    sau nu despre asta era vorba?

    • Dollo 05/02/2012 at 00:17 #

      Dap, asta voiam să zic, și ideea jocului va fi dusă dincolo de aceste gesturi. Nu ne vom cantona (doar) în acte de binefacere.

      • Mach's Gut Bis Dann 07/02/2012 at 12:45 #

        gg. E începutul unei mici revolutii? Succes!

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

O masă cinstită la cea mai umană închisoare din lume

curte

Halden este cea mai nouă închisoare din Norvegia, a costat 250 de milioane de dolari și le oferă deținuților condiții de viață ca în libertate

Dacă-ți iubești copilul

adam si eva

Dacă s-ar face un referendum pentru introducerea în Constituție a dreptului de a fi tras de curent, probabil mi-ar fi greu s-o conving pe mama să nu meargă să voteze. Dar pentru ăsta din 6-7 octombrie nu a trebuit să-i explic că dragostea are forme atât de diverse, încât nu e treaba omului s-o înghesuie într-un tipar alb-negru

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale