M -am trezit cu melodia asta, și referenul, în cap. Cine nu l-a fredonat vreodată înseamnă că nu are vârsta necesară măcar să-și facă un cont de email. Nici să voteze, nici să fie membru al guvernului Ungureanu. Pentru că ăsta a fost celălalt „refren” pe care l-am auzit când am deschis televizorul. Pe toate posturile, analiștii neamului îi comentează și desființează pe noul prim ministru și pe membrii cabinetului său.
Să vă zic și eu ce părere am, dacă nu sunt om politic, măcar am aceeași vârstă (+-) cu a celor puși acum în conducerea țărișoarei. O să vă povestesc mai întâi, pe scurt, două întâmplări de care am să leg raționamentul din final.
Recent m-am întâlnit cu doi foști colegi din școala generală. Am depănat amintiri și, evident, ne-am dezbătut viețile. Unul dintre ei e patron, celălalt funcționar public. Atât cât mai știam fiecare de foști colegi, am constatat că unii sunt emigrați, alții au diverse mici afaceri, majoritatea sunt bine, oameni de ispravă, n-au furat, n-au dat în cap, n-au ajuns la pușcărie, au încercat, cum zice americanul, să facă ce au putut ei mai bine pe felia lor. Ce m-a mirat a fost faptul că toți trei avem, după o despărțire de 30 de ani, opinii convergente. Dincolo de drumurile pe care ne-a dus viața ulterior, avem o bază comună pusă pesemne în acei ani în care am copilărit împreună. Gândim la fel, avem aceleași principii, aceleași așteptări. Am ales demult să rămânem aici și să încercăm să facem ceva cu viața noastră. Nu ne place ce a ieșit, dar dăm vina pe conjuncturi, pe cine le-a făcut, pe cine a fost la putere în ultimii 20 de ani.
Celălalt exemplu este despre un om interesant pe care l-am cunoscut acum câțiva ani. Are în jur de 60 de ani, iar în anii 90 a ales calea emigrării, scârbit de modul în care se manifestau colegi de-ai lui, de generație, la cârma țării. Mi-a povestit că a plecat la o bursă în vest și a rămas acolo pe parcurs, văzând în acțiunile generației sale următorii 20 de ani de bâjbâială. Acum trăiește dezrădăcinat și de țara adoptivă, și de familie, pentru că a ales – din nou – să se întoarcă temporar în România, chemat să-și ofere expertiza pe domeniu. E drept, silit și de faptul că acolo în vest, nu prea mai găsea de lucru la nivelul financiar de care avea nevoie familia lui. De câte ori ne întâlnim aici, în România, îmi spune cât de scrâbit e, în continuare, de modul în care se petrec lucrurile și de aparenta împotrivire a țării de a se schimba.
Ce văd eu că se întâmplă acum în politică este rocada dintre aceste generații. Se retrage generația care ar fi putut să fie flower-power – dacă nu s-ar fi născut în România – și vine generația decrețeilor. Nu-i mai bună una ca cealaltă, dar e mai apropiată de cerințele vremurilor pe care le traversăm. Măcar pentru faptul că jumătate din existența ei a fost în cei mai dinamici 20 de ani pe care putea să-i trăiască omenirea. Ce am putea să facem noi diferit de ceilalți ar fi taman asta: să nu mai fim scârbiți, să luăm niște antivomitive și să ne suim în carusel, dacă tot ne-a venit vremea.
Cabinetul Ungureanu are între 32 și 45 de ani. Sunt oameni născuți în regimul privațiunilor, educați când încă se făcea școală în România (știu, sună nostalgic, dar nu mă puteți contrazice, am încredere că măcar știu să vorbească corect gramatical), intrați la facultate când concurența era mai aprigă, apoi beneficiari de burse afară din care trebuie să sperăm că au învățat ceva, și suficient de proaspeți cât să vrea să facă ceva – orice – cu țara asta de acum încolo.
După cum văd acum noilor miniștri li se reproșează următoarele:
– că sunt oamenii cuiva – deci vor fi manipulați, deci tot ăia de până acum sunt cu adevărat la butoane
– că sunt fii de securiști convertiți în oameni de afaceri – care, așadar, au supt sângele țărișoarei până acum și au de gând să-l sugă și de acum încolo, prin urmașii urmașilor lor
– că sunt foști pupincuriști ai CC al UTC – deci musai de aia au reușit acum să parvină în politică
– că sunt niște femei propulsate în politică de niște bărbați – deci nu sunt capabile să gândească cu capul lor, evident blond
– că sunt niște iluștri anonimi, n-a auzit presa de ei și din cele câteva masterate/doctorate din CV nu prea poți să apuci cum trebuie ca să dai cu ei de pământ
Dacă nu se vede prea bine din enumerarea de mai sus, vă spun eu: asta e țara, fraților! Așa suntem toți: copiii cuiva, protejații cuiva, foști șoimi ai patriei, pionieri, foști uteciști (a scăpat vreunul înainte de 89 de astea? eu am fost stegar și trompetist, de exemplu, în detașamentul nostru de pionieri), femei încă frumoase care au intrat în politică în loc să se facă gospodine, manechine sau să se ducă la produs în Italia, și în rest necunoscuți, mai buni, mai răi, ăștia suntem, cei care n-au plecat din țară, au rămas prin localitate. (Aveți curiozitatea să-i ascultați pe unii dintre viitorii miniștri, la audierile din comisii. Veți avea surprize plăcute).
Cine e acum la vârful țării respectă fidel procentele din societate, așa suntem toți. Nu au ajuns acolo doar niște piloși incapabili care să ne călărească pe noi ăștia buni, deștepți și muncitori, dar fără noroc de lideri. Nu, acum chiar nu mai avem nicio scuză, nici agenturili, nici foștii comuniști reșapați în democrați, ăștia suntem noi, cea mai numeroasă generație a României, omul nou proiectat de Ceaușescu, format și pregătit pentru societatea socialistă multilateral dezvoltată. E discutabil că ăștia numiți acum sunt afinii celor aflați la putere. Păi normal, dacă la putere ar fi fost Năstase sau Antonescu ar fi fost afinii lor numiți acum în guvern. Iar doamna Udrea probabil ar fi strigat ultragiată „e inaccceptabil!”.
Problema nu stă însă numai în oameni, ci în sistem și în soluții. Faptul că discuțiile noastre publice se cantonează numai pe ce mașini conduc miniștrii în declarațiile lor de avere, și ale cui pile sunt, demonstrează că de fapt nu avem despre ce altceva să discutăm. Nu avem soluții, nu avem planuri pe termen lung, nu avem de fapt despre ce să vorbim, ca să fim de acord sau nu că lucrurile merg într-o direcție bună sau proastă. Dar dacă tot îngropăm o generație politică, ce ne ține să nu construim noi de acum un sistem viabil? Dacă tot am ieșit în stradă să cerem diverse, hai să venim și cu soluții pentru ce vrem.
La toamnă sunt alegeri. Acest guvern nu va putea să facă nimic până atunci, din câte înțeleg: bugetul e aprobat, FMI ne stă cu sula în coaste, tot ce au de făcut e să stea pe scaunele alea până la alegeri și să fure experiență. E ca și cum ți-ar da tata voie să te așezi la volan, dar cheia nu e în contact. N-ai ce să strici, nu poți băga mașina în gard, poți doar să te familiarizezi cu topografia și eventual să-ți orientezi oglinzile. E doar o repetiție generală cu costume, pentru când mașina aia va fi a ta. Iar asta se va întâmpla mai devreme decât ar crede unii. După cum ne-a asigurat Mihai Răzvan Ungureanu azi, „nu voi fi un prim ministru care vine în fruntea guvernului pentru a pleca!”. Dar nici de unul singur nu va putea guverna, într-o țară de țațe clevetitoare de pe margine.
P.S. Ascultați melodia și citiți versurile. Nu vi se pare că suntem acolo? 🙂
Suntem copii, de acum vom fi
Plini de uimire, plini de iubire
Cu ochii va urmarim
Stim de pe acum ce ne asterneti la drum
Nenumarate flori si palate
Sa avem noi maine aur si paine
Voi sunteti niste niste eroi
Dar intr-o zi si noi
Noi in anul 2000
Cand nu vom mai fi copii
Vom face ce-am vazut candva
Toate visele indraznete
In fapte le vom preschimba
Vom fi mesteri iscusiti
Sa va facem fericiti
Pe voi parintii ce veti fi
La a doua tinerete in 2000
Suntem copii insa vom sti
Sa facem tara ca primavara
Si maine
Vom reusi ca va suntem copii
Urmand povata
Vom face viata
Indelungata si minunata
Si-atuncea niste eroi
Vom deveni si noi
Noi in anul 2000
Cand nu vom mai fi copii
Vom face ce-am vazut candva
Toate visele indraznete
In fapte le vom preschimba
Vom fi mesteri iscusiti
Sa va facem fericiti
Pe voi parintii ce veti fi
La a doua tinerete ïn 2000
Mda. Am avut deja o surpriza placuta de la audieri. Razvan Mustea, 32 de ani, coleg cu EBA in toate privintele: „Ca si parere personala am studiat acest acord (ACTA) si exista intr-adevar o ambiguitate care permite abuzuri din partea autoritatilor statului”. Nemaivorbind ca o fi vazut baiatul o ambiguitate acolo „ca si parere”, dar ar trebui sa-si dea seama ca nu intra in fisa postului lui sa ia inapoi ce-a semnat deja guvernul Boc.
Pe de altă parte, Bogdan Drăgoi de la finanțe…
Bogdan Dragoi da, el stie ce inseamna munca in Finante de ani buni de zile si e un profesionist confirmat, nu ca Mustea, care abia acum face cunostinta cu un minister cu care n-are nicio legatura.
Un singur repros de adus INTREGII generatii despre care se vorbeste in articol: NU UITATI CA LUMEA NU INCEPE CU VOI. Este absolut necesar sa stiti (bine, foarte bine) ce s-a petrecut inainte. NU ma refer neaparat la perioada comunista ci la ultimii 200 de ani. Nici Caragiale, nici Ecaterina Teodoroiu nu tin loc de istorie si, va rog sa ma credeti pe cuvint (pina ce va fi gata site-ul), ca 70% din ce am invatat in scoala (inclusiv cea ante-belica) sint minciuni patriotard-interesate. Pina la 30 de ani ai voie sa ignori subiectul, dupa aceea nestiinta in domeniu devine mortala pentru suflet.
CEI CE UITĂ TRECUTUL SÎNT CONDAMNAŢI SĂ-L REPETE.
(George Santayana – filosof spaniolo-american)
CEI CE NU ÎNVAŢĂ ISTORIA SÎNT CONDAMNAŢI SĂ O REPETE.
CEI CE NU O ÎNVAŢĂ CORECT SÎNT PUR ŞI SIMPLU
DAMNAŢI.
Sper sa fie ceva de capul lor. Ungureanu daca-si joaca bine cartea si confirma asteptarile pe postul de prim ministru i-o tage intii lui Ponta, iar mai incolo s-ar putea sa i-o traga si lui Crin la prezidentiale. Base a scos lupii tineri la inaintare taman la timp: nu s-a grabit ca Nastase sa-l bage in fata pe Ponta, de s-a facut asta deja de ris cu virf si indesat. In doi ani se pot intimpla multe.
Ceilalti juniori din guvern cred insa ca sint pusi mai de ochii lumii, asa…
Miza e pe Ungureanu, parerea mea.
Categoric, el e greul, dar sunt și printre miniștri câteva CV-uri interesante.
„Cabinetul Ungureanu are intre 32 si 45 de ani „. Chiar asa Dollo ? Ce sa-ti dea Oprea-51, Borbely-58 si vicele Marco Bela-60 de ani ca i-ai intinerit ? Cate o tigara ?
Da, așa e, pe minoritari nu i-am luat în seamă. Îmi place să văd partea plină a paharului 🙂
Ritli o fi cum zici tu dar si Cristian Diaconescu-52 primaveri ? Dollo, te rog fa-mi un favor, adu-mi aminte cum se numeste filmul ala romanesc facut prin( cred) 2005 care se termina cu melodia Anul 2000( Horia Moculescu, cum care ?, ex. sotul Marianei) in care imaginea finala, cand se canta” Vom face ce-am vazut candva” apar cativa pusti ca se scuipa-n gura ? Bestiala realitate ! Iti amintesti ?
Nu știu de ce film zici, dar și Diaconescu e minoritar, că UNPR are statut de minoritate oportunistă în Parlament 🙂
Din pacate, is fii si urmasi de securisti.
Si mai de speriat e ca is „omul nou” rezultat din creuzetul socialismului.
Si cine intra in politica? ia sa vedem>
1. decerebratii carora cineva tre sa le spuna constant ce sa faca cu viata lor
2. Lichele puse pe capatuiala, furt, spaga, nemunca si privilegii
3. Sociopatii bolnavi de boala puterii.
Evident , in fiecare membriu de partid regasesti un mix din toate cele 3 de ai sus..in proportii diferite. Daca predomina 1…ai un postac/membru de rind. Daca predomina 2, iti iese un Nastase, o Udrea, daca predomina 3, iese Iliescu sau Boc.
bleah…ar trebui decimati o data la 2 ani.
Cred că de „Patul lui Procust ” vorbești…
N-a că s-a lipit greșit 🙂
Da, cu totii sunt copiii „cuiva” acolo. Pentru cei care nu au avut norocul sa fie copiii „cuiva”, n-au decat sa citeasca datele celui mai recent recensamant ca sa stie incotro s-o ia.
S-o fi demodat pana si Blues-ul baiatului sarac…
Daca vreti un rezumat al politicii si, mai ales, al politicienilor romani: toti sunt o apa si-un pamant. Cei care ar vrea sa faca nu pot pentru ca cei care nu vor sa miste lucrurile sunt prea multi si prea adanc inradacinati in tot ce inseamna administratie si legislativ din tara asta si, tocmai din cauza asta, tin cu dintii de pozitiile pe care le au. Vina principala o poarta insa poporul roman pentru ca lasa lucrurile sa se intample si pentru ca propaga in fiecare zi aceeasi mentalitate caracterizata de profitorie, lene, favoritism si toate celelalte „virtuti” care ne-au adus unde suntem si ne tin acolo. Atata timp cat majoritatea nu poate intelege un adevar simplu, si anume ca lucrurile nu au cum sa mearga bine pina nu le facem toti sa mearga bine, acea majoritate este direct vinovata de tot dezastrul numit Romania.