Și dacă eram beat, trebuia să mă bată?

Dacă ai băut, chiar și câteva beri, îți pierzi drepturile cetățenești în fața polițistului?

„Emil Baboi a fost încătuşat şi legat de calorifer. I s-a luat şi telefonul mobil care nu i-a mai fost înapoiat. Apoi, timp de câteva ore, poliţiştii l-au lovit cu pumnii şi picioarele cu scurte pauze “între reprize”. Baboi nu ştie câţi poliţişti l-au bătut pentru că din poziţia în care fusese imobilizat, nu vedea decât picioare. Bărbatul crede că loviturile au încetat pe la 5.00 – 5.30. Când s-a trezit pe la ora 8.00, era aşezat pe un scaun, i se scoseseră cătuşele, îl dezbrăcaseră de haină şi cămaşă şi îl stropiseră cu apă. Era plin de sânge pe faţă şi pe pantaloni. Pe la 8.30-9.00 poliţiştii l-au dus la parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 pentru a obţine, probabil, ordonanţă de reţinere. Numai că procurorul de serviciu l-a trimis pe Baboi la spital şi apoi acasă şi i-a recomandat să îşi scoată certificat medico-legal iar pe poliţişti i-a invitat să părăsească biroul.”

E un fragment din raportul făcut de APADOR-CH, pentru cazul Emil Baboi versus polițiștii de la Secția 9 București, care l-au bătut într-o noapte pe motiv că era beat. Omul e taximetrist și pentru că băuse și-a chemat concubina să-l ia cu mașină cu tot de la cârciumă. Cazul Baboi, ca și cazul Marinescu, deși nu conțin aceeași cantitate de alcool ingerată, pun o întrebare legitimă: dacă ai băut, chiar și câteva beri cum a fost cazul Marinescu, ți-ai pierdut drepturile cetățenești în fața poliției? „Și dacă eram beat, presupunem prin absurd, cum zic ei, trebuia să mă bată?” se întreabă Șerban Marinescu.

Problema vine din faptul că aceste drepturi și garanții cetățenești nu sunt stipulate exact în legile poliției și jandarmeriei. Dacă ești „condus” la secție pentru identificare, legea nu spune că polițistul trebuie să-ți citească drepturile, sau că trebuie să-și acorde asistență medicală sau că trebuie să te lase să-ți suni rudele. Spune doar că polițistul nu are voie să te bată. ȘI ce dacă? Mai ales că și dacă bat, polițiștii nu recunosc după. Cazul Baboi, ca și Marinescu, se află de ani de zile pe rolurile instanțelor.

Soluția stă în modificarea legii. Ca să vedeți cum ar trebui modificate legile și dacă susțineți ideea, mergeți aici.

Până atunci, luați aminte, când te întâlnești cu brațul legii e bine să nu emani mai multe grade decât are polițistul!

Etichete: , , , , , , ,

One Response la “Și dacă eram beat, trebuia să mă bată?” Subscribe

  1. Motanul Revoltat 15/02/2012 at 14:42 #

    Ce sa mai comentez? Tara lu’ „clockwork orange”! Acolo solutia la problema criminalitatii a fost sa-i faca pe criminali politisti.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.