Și dacă eram beat, trebuia să mă bată?

Dacă ai băut, chiar și câteva beri, îți pierzi drepturile cetățenești în fața polițistului?

„Emil Baboi a fost încătuşat şi legat de calorifer. I s-a luat şi telefonul mobil care nu i-a mai fost înapoiat. Apoi, timp de câteva ore, poliţiştii l-au lovit cu pumnii şi picioarele cu scurte pauze “între reprize”. Baboi nu ştie câţi poliţişti l-au bătut pentru că din poziţia în care fusese imobilizat, nu vedea decât picioare. Bărbatul crede că loviturile au încetat pe la 5.00 – 5.30. Când s-a trezit pe la ora 8.00, era aşezat pe un scaun, i se scoseseră cătuşele, îl dezbrăcaseră de haină şi cămaşă şi îl stropiseră cu apă. Era plin de sânge pe faţă şi pe pantaloni. Pe la 8.30-9.00 poliţiştii l-au dus la parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 pentru a obţine, probabil, ordonanţă de reţinere. Numai că procurorul de serviciu l-a trimis pe Baboi la spital şi apoi acasă şi i-a recomandat să îşi scoată certificat medico-legal iar pe poliţişti i-a invitat să părăsească biroul.”

E un fragment din raportul făcut de APADOR-CH, pentru cazul Emil Baboi versus polițiștii de la Secția 9 București, care l-au bătut într-o noapte pe motiv că era beat. Omul e taximetrist și pentru că băuse și-a chemat concubina să-l ia cu mașină cu tot de la cârciumă. Cazul Baboi, ca și cazul Marinescu, deși nu conțin aceeași cantitate de alcool ingerată, pun o întrebare legitimă: dacă ai băut, chiar și câteva beri cum a fost cazul Marinescu, ți-ai pierdut drepturile cetățenești în fața poliției? „Și dacă eram beat, presupunem prin absurd, cum zic ei, trebuia să mă bată?” se întreabă Șerban Marinescu.

Problema vine din faptul că aceste drepturi și garanții cetățenești nu sunt stipulate exact în legile poliției și jandarmeriei. Dacă ești „condus” la secție pentru identificare, legea nu spune că polițistul trebuie să-ți citească drepturile, sau că trebuie să-și acorde asistență medicală sau că trebuie să te lase să-ți suni rudele. Spune doar că polițistul nu are voie să te bată. ȘI ce dacă? Mai ales că și dacă bat, polițiștii nu recunosc după. Cazul Baboi, ca și Marinescu, se află de ani de zile pe rolurile instanțelor.

Soluția stă în modificarea legii. Ca să vedeți cum ar trebui modificate legile și dacă susțineți ideea, mergeți aici.

Până atunci, luați aminte, când te întâlnești cu brațul legii e bine să nu emani mai multe grade decât are polițistul!

Etichete: , , , , , , ,

One Response la “Și dacă eram beat, trebuia să mă bată?” Subscribe

  1. Motanul Revoltat 15/02/2012 at 14:42 #

    Ce sa mai comentez? Tara lu’ „clockwork orange”! Acolo solutia la problema criminalitatii a fost sa-i faca pe criminali politisti.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Respect pentru sfânta prostie națională

prostie

Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Moarte chiaburilor din sănătate!

Rares Nechifor, embolizare uterina

Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.