Și dacă eram beat, trebuia să mă bată?

Dacă ai băut, chiar și câteva beri, îți pierzi drepturile cetățenești în fața polițistului?

„Emil Baboi a fost încătuşat şi legat de calorifer. I s-a luat şi telefonul mobil care nu i-a mai fost înapoiat. Apoi, timp de câteva ore, poliţiştii l-au lovit cu pumnii şi picioarele cu scurte pauze “între reprize”. Baboi nu ştie câţi poliţişti l-au bătut pentru că din poziţia în care fusese imobilizat, nu vedea decât picioare. Bărbatul crede că loviturile au încetat pe la 5.00 – 5.30. Când s-a trezit pe la ora 8.00, era aşezat pe un scaun, i se scoseseră cătuşele, îl dezbrăcaseră de haină şi cămaşă şi îl stropiseră cu apă. Era plin de sânge pe faţă şi pe pantaloni. Pe la 8.30-9.00 poliţiştii l-au dus la parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 pentru a obţine, probabil, ordonanţă de reţinere. Numai că procurorul de serviciu l-a trimis pe Baboi la spital şi apoi acasă şi i-a recomandat să îşi scoată certificat medico-legal iar pe poliţişti i-a invitat să părăsească biroul.”

E un fragment din raportul făcut de APADOR-CH, pentru cazul Emil Baboi versus polițiștii de la Secția 9 București, care l-au bătut într-o noapte pe motiv că era beat. Omul e taximetrist și pentru că băuse și-a chemat concubina să-l ia cu mașină cu tot de la cârciumă. Cazul Baboi, ca și cazul Marinescu, deși nu conțin aceeași cantitate de alcool ingerată, pun o întrebare legitimă: dacă ai băut, chiar și câteva beri cum a fost cazul Marinescu, ți-ai pierdut drepturile cetățenești în fața poliției? „Și dacă eram beat, presupunem prin absurd, cum zic ei, trebuia să mă bată?” se întreabă Șerban Marinescu.

Problema vine din faptul că aceste drepturi și garanții cetățenești nu sunt stipulate exact în legile poliției și jandarmeriei. Dacă ești „condus” la secție pentru identificare, legea nu spune că polițistul trebuie să-ți citească drepturile, sau că trebuie să-și acorde asistență medicală sau că trebuie să te lase să-ți suni rudele. Spune doar că polițistul nu are voie să te bată. ȘI ce dacă? Mai ales că și dacă bat, polițiștii nu recunosc după. Cazul Baboi, ca și Marinescu, se află de ani de zile pe rolurile instanțelor.

Soluția stă în modificarea legii. Ca să vedeți cum ar trebui modificate legile și dacă susțineți ideea, mergeți aici.

Până atunci, luați aminte, când te întâlnești cu brațul legii e bine să nu emani mai multe grade decât are polițistul!

Etichete: , , , , , , ,

One Response la “Și dacă eram beat, trebuia să mă bată?” Subscribe

  1. Motanul Revoltat 15/02/2012 at 14:42 #

    Ce sa mai comentez? Tara lu’ „clockwork orange”! Acolo solutia la problema criminalitatii a fost sa-i faca pe criminali politisti.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cum a distrus Oprescu o investiție de 14 milioane de euro, deturnând 5 milioane

oprescu_telegondola

Pentru o datorie de 5 milioane de euro a RATB către Metrorex, Primăria Capitalei preferă să arunce la coș o investiție de 14 milioane de euro, parte a unui proiect mai amplu, de 35 de milioane de euro, făcut din credite externe.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani

Politehnica Bucuresti, Falcultatea de Electronica si Telecomunicatii - Generatia 1960 - numai vise

Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.