Am căpătat, cu împrumut, cartea despre care vă spuneam, „100 de cărți interzise”. E mult prea interesantă pentru termenul scurt în care am voie s-o răsfoiesc, dar uite ce am citit aseară din ea:
„Doctrina catolică din secolul al XVI-lea prevedea că Papa poate transfera din harul lui Hristos, al Fecioarei Maria sau al sfinților, către un păcătos, pentru a-i amâna pedepsele pământești pentru când va fi în purgatoriu. De asemenea indulgențe puteau beneficia atât viii cât și morții. Credința evanghelică a lui Martin Luther, care spunea că iertarea păcatelor și reconcilierea cu Dumnezeu se poate obține numai prin bunătatea lui Dumnezeu, l-a determinat să pună la îndoială doctrina indulgețelor și obiceiul autorităților bisericești de a vinde astfel de induglențe.
Anul următor, călugărul dominican Tetzel a oferit spre vânzare astfel de indulgențe pentru a plăti din datoria pe care o făcuse Albert de Brandenburg prin cumpărarea Episcopiei din Mainz și pentru a plăti pentru noua basilică San Pietro din Roma.
În cele 95 de teze publicate de Martin Luther – Disputatio pro declaratione virtutis indulgentiarum – Luther susținea că Papa nu controlează sufletele aflate în purgatoriu, <Ei predică numai doctrine umane care spun că de îndată ce se aude zornăitul banilor din pungă, sufletul poate ieşi din purgatoriu>. Dacă Papa are astfel de puteri, de ce nu goleşte purgatoriul de dragul sfintei bunătăţi şi al dorinţei disperate a sufletelor ce se află acolo, dar el iartă un număr infinit de suflete de dragul mizerabililor bani cu care să construiască o biserică.
Reformatorul german se opunea şi ideii de a strânge bani pentru construirea unei noi basilici de pe urma indulgenţelor. <De ce Papa, a cărui avere este astăzi mai mare decât cea a celui mai bogat Cressus, nu construieşte această nouă basilică San Pietro din această avere, şi strânge în schimb bani de la credincioşii săraci?>, se întreba Luther.”
* e vorba de capitolul „Cărți interzise pe motive religioase” și se referă la „Cele 95 de teze” ale lui Martin Luther, un tratat teologic publicat în 1517, în Elveția, și interzis, evident, de Biserica Catolică.
Tezele lui Luther aveau ca scop reformarea bisericii. La început el nu a văzut în ele un atac la adresa papalității sau începutul vreunei schisme. Dar reacția bisericii l-a împins către o poziție radicală, care a dus în cele din urmă la o ruptură de Roma și la întemeierea unei noi biserici.
Tezele și-au găsit rapid adepți în Germania, ai cărei principi nu numai că nu l-au dat pe Luther pe mâna Romei – care-l dorea închis și probabil ars pe rug, la un loc cu tezele sale – dar l-au protejat, ajutat să-și tipărească și să-și susțină tezele, ulterior să întemeieze o nouă biserică. Naționalismul german și religia protestantă, la 1500.
Cinci secole mai târziu, Biserica Ortodoxă Română îi calcă pe urme papei Leon al X-lea, vinde „indulgențe” credincioșilor, promite voturi politicienilor, și-și ctitorește propria basilică San Pietro, pe numele ei Catedrala Mântuirii Neamului. E uimitor cum oamenii pot fi prostiți după atâtea secole cu aceleași minciuni gogonate.
Sunt unii dintre adepții catedralei, care justifică necesitatea ei exact prin existența catedralelor catolice din epoca asta medievală. „Dar când vă duceți prin Europa vă place să vă pozați cu catedralele lor gotice, le admirați! De ce să nu avem și noi una pentru urmașii noștri?” Păi da, problema e că unii dintre noi ne-am dori să nu mai trăim ca la 1500. Și dacă ăia tot au trecut prin epoca asta, noi de ce trebuie s-o repetăm, nu putem să ardem niște etape?
Sau dacă e musai s-o repetăm, istoria, în partea asta estică a continentului, oare când apare și Luther ăsta al nostru? Sau măcar un Galileo Galilei. Hai, că Facebook-ul e mare, a reușit Luther să-și popularizeze cele 95 de teze, când abia se inventase tiparul, darmite azi, în era rețelelor sociale, vă dați seama ce „succesuri” ar cunoaște?
P.S. Apropos de rețele sociale, tocmai am aflat azi că Papa Ratzinger are cont de twitter. Preafericitul nostru încă pune cărămizi la catedrală, n-are timp să ciripească cu clientela. Ce înseamnă, totuși, să-ți începi cariera devreme, într-o multinațională cu istorie bogată 🙂
…D-zeu exista,pentru ca ne-a creat pe noi „dupa chipul si asemanarea lui” adica avand puterea de a deosebi binele de rau,fara a fi atotstiutori asa cum este D-zeu…si noi ce-am facut??…mama si tata ma fac ortodox la 6 saptamani fara a-mi cere acordul…desigur…iar dupa aceea se asteapta sa cred si sa nu cercetez,in virtutea faptului ca „stie popa ce spune’…iar popii ortodocsi in loc sa propovaduiasca calea de urmat intru Hristos,cea far’ de plata…isi zornaie podoabele personale,si cauta mariri desarte pamantesti….
…si pentru ca tot suntem in post,voi…cei care intrati aici,indiferent de ce „confesiune” v-ati declara a fi….va rog cititi Isaia capitolul 58…D-zeu sa va binecuvanteze!!
Acum daca e sa facem translatarea istoriei cu Luther in vremurile noastre, corect si nimerit ar fi sa dam jos cu totul biserica, nu sa infiintam o secta noua caresa propovaduiasca pe alt ton aceleasi aberatii obscurantiste, cu prietenul imaginar, tatal evreului cosmic care s-a facut zombi dupa trei zile si alte alea. ..
Păi de asta am băgat și un Galileo, poate, poate 🙂
Nasol e ca si in luminatul secol XXI se gasesc indivizi dispusi sa cumpere indulgente.
…spufi…fiecare pe limba lui piere,un lucru este sigur….tu nu vei arde pe rug,pe pamant…(din cauza convingerilor tale religioase)….ti-a fost rezervat un loc de onoare…mai jos…:)
????????????????
„…Biserica Ortodoxă Română îi calcă pe urme papei Leon al X-lea, vinde „indulgențe” credincioșilor, …”
Ai capiat???? De unde pana unde prostia cu vandutul indulgentelor in biserica Ortodoxa???
Ne poti da detalii despre cat costa /au costat vreodata indulgentele in Biserica Ortodoxa daca tot te pretinzi informat(a)???
Dacă nu se cheamă „indulgență”, ci „iertarea păcatelor”, dar tot cu bani se obține, te simți mai bine?
a propos de Ratzinger, vad ca esti la curent cu contul de ciripeli, dar poate ai ramas in urma cu povestea parfumului:
http://www.telegraph.co.uk/news/newstopics/howaboutthat/9143148/Perfume-created-for-Pope-Benedict-XVI.html
Pe cind si Preafericitul nostru is va crea un parfum cu miros de busuioc si tamiie, care sa se vinda la tarabe, pe drumul pe unde se plimba moastele? UIte o idee interesanta de strins fonduri pentru BOR care inca nu a fost exploatata…
am văzut-o, mi se părea că am și zis de el într-o postare acum câteva zile… dar se pare că doar am avut intenția, că nu găsesc. cred că m-am ramolit 🙂 oricum, Ratzinger e un cochet, poartă și pantofi roșii, de la Parada parcă… 😉
Altcineva se imbraca de la Prada.
Zici tu? 😛
OK, hai că o luăm de la capăt cu istoria, poate-poate de data asta învățăm ceva de la ea. Însă mă freacă o întrebare: n-ar trebui oare să parcurgem și lecția cu Inchiziția?
mă, tu vrei să mă schingiuiești pentru părerile mele 😛
In Romania nu a fost nevoie de inchizitie; era deja la moda atitudinea…
tre sa fug la servici asa ca doar atat am putut sa citesc momentan:
„Doctrina catolică din secolul al XVI-lea prevedea că Papa poate transfera din harul lui Hristos, al Fecioarei Maria sau al sfinților, către un păcătos”
dar nu ma pot abtzine sa nu comentez: wtf#%&^*@#@@@!!!! :)))))))))))