Micul Paris și Berna, asemănările din capul lui Oprescu

Găsiți asemănările din cele două fotografii: cea cu biroul primarului din Primăria Berna și cea cu noua clădire în care funcționează Primăria lui Oprescu. Ce înseamnă patrimoniu în Elveția și la București

Primarul Capitalei, Sorin Oprescu, s-a dus în Elveția zilele astea, sătul să tot aștepte să se topească zăpada pe la noi. Din întrevederea sa cu omologii din cantoane, am aflat așa (citat din comunicatul de presă):

Primarul General al Municipiului Bucuresti a subliniat similaritatea problemelor cu care se confrunta cele doua capitale, pronuntandu-se in favoarea aplicarii unor solutii deja validate.

și „Pornind de la atentia deosebita acordata protejarii vechilor zone istorice, Primarul General al Bucurestiului a dorit sa afle modalitatile prin care primaria orasului participa la prezervarea patrimoniului cultural si istoric al Bernei.

Era vorba despre „atenția deosebită” pe care Primăria București o acordă protejării zonelor istorice, firește 😉 Nu vă plictisesc cu răspunsul primarului Bernei, că oricum nu ne comparăm, ca orașe, decât în discursul lui Oprescu. Elvețienii nu l-au avut pe Ceaușescu și nici țigani (vreo 20 de ani) în Centrul lor istoric, așa că le-a fost mai ușor să păstreze ceva ce n-a stricat decât timpul, nu și mâna omului.

Dar vă rog să vă uitați la poza cu cei doi primari, probabil în primăria Berna, și la soba din spatele lor (stânga sus). Apoi să vă amintiți cum arăta fosta clădire a Primăriei București. Și cum arată noua clădire, în care s-a mutat Oprescu după ce a devenit primar. Dap, aia mare și neagră, de lângă aia mică, roșie și hidoasă, din dreapta sus.

Cam atât despre prezervarea patrimoniului la București. Ce rost are să vorbești despre Hala Matache sau despre Moara lui Assan, când omul de al cărui pix depind aceste monumente mută primăria (instituția reprezentativă pentru un oraș) într-o asemenea clădire? Da, știu, mutarea a fost pentru „binele” și consolidarea vechii clădiri, dar vă spuneam astă vară că acolo încă nu se întâmplă nimic, după atâți ani. Ba, la cum decurg lucrurile parcă vezi că or să dispară și din aia niscai bucăți de patrimoniu, ca din Hala Matache.

P.S. Tot la Berna Oprescu a discutat și despre gestionarea deșeurilor, dar nu vreau să fac o comparație cu rahații de pe străzile noastre, în aceste zile frumoase de primăvară, că o să credeți că am ceva cu primarul Capitalei 😉

 

Etichete: , , , ,

3 comentarii la “Micul Paris și Berna, asemănările din capul lui Oprescu” Subscribe

  1. ady 05/03/2012 at 23:40 #

    eu, ca de obicei, pe langa: dupa confuzia expertiza/experienta, prezervare/conservare-pastrare, etc e pe locul II in topul personal al celor mai enervante greseli de traducere.
    si sunt sigura ca pe langa conservare si pastrare mai sunt in DEX cel putin 2-3 sinomime si/sau cuvinte cu inteles suficient de apropiat pentru a fi folosite in acest context.
    nu-mi amintesc sa fi folosit/cunoscut/citit/vazut cuvantul „prezervare” pana acum vreo cativa ani (nu multi).
    cat despre problema expusa, nu pot comenta decat faptul ca fie n-am citit articolul cu mutarea primariei, fie neuronul meu era in coma in momentul cu pricina. habar n-aveam ca primaria capitalei nu mai e in cladirea aia de pe bd elisabeta si e in hidosenia aia.
    in rest: no coment.

    • Dollo 06/03/2012 at 08:28 #

      o fi fost din traducerea de la fața locului, măi dragă 😉

  2. ady 05/03/2012 at 23:40 #

    ps. am vazut ca e citat, in caz ca nu intelege careva.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Ce ar fi de văzut/făcut în Portugalia

Porto, râul Douro și un pod făcut de Eiffel

Vizitat Lisabona, Porto, Estoril, Sintra, Coimbra, Fatima, Obidos&co; lăfăit pe plajele din Algarve, mâncat fructe de mare sau ce vă poftește apetitul, băut vin verde, ascultat Fado live, simtit bine pe bani putini

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.