Eram tentată în ultimii ani să cred, și eu ca mulți alții, că viitorul omenirii va arăta ca în lumea imaginată de George Orwell în „1984”. Că oamenii vor fi conduși, supravegheați, tiranizați prin mașini: computere, camere de luat vederi. Big Brother este deja un concept cunoscut în lumea în care trăim. Tuturor ni se pare că stă cineva să ne supravegheze prin toate găurile posibile, că telefoanele și Internetul „se ascultă”, că evoluția tehnicii înseamnă de fapt o involuție a omenirii, printr-o intruziune în viața privată a individului, bla, bla.
Ei bine, citind „Minunata lume nouă”, așa cum a fost ea imaginată de Aldous Huxley în 1931, m-am răzgândit. Sunt mai tentată să pariez pe varianta lui Huxley decât pe a lui Orwell. Pe o lume care se închină mașinii, dar care e controlată de vicii și plăceri. Cu oameni condiționați din eprubetă să gândească ce trebuie, ca să nu se împotrivească sistemului, să le placă ceea ce sunt obligați să facă, iar dacă, printr-un accident ce întâmplă să nu le placă ceva, să aibă întotdeauna la îndemână drogul care-i scapă de stres. „Creștinismul fără lacrimi, etica la sticluță”. Suntem toți ai tuturor, plăcerea sexuală se învață din copilărie prin jocuri erotice gen „caută-mi șlițul”, oamenii se „produc” la metru, pe linia de decantare, gata programați în caste superioare și inferioare, astfel încât societatea de consum să se susțină pe toate palierele. Într-un cuvânt: STABILITATE. Vi se pare cunoscut? 🙂
Ce mi s-a părut fantastic în lumea lui Huxley este cvasi inexistența aparatului de represiune. Lumea nouă nu are nevoie de polițiști, de gardieni care să impună regulile. Pentru că toate sunt deja bine inoculate în mintea oamenilor noi. Nu e niciun pericol să încalce vreunul legile, pentru că nimănui nu-i trece prin cap că ar putea exista o altă cale. Și chiar atunci când apare elementul perturbator, vorbește în pustiu, pentru că nimeni nu pricepe ce vrea să zică.
De aceea mi se pare mai realizabilă lumea lui Huxley și nu a lui Orwell. Pentru că azi, în timp ce omenirea e preocupată să lupte cu „mașina”, gândindu-se la „1984”, nimeni nu e atent la instaurarea lumii lui Huxley. Înlocuirea adevărului cu fericirea. Oamenii se lasă controlați mai subtil și mai eficient de comoditate, plăceri, vicii.
Autorul însuși constată, într-o revenire la carte după 30 de ani, că societatea imaginată de el cu cinism la începutul secolului XX e mai aproape ca oricând de realitate: avem o societate organizată pe caste, predestinate mai puțin științific, ca în carte, liberul arbitru e inhibat pe cale naturală, de lipsa de educație, condiționarea socială induce obediența cu sau fără ajutorul chimicalelor. Oamenii lumii lui Huxley sunt „educați” prin hipnoză, în somn, în realitate oamenii sunt „educați” cu televizorul, cu stereotipurile inoculate de familie, religie, școală.
***
De ce m-am apucat eu să scriu acum de ambele cărți, dragi cetățeni și cetățene care v-ați manifestat interesul să veniți la clubul cărții luna asta? Pentru că vă propun o aroganță. Să amânăm data de întâlnire, care trebuia să fie pe 24 martie, ca să citim și „1984” – aceia dintre voi care nu ați citit-o – astfel încât la întâlnire să le disecăm pe amândouă, într-o comparație. Eu propun 7 aprilie, ar fi mai bine de trei săptămâni la dispoziție pentru încă o carte de 300 de pagini.
Mi se pare potrivit să le discutăm pe amândouă din mai multe motive: ambele sunt ceea ce se cheamă niște „distopii”, adică niște utopii rele 😀 Chiar autorii lor au avut o ușoară contră pe tema asta, puteți citi aici o interesantă scrisoare trimisă de Huxley lui Orwell, când acesta a publicat „1984”. Iar în ultimul rând, trebuie să recunosc că e și o dorință egoistă din partea mea, aceea de a ridica puțin nivelul discuțiilor în club 🙂 Ce ziceți, vă băgați?
Desigur, nu e obligatoriu. Cineva mi-a sugerat, subtil, zilele trecute „nu face și tu din clubul ăsta o armată”. Deci, cine vrea, citește și „1984”, cine nu – nu. Ca una care le-am citit pe amândouă mi se pare potrivit să le discutăm pe amândouă. Vă aștept deci părerile, și pun la bătaie un „1984” cu împrumut, pentru cine vrea s-o citească.
In primul rand multumesc pt. recomandare. Am citit 1984 acum cativa ani dar de „Brave New World” nu auzisem.
Acum ca tocmai am terminat-o nu pot decat sa spun: Mindblowing!
De fapt as putea sa spun mai multe dar deocamdata nu prea am cui. Am recomandat-o unui prieten. Poate in vreo doua saptamani o sa am cu cine sa dezbat. 🙂
Data viitoare vino la club 🙂
Din pacate, din considerente geografice, nu pot participa. Sunt emigra(n)t …dar nu si suparat. 😉
cred ca va fi o combinatie din ambele variante.
gandeste-te putin la noua televiziune digitala. cineva va sti la ce program te uiti, intre ce ore, cat timp…etc.
tehnic stim ca deja se poate si nu va fi deloc o problema de etica sau de politica ca prin acel tv sa se transmita inapoi si ce se discuta in casa, cu tot cu imagini.
vi se pare ca exagerez !? mai ganditi-va
Mi-a amintit de postarea ta 🙂 http://utopiabalcanica.net/2012/09/28/orwell-si-huxley-pe-o-canapea/
tocmai am citit „Minunata noua” si cautand pe google (ce anume nu prea stiu) am gasit locul asta. E frumos. Scria ca se comenteaza pe 7 aprilie si mi-am spus ca Ök ce bine, pot sa ma bag si eu in seama, dar anul era 2012
Pacat.
Categoric , si eu sunt de acord… „Minunata lume noua” este mult mai plauzbila decat 1984.
In fond cred ca testul practic a fost facut in periioada Razboiului Rece cand s-au ciocnit 2 blocuri: comunismul (1984) versus societatea de consum (Minunata lume noua) … a doua varianta s-a dovedit si in practica mult mai eficienta.