Dacă tot am deschis cutia Pandorei despre copii și educația lor, hai să vă mai zic una. De data asta amuzantă. Zic eu 🙂
În ultima vreme tot vin în contact cu grădinițe, pentru un proiect la care lucrez. Asta implică vorbit mult cu oameni din branșă, vizitat grădinițe, asistat la lecții etc. Ieri am fost la câteva grădinițe particulare și m-a frapat modul de adresare: Miss!. Copiii către educatoare: „Miss cutăricaa, fac caca!”; educatoarele între ele: „Miiiis (i-ul lung, forma alintată), adu copiii de la grupa mică în sala Fluturașilor!”; chiar și educatoarele către îngrijitoare: „Miss (forma scurtă, fără fițe), vezi că Vasilică e pe WC și trebuie șters urgent”.
Apoi, o Miss educatoare simplă către una mai șefă: „Miss, pot să mă învoiesc câteva ore ?”. Iar Miss șefa: „Da, Miss, sigur, dar să vii repede înapoi. Nu uita, Miiis că te așteptăăăm!” Ce mai, tot personalul e ca la un concurs de Miss. Miss în sus, miss în jos, și nu vorbim despre grădinițe cu predare în limba lui „Miss” Shakespeare, ci grădinițe normale, la care este inclusă în prețul lunar și limba engleză, câte o oră pe zi sau câteva pe săptămână.
Dar, la una din grădinițele de ieri exista și un anume domn Nicu. Personaj bun la toate, de la paznic, la îngrijitoare. Om de încredere în casă – ducea copii la WC, îl ținea pe câte unul sub ochi ca să nu dispară cât timp educatoarea avea altă treabă, primea copii aduși de părinți, îi livra pe cei care trebuiau ridicați de părinți la ora stabilită etc. Pentru că am petrecut puțin timp și cu domnul Nicu mi-am permis să-l întreb pe el ce e cu Miss-ăreala asta continuă din grădiniță (că Miss-ele însele nu au fost capabile să-mi explice, li se părea de la sine înțeles că așa le zice lor)? Și omul mi-a explicat, râzând, că nu mai e ca pe vremea boierilor, când se spunea „Madmoazel”, nici ca pe vremea noastră, când se spunea „Tovarășa”, și nici ca acum câțiva ani, când se spunea „Doamna”. Acum e la putere „Miss”. O formulă agreată desigur, de personalul fiecărei grădinițe, că nu vine copilul de acasă cu chestia asta în cap.
Problema e, zice domnul Nicu – un tip cumsecade, la vreo 60 de ani, cărunt și cu față jovială – că puștimea nu prea pricepe care e treaba cu Miss, ce înseamnă și cui se adresează. Așa că atunci când relaționează și cu domnul Nicu, inevitabil, îi spun la fel: „Miss Nicuuu, ajută-mă să-mi închei șireturile!”. Și le zic: mă, eu sunt domnul Nicu, nu Miss! Și ei se corectează: „bine domnul Miss Nicu!”.
***
Ceva mai târziu am asistat la o oră de engleză, în care o Miss le făcea cunoștință copiilor cu un ursuleț care le punea tuturor aceeași întrebare, iar ei aveau trei variante de răspuns. Una dintre fetițe, blondă, frumușică, dar cu o fețișoară tristă, o întreabă pe Miss, așa din senin: „Miss, eu sunt urâtă?” Miss i-a răspuns că nu, e foarte frumoasă. A mai stat ea pe gânduri o vreme, după care a conchis: „Miss, eu totuși cred că sunt urătâ!”.
:))))
Si noi am avut un miss – Domnu Miss.
Noi avem doi: Miss Domunu’ Adrian (sotul proprietarei) si Miss Nea Ilie (soferul).
Niki, am sentimentul ca vorbim de acelasi Miss
Draguta asta cu „miss Nicu” :)Nu stiam ca asa sa poarta acum, cu miss. Eu sunt nascuta in 90 si toti cei ca mine am tinut-o cu „doamna” de la gradinita pana am terminat liceul.Daca vorbeam cu un barbat, ne adresam tot cu „doamna”,din obisnuinta 🙂
Miss Dollo…imi place de tine 😀
Miss-ele astea vin in completare la Nurse-le de care vorbeai mai demult.
Nu mi-e clar …sint Miss si doamnele mai in virsta? Sau pe la gradinitele unde ai fost tu sint doar educatoare/ingrijitoare tinerele, numai bune de convins taticii ca asta e cea mai buna gradinita din cartier, si se ofera el sa duca/aduca copilul zilnic?
erau toate tinerele, dar pe la bucatarie de exemplu erau si tanti mai purii si dolofane
Pe aici mai era si varianta cu Frau.
„Un’ti-i juniorul? La Frau!”
din aceeasi gama: mama si matusa-mea (sor-sa), ramase orfane de mama in adolescenta, dorindu-si sa fie alintate de cineva (tatal n-o prea facea) isi spuneau una alteia baby-intr-o pronuntie extrem de romaneasca: bebi (au amandoua peste 55 de ani, deci pauza acces la ore/manuale de engleza). eu si frate-meu-primii copii ai familiei largite, i-am spus mereu matusii baby- in aceeasi varianta de pronuntie (dupa foarte mult timp si solicitand informatii suplimentare am aflat originea apelativului), dar verii mei ii spun mamei mele (matusa lor) „tanti baby” (pronuntia s-a mostenit).
eu cred ca am o problema: am folosit tovara la inceput, apoi au fost doamna si domnu’ fara greseli de adresare. (cu variantele: diriga, profu’, profa’ 🙂 )
Dollo, trebuie să recunoşti că „miss” e mai scurt în pronunţie decât „doamna/ domnişoara”.
Cât despre vremurile noastre, cum spune ady mai sus, mă adresam corect cât am fost în şcoală şi, deşi sunt născut tot în ’90, eu mai făceam şi diferenţa de nuanţă doamnă / domnişoară / domn.
Erai precoc 🙂
:))) foarte rabdator domhnul miss Nicu!
Si ne mai miram ca astia mici vorbesc romgleza.
ne-am americanizat până am feminizat bărbații =))
Eu nu inteleg de ce Miss, ce are Doamna (educatoare)?! Chiar daca e domnisoara. Aici in scoala primara le zice „maîtresse”, si mai incolo „madame”, nu am vazut pe nici o mamzel suferind ca o striga „madame”, e folosit cu alte conotatii decat cel de maritata sau nu. Domnii is „monsieur”, eu is „teacher”, cu accent pe ultima silaba, normal:)