O prietenă strânge semnături pentru candidatura la Primăria Capitalei a lui Nicușor Dan. M-a făcut să semnez spunându-mi doar atât: „nu știu dacă o să votez sau nu cu el, dar vreau să-i dau măcar șansa să candideze, pentru că legea electorală îi discriminează pe independenți”. A fost prima dată când mi-am scris de bună voie datele personale pe o listă, ca să sprijin un necunoscut să candideze la o funcție politică. Prietena mea nu-l cunoaște, face asta doar pentru că îi pasă de drepturile civile. A intrat pe site-ul lui Nicușor Dan, a descărcat formularul pentru semnături, l-a printat și s-a apucat să-și convingă cunoscuții.
Câteva zile mai târziu, la o petrecere cu mulți părinți de preșcolari – unde se discuta, printre altele, despre trimiterea copiilor la studii afară, „ca să aibă o șansă” – prietena mea a încercat să-i mai facă pe alții să semneze. De pe partea cealaltă a mesei i s-a răspuns cam așa: „Cine e ăsta? Dă și el ceva, pentru semnătura asta? Dacă nu iese nimic de ce să semnez?”. Dincolo de mișto-ul generat, poate, de o stare euforică, părerea aproape unanimă de la masă a fost că o fi el băiat bun, dar ce folos că tot n-are șanse.
În Parlament, partidele politice dezbat de ceva vreme, cu ușile închise, modificarea legii electorale, iar în ultima lună a trecut tacit de Senat un proiect de lege care prevede obligativitatea votului. Pentru prima dată după 22 de ani românii ar putea primi și altceva decât sacoșe cu mălai și ulei, ca să meargă la vot: amenzi. Ai zice că „se face totul” pentru democratizarea și accesul cât mai larg al populației la procesul de vot. Dar numai într-un anumit sens.
Ca să candideze la o funcție locală, fără să aibă un partid în spate, un cetățean român trebuie să strângă semnăturile a 1% din cetățenii cu drept de vot înregistrați în localitatea respectivă (pentru o funcție de consilier de exemplu) și 2% pentru funcția de primar. O să ziceți că nu e mare lucru, dar încercați odată să stați la colț de stradă cu o foaie din asta de adeziuni, să vedeți reacțiile oamenilor. Nici eu nu sunt adepta acestor liste, din varii motive. Unul ar fi că nu știu ce se face cu datele mele de identificare, chiar dacă aparent pe capul de tabel scrie ceva cu care sunt de acord. Dar de cele mai multe ori nu semnăm pentru că suntem indiferenți.
În București, dar cu siguranță și în alte localități o fi la fel, nu se știe nici măcar azi – 16 aprilie – câți alegători vor fi pe listele electorale. E o lipsă de interes a autorităților locale – primarul trebuie să îndeplinească formalitățile astea, conform legii – surprinzătoare pentru un primar independent cum se pretinde domnul Oprescu. Pentru că acest număr exact al alegătorilor îi interesează doar pe eventualii candidați independenți. Ei trebuie să depună listele de semnături a 1-2% din această mulțime până la data la care candidatul trebuie înscris oficial. Adică cu 30 de zile înainte de alegeri. Candidații susținuți de un partid politic nu au nevoie de semnături.
Cu alte cuvinte:
– alegerile sunt pe 10 iunie,
– un candidat trebuie să se înscrie cel mai târziu pe 10 mai,
– ca să se înscrie în cursă, un independent trebuie să strângă semnături de la 1-2% din numărul de alegători,
– primăria nu face publică cifra necesară mai devreme de 17 aprilie, deci cu câteva săptămâni înainte de data limită de înscriere,
– estimativ (după numărul votanților înscriși pe liste acum 4 ani) un independent care vrea să candideze la postul de primar general ar avea nevoie de 36.000 de semnături,
– conform datelor de pe site-ul lui, Nicușor Dan a reușit să strângă numai 16.500 semnături în trei săptămâni. Într-un email trimis înainte de Paște spunea că ar fi strâns 19.000 de semnături până acum, dar termenul limită pentru cele 36.000 ar fi 1 mai. Deci mai sunt două săptămâni în care ar trebui să strângă încă pe atât ca să poată candida.
E destul de vizibilă grija cu care politicul a legiferat accesul „liber” al cetățeanului apolitic la funcțiile publice. Constituția zice că orice cetățean care a împlinit 23 de ani are dreptul de a fi ales într-o funcție locală sau în Camera Deputaților. În fapt și dreptul ăsta al cetățeanului e îngrădit de birocrație, ca multe altele, la care se adaugă sfânta indiferență mioritică: lasă, că și așa nu are șanse!
Suntem, așadar, nemulțumiți de Oprescu, nesatisfăcuți de Prigoană, dar nici nu-i dăm altuia ocazia să ne ceară votul, pentru că oricum credem că nu ar avea șanse. Chiar dacă ne amăgim că nu facem parte din categoria care ar vota pentru o sacoșă cu mălai, ne situăm tot la nivelul ăla, prin lipsa de atitudine civică. Apoi nu mergem la vot, că nu avem pe cine să alegem. Toți sunt la fel, nu?
***
De ce nu m-a convins, încă, Nicușor Dan
N-aș vrea ca postarea asta să fie interpretată ca o pledoarie pentru alegerea lui Nicușor Dan. Pe mine una nu m-a convins, deocamdată să-i dau votul – dacă chiar va ajunge pe buletinul de vot. Da, știu, a luptat pentru verdeața și arhitectura clasică a orașului, a făcut poate mai multe pentru Capitală decât un bucureștean oarecare, dar o comunitate așa de diversă ca a Bucureștiului are nevoie de mai mult decât pomi și clădiri istorice. Ca să enumăr doar insignifiante semne de întrebare pe care le am cu privire la el aș zice așa:
1. citatul ăsta, dintr-un articol din Dilema, scris de el: „Sunt împotriva acceptării comportamentului homosexual în spaţiul public, în România. Consider că aceasta ultragiază valorile tradiţionale si, astfel, identitatea mea colectivă, legitimă.” – cred că Oprescu și Prigoană au fix aceleași păreri cu privire la homosexuali, cât despre valorile tradiționale ale poporului, Oprescu are un avans considerabil, a îmbunat deja zeii de la Patriarhie cu câteva milioane de euro de la buget, pentru Catedrala neamului.
2. hiperexpunerea mediatică de care a beneficiat, totuși, Nicușor Dan în ultima lună, de când a anunțat că va candida, e suspectă pentru un cetățean fără fonduri, fără un partid în spate, fără susținerea chiar și din umbră a unui mogulaș, ceva. Nu există practic ziar, blog, site pe care să nu-și fi făcut cunoscute intențiile și istoria romanțată de fost geniu în matematici în marele Paris. Ba, beneficiază și de atenția dubioasă a marelui Tatulici, pe renumitul post TV Realitatea. Ca să nu mai amintesc de susținerea la fel de ciudată a lui Cristian Preda, care era să fie exclus din PD-L din această cauză. Unii s-ar putea să se întrebe dacă nu cumva Nicușor Dan este totuși candidatul unei aripi din PD-L care nu-l agreează pe Prigoană.
Dar sunt gata să mă declar o ziaristă bătrână și paranoică, în legătură cu punctul 2, și aș vrea, poate și prin gestul meu, să-l ajut sincer pe Nicușor Dan să candideze, pe principiul nediscriminator din Constituție, că toți oamenii sunt egali și au dreptul de a alege și de a fi aleși. Poate învață că și homosexualii sunt oameni, și cum are el dreptul să candideze la primărie, și ei au dreptul să se plimbe de mână pe stradă sau chiar să se pupe. Sau, Doamne apără și păzește, chiar să se căsătorească într-o bună zi. Mai ales că, poate din impozitele lor, care nu au orientare sexuală, va fi plătit – cu puțin noroc – și salariul lui Nicușor Dan de primar sau măcar de consilier general.
Dacă vrea cineva să-l ajute pe cetățeanul Nicușor Dan să candideze la Primăria Capitalei, poate să semneze pentru el într-unul din punctele oficiale unde se strâng semnături sau poate să meargă duminică 22 aprilie între orele 14.00 si 02.00 la Arenele Romane din Parcul Carol, unde va fi un concert gratuit pentru asta.
Dacă eu nu v-am convins că legea electorală e proastă în România, și-i favorizează pe politicieni și pe urmașii lor, citiți interviul pe care l-a dat chiar Cezar Preda, un important membru PD-L, despre cum cumpără oamenii cu bani locuri în Parlament sau în consilii locale, pentru odraslele lor, ca să aibă și ele un viitor.
P.S. Ca să nu las întrebarea din titlu fără răspuns: pentru că noi nu le dăm niciuna.
Bleah! Deja m-am plictisit de această luptă pentru apărarea aparenţelor democraţiei (cu sau fără faţă umană).
….zise Gilbert de la caldurica din Canada:p. Lasa dom’le oamenii sa creadă ca se poate schimba ceva in România:)! De ce vrei sa le iei si ultima consolare, speranța?:). Mai lasa-i sa se bucure de viața pana ajunge Dan Diaconescu președinte!
Ba uite că îi las să creadă orice şi să se bucure atât cât mai pot, după cum şi eu, la rândul meu, cred că… 😉
DD preşedinte?… O fi oare mai carismatic decât Becali? Hmm, şi la urma urmei, ce mai contează? :))
Laaaasa-ne! Lasa-ne!
Am semnat totusi pentru Ncusor Dan. E onest, bine intentionat si se spune ca e inabil politic, ceea ce ma atrage 🙂 Detest politicienii.
Din pacate echilibrul nu mai are trecere. Se poate ca ghertzoii care „plimba prin gura” principiile liberalismului sa indemne la reactii precum cramponarea de traditii, chiar si de cele mai imbecile.
Eu una cred ca daca cineva are ceva de spus, sau masuri concrete de luat ca sa imbunatateasca situatia, sa i se dea sansa sa se exprime.
In Franta, cu alegerile electorale de anul asta, se prezinta si un mesio de la un partid anti capitalist, care stie ca nu are sanse de a deveni presedinte, dar e interesant de vazut ce are de zis. Poate ca anul asta nu castiga, dar la alegerile viitoare, daca se face vizibil intre timp pe scena politica o sa aiba sanse mai mari.
Ma gandes totusi, vazand programele politice ale candidatilor, ca toti promit marea cu sarea, dar nu prea inteleg cum o sa puna in practica masurile lor. As vrea sa vad o comisie independenta care sa le analizeze programul (nu jurnalisti fideli orientarilor politice) si sa prezinte sansele pe care masurile respective le au ca sa devina realitate. In procente realiste, ca-s sigura ca nici o solutie nu o sa fie aplicabila 100%.
Ma mai deranjeaza si „God complex” de care sufera politicienii, care sustin sus si tare ca au ei cheia unica de rezolvare a anumitor probleme. Vreau sa vad pe unul care sa zica „nu, dom’ne, nu stiu exact cum iesim din criza, dar pot sa va propun urmatoarele solutii, si prin incercare-eroare, cu riscuri calculate, minime, am putea depasi crizele, cu pierderi cat mai putine”.
Ai idee cum e în Franța, dacă vrea un independent să candideze la o primărie, câte semnături trebuie să strângă? Ar fi interesant de știut.
Primarii sunt alesi de consiliile municipale. Consiliile municipale se aleg cu liste, in functie de cat de mari sunt comunele (ii complicat…). Nu am gasit exact cine si cum se poate prezenta ca primar, dar nu au nevoie de semnaturi din partea cetatenilor.
La alegerile prezidentiale, e nevoie de 500 de semnaturi de primari ca un candidat sa fie eligibil.
am semnat. pe acelasi principiu ca tine: el sa candideze, apoi vad eu pe cine pus stampila.
pe mine ma intristeaza faptul ca Nicusor Dan pare mai indragostit de cladiri decat de oameni.
bine, pana acum, primarii erau indragostiti de masini, deci o alternativa e bine venita.
oricum, fara sustinere politica o s-o frece aiurea prin holurile priariei, daca ar castiga (ni-l amintim pe traian, cum ne spunea ca are planuri minunate pentru Bucuresti, dar n-are sustinere). dar eu nu cred ca o sa castige. pentru o lupta politica ai nevoie de o armata politica (adica de un partid). rolul partidului fiind acela de a atrage voturi pentru candidat.
Traian avea susținerea partidului, și nu era stilul lui să se ploconească pentru a celorlalți, dar Nicușor zice că are ac juridic de cojocul consiliului. Teoretic ar putea, practic rămâne de văzut.
nu avea sustinerea Consiliului, nea traian.
stii care-i faza, defapt, ca eu nu cred ca schimbarea vine de la UN OM. nu cred si pace! din ’90 tot votam diversi salvatori (ion iliescu, constantinescu, basescu, etcescu).
un OM poate sa faca putin mai bine sau putin mai prost ca predecesorul sau. dar daca chiar vrem sa se schimbe lucrurile fundamental (cum eu cred ca ar trebui) ne trebuie un partid care sa aibe aceasta vointa. si-un partid puternic care sa schimbe sistemul (adica organizarea + cultura angajatilor).
un OM care sa schimbe tot suna foarte tare a dictatura.
Sunt de acord că un singur om nu poate, dar eu nu (mai) cred nici în partid. Până la urmă în mandatul Videanu PDL ar fi putut să facă tot ce a promis, dacă ar fi vrut. Cred că schimbarea ca șansă stă în fiecare, câte puțin: în noi să ne implicăm, să mergem la vot, să monitorizăm ce fac ei, în ei să fie onești și să se țină de treabă.
ha, vrei sa zici ca numarul minim de semnaturi se anunta cu cca 3 saptamani inainte de termnul limita. ca mie asa imi iese: de la 17 aprilie pana pe 10 mai. sa moara bubi, e mai rau ca la BAC.
asta ca sa nu spun ca in capul meu sintagma „cateva saptamani” inseamna ceva mai multe saptamani decat sunt intr-o luna. cele „cateva saptamani’ care sunt intr-o luna reprezinta „mai putin de o luna” sau „o luna”.
in ceea ce priveste hiperexpunerea, e prima data cand aud de individul asta. nu ma uit la tv, dar ma dau pe net. si ascult un pic de radio. si daca n-a ajuns la mine, zau ca nu-i himer-expunere. 🙂 doar o expunere ceva mai zdravana. 🙂
aia cu stransu’ semnaturilor or fi in fiecare zi acolo. ca am vazut un puct relativ aproape de mine. ca duminica am alt program si raman fara cap daca nu-l respect.
cred ca omu’ a tinut pe cladiri si pomi tocmai pentru ca pana acum s-a construit super cumplit in bucuresti si s-a daramat si mai rau (oare exista grad de comparatie in jos pornind de la super cumplic?! 🙂 )- sa ne amintim numa’ de cladirile de birouri de langa bisericile armeneasca si sf iosif (mai sunt si altele, dar astea imi vin acum in cap) sau felul cum sunt lasate sa se degradeze o gramada de cladiri splendide si sa c-au desfiinta parcuri, parculete si spatii verzi pentru parcari, cladiri si alte traznai. a pedelat si omu’ pe ce-a crezut ca o sa ne intereseze mai mult.
o sa ma gandesc daca o sa-l votez, dar cred ca o sa ma duc sa semnez pe undeva, din acelasi motiv ca si tine.
Păi tu la TV te uiți la patinaj artistic, Nicușor încă nu și-a luat patine, are doar trompetă 🙂
Dollo, am si eu o curiozitate. Vad prin presa scandalul cu restiturile.
Tu fiind ziarista, ai putea adresa o intrebare in legatura cu asta la patriarhia romana.
Intrebarea ar fi:
Cum se impaca „retinerea” de catre BOR a bunurilor confiscate de comunisti de la catolici si greco-catolici cu urmatoarele texte:
„Sa nu furi” si „Să nu doreşti casa aproapelui tău; să nu doreşti … nimic din câte are aproapele tău!” ?
Sunt curios ce si daca ti s-ar raspunde:).
Hi hi hi!!! Good point! :)) Like it!
Realiști fiind, nu cred că se mai poate spune despre BOR că mai are vreo treabă cu cuvântul Domnului.
Acum 2 luni Nicusor Dan sustinea ca in 6 luni de zile va ridica toti maidanezii de pe strada (http://www.hotnews.ro/stiri-11548475-fost-deszapezirea-urmeaza-asfaltarea-cat-costa-factura-iernii-nicusor-dan-presedintele-asociatiei-salvati-bucurestiul-candidat-primaria-capitalei-discuta-online-cititorii-hotnews-luni-ora-13-00.htm); nu spunea cum va face acest lucru dar maccar o declara. Astazi el vede ca solutie la problema maidanezilor: oferirea de catre Primarie de tarcuri pentru asociatiile de proprietari care isi asuma ingrijirea (inclusiv curatenia spatiului) cainilor din vecinatate (http://nicusordan.ro/ce-vreau-sa-fac).
Asa ca nu multumesc, nu vreau o haita de caini stransi in asa zise adaposturi intre blocuri. Sa-l voteze altii.
Daca faza cu votatul si candidatul si demoratia chiar ar schimba ceva in rrrrominica…is sigur ca pletora de partidutze si jigodiile ce formeaza mlastina numita generic „clasa politica” isi trageau niste legi care ar face votara ilegala si interzisa 🙂
Nu vad de ce s-ar chinui sa dea legi noi, cand le incalca cu voiosie si viteza pe alea existente, fara nici o problema (vezi chestia cu interzisul imaginilor de inalti por…pardon, figuri politice, care ar fi prinsi cu matza-n sac sau cu 180 km/h pe contrasens).
Pe mine nu m-a convins acest Nicusor Dan (hmmm…..nici nu m-am obosit sa aflu care e numele si care prenumele…) din simplul motiv ca primind un e-mail de la biroul sau de campanie si intreband de unde au adresa mea si cum si-au permis sa-mi trimita acel e-mail mi s-a raspuns : „a fost procurata cu ajutorul unui soft de pe internet”……..I-am bagat la Spam si le-am spus asta……Asta e……”niste tzarani!”
http://www.simonatache.ro/2012/05/22/de-ce-o-sa-votez-cu-nicusor-dan-pentru-primaria-capitalei/