Preotul titular rostește o rugăciune care se numește „Ectenia mare” și care invocă, printre altele, binecuvântarea mirilor cu „naștere de prunci buni spre folos...”
Se pun verighetele pe degetele mirilor.
După alte rugăciuni se pun și pirostriile.
Preotul secundar continuă: Doamne binecuvântează pe robul tău acesta să fie cap femeii și să trăiască după voia Ta… că din pământ ai făcut bărbatul și din coasta lui ai făcut femeia spre ajutor...
Unul dintre cei trei dascăli care cântă în stânga altarului dă citire Epistolei Sfântului Apostol Pavel către efeseni: femeile să se supună bărbaților lor precum lui Hristos, pentru că bărbatul e cap femeii precum Hristos bisericii…
… bărbatul trebuie să iubească femeia ca pe trupul lui, precum Hristos iubește biserica…
Preotul titular revine și punctează:… va lăsa omul pe mama lui și pe tatăl lui și se va lipi de femeia lui, iar femeia să se teamă de bărbat.
Apoi citește din Evanghelie pilda despre prefacerea apei în vin, săvârșită de Iisus la nunta din Cana Galileii. La final Isaia dănțuiește și predica în care ne spune că azi este Duminica femeilor mironosite. Adică ziua în care sunt cinstite femeile care au mers la mormântul lui Iisus, cu mir, și au descoperit piatra dată la o parte și pe Iisus înviat.
Am fost azi la o nuntă în, probabil, cea mai frumoasă biserică din București – Biserica Bucur Ciobanul. Dacă nu ați văzut-o și aveți drum prin centru v-o recomand ca destinație turistică, cu toată inima. Este o bijuterie de arhitectură, simplitate și bun gust.
Iar preotul titular, cel cu „femeia să se teamă de bărbat” și să facă „prunci buni, spre folos”, este unul dintre aceia, puțini, care răspund la întrebarea de la finalul nunții „cât trebuie să plătim, părinte?” cu „nu avem o taxă fixă, dăruiți cât puteți, bisericii”.
A fost o nuntă mică, plăcută, într-o biserică veche, de la începuturile acestui oraș. Am ținut să vă povestesc despre ea mai mult pentru că acolo am făcut poza asta, care nu e o capodoperă artistică – e făcută cu telefonul – dar vorbește despre tradiții și educație. Părerea mea 😉
Cand toata lumea „vrea sa vada mireasa”, tu ai blurat mireasa ?!? :)))
Nu ea era ce voiam să arăt în poza asta 🙂
Casa de piatra mirilor! si „prunci buni, spre folos”! 🙂
unde e biserica in chestiune?
poate combinam clubul de carte cu unul „turistic”. cei care sunt mai vechi sau s-au nascut in bucuresti sau il cunosc mai bine prezinte celorlalti bucurestiul. locuri frumoase, care ar trebui vazute. bucatele de cartier, stradute cu case vechi, ramase din alte timpuri, biserici-bijuterii de arhitectura, case/cladiri cu istorie, d-astea.
mie mi-ar placea. de una singura e cam naspa si mi-e lene sa ies din casa. asa, in 2-3-5-7 e mai misto.
E pe malul Dâmboviței, în apropiere de Pasajul Mărășești. Unde e noua Bibliotecă națională, Camera de Comerț și mănăstirea Radu Vodă. Una dintre astea trei trebuie că ți-e cunoscută 🙂 Putem plănui niște vizite din astea, dar nu în așa mulți, mă îndoiesc că sunt atâția interesați.
Ati uitat chestia cu „sa rodesti ca Rahila” sau cam asa ceva – eu cind am auzit-o prima oara a trebuit sa-mi musc limba altfel rideam ca prostu. In schimb la „Isaia dantuieste” m-am enervat.
asta cu Rahila nu mi-a zgâriat urechea, oricum, fiind o datorie nașterea pruncilor, nu putem decât să ne bucurăm că suntem roditori 🙂
si la Biserica Alba tin o slujba de cununie superba superba superba. Nu pot da un pret pentru ca a platit nasu 😀 dar corul lor e minunat.
da’ schimba si in titlu, cana galileii, nu galileea, ca vad ca in text ai scris corect
Mai bine sa corecteze cu „paharul Galileiei”;). Cred ca corect e „Caana”.