Live blogging de la nunta din Cana Galileii

Va lăsa omul pe mama lui și pe tatăl lui și se va lipi de femeia lui, iar femeia să se teamă de bărbat. Femeile să se supună bărbaților lor precum lui Hristos, pentru că bărbatul e cap femeii precum Hristos bisericii...

Preotul titular rostește o rugăciune care se numește „Ectenia mare” și care invocă, printre altele, binecuvântarea mirilor cu „naștere de prunci buni spre folos...”

Se pun verighetele pe degetele mirilor.

După alte rugăciuni se pun și pirostriile.

Preotul secundar continuă: Doamne binecuvântează pe robul tău acesta să fie cap femeii și să trăiască după voia Ta… că din pământ ai făcut bărbatul și din coasta lui ai făcut femeia spre ajutor...

Unul dintre cei trei dascăli care cântă în stânga altarului dă citire Epistolei Sfântului Apostol Pavel către efeseni: femeile să se supună bărbaților lor precum lui Hristos, pentru că bărbatul e cap femeii precum Hristos bisericii…

bărbatul trebuie să iubească femeia ca pe trupul lui, precum Hristos iubește biserica

Preotul titular revine și punctează:… va lăsa omul pe mama lui și pe tatăl lui și se va lipi de femeia lui, iar femeia să se teamă de bărbat.

Apoi citește din Evanghelie pilda despre prefacerea apei în vin, săvârșită de Iisus la nunta din Cana Galileii. La final Isaia dănțuiește și predica în care ne spune că azi este Duminica femeilor mironosite. Adică ziua în care sunt cinstite femeile care au mers la mormântul lui Iisus, cu mir, și au descoperit piatra dată la o parte și pe Iisus înviat.

Am fost azi la o nuntă în, probabil, cea mai frumoasă biserică din București – Biserica Bucur Ciobanul. Dacă nu ați văzut-o și aveți drum prin centru v-o recomand ca destinație turistică, cu toată inima. Este o bijuterie de arhitectură, simplitate și bun gust.

Iar preotul titular, cel cu „femeia să se teamă de bărbat” și să facă „prunci buni, spre folos”, este unul dintre aceia, puțini, care răspund la întrebarea de la finalul nunții „cât trebuie să plătim, părinte?” cu „nu avem o taxă fixă, dăruiți cât puteți, bisericii”.

A fost o nuntă mică, plăcută, într-o biserică veche, de la începuturile acestui oraș. Am ținut să vă povestesc despre ea mai mult pentru că acolo am făcut poza asta, care nu e o capodoperă artistică – e făcută cu telefonul – dar vorbește despre tradiții și educație. Părerea mea 😉

Etichete: , ,

9 comentarii la “Live blogging de la nunta din Cana Galileii” Subscribe

  1. Daniel 29/04/2012 at 21:18 #

    Cand toata lumea „vrea sa vada mireasa”, tu ai blurat mireasa ?!? :)))

    • Dollo 29/04/2012 at 21:34 #

      Nu ea era ce voiam să arăt în poza asta 🙂

  2. ady 29/04/2012 at 21:39 #

    Casa de piatra mirilor! si „prunci buni, spre folos”! 🙂

    unde e biserica in chestiune?
    poate combinam clubul de carte cu unul „turistic”. cei care sunt mai vechi sau s-au nascut in bucuresti sau il cunosc mai bine prezinte celorlalti bucurestiul. locuri frumoase, care ar trebui vazute. bucatele de cartier, stradute cu case vechi, ramase din alte timpuri, biserici-bijuterii de arhitectura, case/cladiri cu istorie, d-astea.
    mie mi-ar placea. de una singura e cam naspa si mi-e lene sa ies din casa. asa, in 2-3-5-7 e mai misto.

    • Dollo 29/04/2012 at 21:43 #

      E pe malul Dâmboviței, în apropiere de Pasajul Mărășești. Unde e noua Bibliotecă națională, Camera de Comerț și mănăstirea Radu Vodă. Una dintre astea trei trebuie că ți-e cunoscută 🙂 Putem plănui niște vizite din astea, dar nu în așa mulți, mă îndoiesc că sunt atâția interesați.

  3. VASILIU MIRCEA PAUL 30/04/2012 at 06:43 #

    Ati uitat chestia cu „sa rodesti ca Rahila” sau cam asa ceva – eu cind am auzit-o prima oara a trebuit sa-mi musc limba altfel rideam ca prostu. In schimb la „Isaia dantuieste” m-am enervat.

    • Dollo 30/04/2012 at 08:11 #

      asta cu Rahila nu mi-a zgâriat urechea, oricum, fiind o datorie nașterea pruncilor, nu putem decât să ne bucurăm că suntem roditori 🙂

  4. ralu 30/04/2012 at 09:42 #

    si la Biserica Alba tin o slujba de cununie superba superba superba. Nu pot da un pret pentru ca a platit nasu 😀 dar corul lor e minunat.

  5. my name is luca 30/04/2012 at 11:54 #

    da’ schimba si in titlu, cana galileii, nu galileea, ca vad ca in text ai scris corect

    • Motanul Revoltat 30/04/2012 at 20:23 #

      Mai bine sa corecteze cu „paharul Galileiei”;). Cred ca corect e „Caana”.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cum a salvat Vodafone caii din Deltă

Cai din Letea

Ca un violator care promite să ia fata de nevastă, ca să nu facă pușcărie, Vodafone promite să hrănească cu 20.000 de euro caii salvați de alții anul trecut. După ce le-a folosit imaginea fără să-i întrebe, ca să-și facă publicitate.

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.