Nemții se omoară ca să intre la facultatea de medicină

Își donează cadavrele pentru știință ca să nu mai cheltuiască bani cu înmormântarea. Voi ce aveți de gând să faceți cu corpurile voastre după ce nu vă mai trebuie? :)

Nu știu dacă nemții au vorba aia a noastră – „n-am bani nici să mor!” – dar sigur au găsit o soluție pentru ea. Își donează corpurile ca material didactic la facultățile de medicină. Zice Spiegel Online că universitățile germane sunt copleșite de numărul mare de cadavre pe care le primesc și au început să pună condiții ca să mai stăvilească ardoarea cu care nemții se omoară să se pună în slujba științei.

Cauza e mercantilă, totuși, ca și renunțarea la biserică despre care vă spuneam mai demult. (Apropos de asta, îmi povestea de curând un austriac că în Austria, unde se petrece același fenomen, au apărut persoane care furnizează contra cost servicii funerare celor care au părăsit biserica pe timpul vieții. Unchiul omului se declarase fără religie, ca să nu mai plătească impozit la biserică, iar când a murit, firesc, pastorul bisericii de care ținuse el a refuzat să vină la înmormântare. Așa că familia a angajat un cetățean care a rostit niște cuvinte frumoase la buza gropii, în amintirea celui îngropat. Civilizat și, per total, mai ieftin.)

Dar să revenim la donarea de cadavre. Nemții se înghesuie să se doneze din timpul vieții, ca să scutească cheltuielile de înmormântare, zice Spiegel. Cică o înmormântare creștinească costă 6.000-8.000 de euro în Germania, iar statul a abolit ajutorul de înmormântare de vreo 500 de euro, pe care îl dădea până în 2004. Așa că oamenii se lasă disecați și cusuți de studenți, că e gratis și oricum nu simți nimic după, nu?

Ei, problema e că prea mulți au gândit așa în ultimii ani, de aia universitățile s-au trezit că ele nu-și mai permit acum să-și îngroape tot „materialul didactic”. Pentru că după ce-i cercetează pe dinăuntru tot trebuie să-i îngroape, iar asta costă până la 2.000 de euro pe cap de cadavru căsăpit.

Așa că universitățile au început să pună condiții. Universitatea din Mainz primește doar persoane care au locuit în regiunea Rhineland-Palatinate, în Ulm se pot dona doar cei care au trăit în perimetrul de 10 km în jurul orașului, în Bonn „aplicanții” trebuie să se fi născut înainte de 1941, iar în Giessen și Berlin trebuie să ai cel puțin 60 de ani ca să poți fi admis la facultate ca material mort de studiu. În plus, corpul trebuie să fie complet. Mai merge cu un apendice lipsă, dar nu se acceptă fără un rinichi de exemplu. Ce mai, concurență ca la admiterea la facultate, doar că acum e pentru ultimul drum.

Acuma, vă imaginați ce ar face românii cu regulile astea? Dacă am presupune, prin absurd, că le-ar lua cineva mințile la români și nu ar vrea să mai cheltuiască bani pe fanfară, sicriu cu aer condiționat, dric Mercedes și sobor de popi. Păi ar da buzna să-și facă mutație, flotant, înainte de moarte, în zona eligibilă pentru primirea cadavrelor. Sau și-ar falsifica certificatele de naștere.

Dar să stăm liniștiți. Noi ne declarăm nemți doar ca să ne înscriem copiii la Colegiul Goethe, deocamdată. La înmormântare, ca și la botez și la nuntă, ne băgăm în datorii pe câțiva ani ca să arătăm lumii cine suntem sau am fost. Căutând pe net cu ocazia asta am aflat că, spre deosebire de statul german, statul român nu a desființat alocația de înmormântare, ba chiar ar fi majorat-o anul ăsta, de a ajuns pe la 2.100 de lei. Deci cam 500 de euro.

În plus, la noi sfânta credință strămoșească descurajează ideea de incinerare, ca să țină captivă turma de credincioși și după moarte, îngropată, să-i ia taxe de îngropăciune, de întreținere a gropii sau de tămâiat, cărat apă și alte abureli ritualice. Bașca banii pe care-i dai pe monumente funerare care mai de care mai marmorate sau cu termopane.

Nu știu ce părere aveți voi, dar eu cochetez de ceva vreme cu gândul că n-aș vrea să negociez cu viermii după moarte, ci să ard direct în focurile crematoriului. Dacă tot e să rupem pisica, s-o facem dintr-o bucată, nu pe etape. Iar donarea asta în scopuri didactice, nu știu ce să zic, cred că iar e chestie de educație. Cum noi nu ne îndurăm să ne donăm nici măcar sângele sau organele – dacă ne trebuie în viața de apoi? – cred că de aia nici nu ne înghesuim să ne donăm corpurile cu totul la facultățile de medicină. Cine știe cum ne prinde arhanghelul luminii când va vesti învierea? Cu ochii scoși, cu pielea belită… lasă, mai bine să putrezim în cutia matlasată cu niscai atlas. Sau mă înșel? Poate-mi răspunde vreo studentă sau absolventă de medicină cum stă treaba la noi.

Voi ce aveți de gând să faceți cu corpurile voastre după ce nu vă mai trebuie? 🙂

 

Uite și un update, tot din Spiegel, care vorbește despre problemele pe care le au crematoriile din Germania – unde jumătate dintre decedați sunt incinerați – din cauza supraponderalilor, care înfundă coșul cuptorului cu grăsimea lor 😀

Etichete: , , , ,

20 comentarii la “Nemții se omoară ca să intre la facultatea de medicină” Subscribe

  1. ady 12/04/2012 at 22:44 #

    tata, dupa o poveste d-asta cu o tanti care s-a indatorat la toate cunostintele si la juma’ din magazinele din oras (oras mic, totusi :)) pentru mai multi ani numa’ ca sa-i faca lu’ barba-su inmormantare „cum se cuvine” (cu zisesi tu mai sus), ne-a declarat ca el vrea, cand o fi sa fie, ceva simplu si fara tam-tam. si daca ne pune al din balta ca ne indatoram pentru a asta, el o sa se intoarca sa ne bantuie. 🙂
    eu am vrut sa donez sange; cand le-am zis alor mei asta (acu’ vreo 10 ani) au sarit de popou in sus de parca ma duceam a doua zi la taiere sa donez macar vreun rinichi. si acu’ mai vreau, dar intre timp am constatat ca nu se poa’ din cauza unor probleme medicale.
    daca le zic de donar organe, in caz de vreun accident soldat cu moarte cerebrala, fac vreun atac de cord si nu vreau sa-i am pe constiinta. sper in vreun partener de viata destupat la cap. sau sa apara vreo lege, ceva, sa declar vruta asta pe undeva si sa primesc vreun carnetel, vreo bulina in buletin, fara sa mai spun nimanui nimic.
    cat despre donat medicinistilor, nus’ dc mi-l primesc. colecistu’ e scos, coloana e intepenita in tije, o pleoapa e operata (operatie oarecum estetica, dar absolut necesara; in primii ani de viata aveam ochii ca un pugilist dupa meci), sau poate tocmai d-aia, sa vada cum se faceau/reparau diverse belelel acu’ x zeci de ani. 🙂
    si da, incinerarea imi surade teribil

    • Dollo 13/04/2012 at 08:33 #

      în caz de accident soldat cu moarte cerebrală oricum nu mai ai conștiință 🙂

  2. Alina 12/04/2012 at 22:45 #

    Mda, lume civilizata, in special ce ai povestit despre Austria. Eu si sotul suntem atei, ne gandim la modul cel mai serios sa ne lasam cadavrele pe mana studentilor de la medicina. Habar nu am daca e posibila chestia asta in Romania. Speram ca pana om muri noi (avem 31-32 de ani) sa descoperim apa calda 🙂
    PS: suntem si donatori de sange.

    • Dollo 13/04/2012 at 08:38 #

      Cred că e posibilă și în Ro, de ce nu? Măcar pe cadavre nerevendicate. Sigur tre să învețe și ai noștri pe ceva real, nu numai pe plastice, de asta făceam apel la vreun medic, să ne spună câte cadavre reale a văzut în facultate?

  3. Atila Nyerges 12/04/2012 at 23:00 #

    Pe această cale declar solemn că nu mai am nevoie de carcasa după ce mor pentru că… dispar. Dacă încă va mai prezenta interes pentru cineva, este liber să-l facă bucăți. 😉

    • Dollo 13/04/2012 at 08:39 #

      Cred că merge să-ți tatuezi ceva în sensul ăsta pe corp, ca să se știe la o adică 🙂

  4. uNU 12/04/2012 at 23:45 #

    Ooook. Unde vad si eu lista cu cei morti?

    • Dollo 13/04/2012 at 08:31 #

      ești prea subtil pentru mine

  5. vienela 13/04/2012 at 08:43 #

    :)) Nici eu nu suport ideea că nişte viermi vor mişuna prin burta mea, e de preferat o mână de student tânăr. Dar trebuie să mă grăbesc până nu încep ăştia să facă selecţii şi la noi, că nu mai am un rinichi.

  6. spufi 13/04/2012 at 09:45 #

    Mie incinerarea mi se pare o solutie f eleganta. Desi sunt tanara, mi-am transmis deja doleanta, nu se stie niciodata. Ar fi buna ideea unui registru in care sa mentionezi ce ai vrea sa se intample cu carcasa, sa ii orientezi pe cei care rezolva problema, pt ca altfel o sa fie by default ritualul cu popi si alte cele.

    • Dollo 13/04/2012 at 11:17 #

      Unde ți-ai trimis doleanța?

  7. mixy 13/04/2012 at 10:02 #

    îl dau la reîncarnat altuia, că mie mi-a mâncat sufletul =))

    • Dollo 13/04/2012 at 11:17 #

      Bine zis 🙂

  8. Ioana 13/04/2012 at 13:16 #

    Eu donez tot ce se poate dona, si vreau incinerare, fara servicii „populare”. Ca la bunicul sotului: ne-am strans la capela unde se facea incinerarea (maxim 50 de persoane), am zis fiecarea cate ceva, am luat pranzul la o matusa de prin zona (cei din familie) si ne-am intors acasa. Fain, simplu, eficace. A avut o coroana de flori naturale pentru mormant, si gata.

  9. mircea 13/04/2012 at 17:31 #

    Trimite-le la Der Spiegel vestea ca la noi se da ajutor de inmormintare si sa vezi ce coada de mosi si babe nemti va fi la Oficiul de Imigrare!

  10. augustus 15/04/2012 at 15:12 #

    imi este complet indiferent ce s-o alege de hoitul meu dupa moarte. sa ma ingroape, sa ma arda, sa ma manance hienele, eu oricum n-o sa comentez.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Strâns uniți în jurul SRI, întru salvarea planetară a Internetului

dumbrava-cosmoiu

Cum se derulează o ședință în Parlamentul României, în care SRI încearcă și reușește să impună o lege abuzivă, iar deputații se fac că se opun.

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!

Fără dosar cu șină la Consulatul Boliviei

20180224_105612

Aventurile birocratice din lumea care nu vrea să înțeleagă avantajele renunțării la vize turistice.

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.