Oamenii sunt lumina

„Câți ani ai, tataie? Niciunul, s-au dus toți!” Despre România te iubesc și despre oameni și filme care-ți merg la inimă.

N -aș vrea să trec cu vederea două lucruri care mi-au plăcut mult de Paștele ăsta: titlul sub care ProTV a făcut seria de reportaje din „Româna te iubesc” – „Oamenii sunt lumina” – și filmul „Biutiful” pe care l-am văzut în noaptea de sâmbătă spre duminică, la o televiziune, nu mai știu care.

Biutiful

E un film după care nu m-aș duce în veci să văd Barcelona. Povestea unor vieți aparent irosite, în cele mai mizere cartiere ale Barcelonei, în care Javier Bardem se chinuie să-și crească cei doi copii, împărțit între job-ul semi-legal de intermediar de locuri de muncă pentru emigranții chinezi, dragostea pentru fosta nevastă, și ea tulburată de droguri și alte vicii, și descoperirea că are metastaze pornite de la o prostată netratată. După primele minute aș fi vrut să schimb postul, pentru că în general nu-mi place să văd filme cenușii, dar pentru că Javier Bardem e unul dintre preferații mei am suportat cu stoicism. Nu pot să zic că e o capodoperă ce nu trebuie ratată, dar e un film ce trebuie văzut într-o anumită stare, ca să-l simți. O stare în care ți se pare că tot ce ține de tine e cam inutil – starea mea de la o vreme – așa că un film cu niște vieți irosite înseamnă cumva a turna apă în fântână. Dar măcar nu ți-e sete.

E fantastică lupta care se dă permanent în personajele din film,  între moralitate și inutilitatea ei într-o lume marcată de profit. Iar finalul sugerează un pic că moralitatea câștigă. Deși e fragilă și poate fi foarte bine doar în imaginația personajului, nu neapărat reală.

***

– Câți ani ai tataie?

– Nicicunul, zice moșul serios.

Apoi, după o pauză

– S-au dus toți!

Râde echipa de filmare, râde și el, știrb, de la distanța celor 92 de ani petrecuți cu bune, cu rele, în satul Libotin, minus cei trei irosiți pe front, la ruși.

– Și acuma? îl întreabă Alex Dima, de la ProTV.

– Acuma-i vai de „io”!

Râde iar, senin, de parcă nimic n-ar mai conta. Și probabil că nici nu mai contează.

Sunt câteva personaje pe care trebuie să le vedeți, în reportajul ăsta făcut la mănăstirea Rohia și în satul maramureșan Libotin. Și după asta să vă continuați viața.

Etichete: , , , , , ,

3 comentarii la “Oamenii sunt lumina” Subscribe

  1. angel 16/04/2012 at 19:33 #

    uite un film interesant: Dirty prety things

  2. Moldoveanca 17/04/2012 at 17:09 #

    Bai, deci am prins si eu faza cu tataie! M-a dat pe spate! Cand cresc mare vreau si eu sa fiu ca tataie ala. Mi se pare ca el reprezinta spiritul romanesc pur, ala pe care il gasesc din ce in ce mai greu printre lanuri de pitzipoance si kilograme de prostie 🙁

    • Dollo 18/04/2012 at 09:43 #

      Da, am văzut mulți oameni în reportajul ăla care au îmbătrânit frumos

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Ce înseamnă să fii cioban

cioban

În pofida unei potenţe proverbiale, datorată chipurile cărnii de oaie, ciobanii nu mai au căutare la fete, iar o viaţă de celibat şi mizerie la oi nu mai e pe placul tinerilor.

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.