Ne-am găsit în același timp la poarta Grădiniței catolice de la Cuțitul de Argint. Eu venisem ca reporter, ea ca mamă dornică să-și înscrie fetița acolo. Ne-a primit sora Veronica pe amândouă cu aceeași bunăvoință, în cabinetul directorial de la parterul casei cărămizii, cu curte largă și geamuri înalte.
Doamna M are o fetiță de 5 ani. Acum e la o altă grădiniță particulară, dar ar vrea tare mult să transfere copila la Grădinița catolică. Familia e ortodoxă, dar „știți doamnă ce educație bună dau catolicii, au rigoarea aia și seriozitatea care le noi nu există. Se vede din vestimentația educatoarelor, ce să mai zic de limbaj și comportament”, îmi zice doamna M.
Pe urmă, în fața surorii Veronica doamna M. s-a deschis ca la confesional: „Nu vreau să vă mint. Aș vrea să o înscriu aici și pentru că după aceea are mai multe șanse să fie acceptată la Școala catolică. Și acolo chiar se face carte”. Sora Veronica i-a spus condițiile, prețurile, și în final au făcut schimb de numere de telefon. Grădinița are o listă de așteptare. De îndată ce vor face calculele pentru grupele din vară o s-o anunțe și pe doamna M. dacă i-a fost sau nu admisă fiica la Grădinița catolică.
Nu e singura grădiniță catolică din București asaltată de familiile ortodoxe în căutarea educației „serioase”. Sunt până în zece în tot orașul, și primesc copii de toate confesiunile. De altfel nu se diferențiază de restul prin programă, ci prin ținuta educatoarelor-călugărițe. Aici nu avem Miss-e cochete, ci Surori drapate în alb-bleu, cu capul acoperit și un zâmbet senin. Au o singură oră de religie pe săptămână, la care copiii învață despre toate religiile, mă asigură sora Veronica. De Paște au fost cu cei ortodocși la biserica ortodoxă să-i împărtășească.
Surorile care țin grădinițele catolice din București aparțin de diverse ordine de măicuțe, în general din alte țări. Cele de la Cuțitul de Argint sunt din Germania, cele din Drumul Taberei din Italia. Investițiile în clădiri și material didactic sunt făcute de ordinul respectiv, nu neapărat de vreo biserică catolică, deși unele dintre ele sunt „alipite” geografic de parohiile catolice din București.
Bucureștiul are peste 300 de grădinițe. Jumătate sunt de stat, supraaglomerate, cu personal prost plătit, de multe ori depășit de norma de muncă nefiresc de solicitantă. Cealaltă jumătate este un business ce exploatează ori preocuparea ori snobismul părinților. Cele mai solicitate sunt, însă, cele care oferă cel puțin o aparență de educație „alternativă”, care promit să scoată un român altfel dintr-un pui de român oarecare. De când mă perind pe la diverse grădinițe particulare am văzut suficiente ca să pot spune, de la poartă, care e o afacere serioasă și care e doar un „tun” de un an.
Ultima care m-a șocat, o fostă cârciumă din Vitan devenită grădiniță din cauza numeroaselor scandaluri generate în cartier, de clientela afumată. Nu vreți să știți cum arată grădinița… 😉 Mă gândeam cu ce sentimente și-or lăsa părinții, în fiecare dimineață, copiii acolo? Or fi printre ei și foști clienți ai barului cu discotecă de la subsol, transformat parțial în loc de joacă și sală de festivități?
Nu există nicio grădiniță ortodoxă în București, pe modelul celor organizate de călugărițele catolice. Cel puțin eu nu am aflat de niciuna. Există unele private care au denumiri de sfinți sau îngeri, dar nu aparțin unor mănăstiri sau biserici, ci denotă doar o aparentă religiozitate a patronilor, care cred că prin sintagma „sfânta grădiniță” atrag mai mulți părinți. E surprinzător cum Biserica Ortodoxă Română nu a detectat încă acest segment de business. Grădinițele catolice percep taxe egale sau chiar sensibil mai mari decât cele de la o grădiniță privată obișnuită. Și totuși părinții se înghesuie. Așa cum s-au înghesuit unii să se declare de origine germană, ca să-și înscrie copiii la Colegiul Goethe.
Nu înțeleg de ce călugărițele noastre nu s-ar dedica și ele creșterii și educării în spirit creștin a copiilor enoriașilor, precum surorile catolice. Sora Maricica, de la grădinița din Drumul Taberei, îmi spunea că prin această activitate ele, ca femei cununate cu Hristos, își suplinesc eventuala dorință de a avea copii, cu supra măsură: „După o zi cu o grupă de peste 20 de copii ajungem acasă sătule” – îmi zicea zâmbind blând.
Ieri, însă, vizitând una dintre cele mai frumoase grădinițe particulare din București, am înțeles raționamentul care stă la baza indiferenței BOR în această chestiune. La capătul sectorului 6, într-o curte mare, cu verdeață, o casă cu camere luminoase, mobilier vesel. Din discuția cu o educatoare a reieșit că „oficial nu se face religie”, dar în cadrul cursurilor de „educație pentru societate” religia beneficiază totuși de câteva ore. La orele astea educatoarea le-a povestit copiilor despre nașterea, răstignirea și învierea lui Iisus. Printre copii era și un evreu. A doua zi părinții lui au venit la grădiniță să-i spună educatoarei să nu le mai predea religie copiilor sau cel puțin să le explice diferențele dintre religii. Educatoarea le-a răspuns că „asta e programa, nu avem cum să le predăm altceva, pentru că majoritatea sunt ortodocși, dar explicați-i dumneavoastră acasă copilului care e diferența față de ce i se predă la grădiniță”.
Știu că mulți ați fost indignați atunci când am scris că e o falsă problemă predarea religiei în școli. Unii au fost indignați că Ministerul Educației a introdus predarea religiei și la clasele pregătitoare, după ce ea figura în programă de la clasa I până la a XII-a. Iată că de fapt religia există și la grădiniță, camuflată sub titulatura de „educație pentru societate”. Și este tot ortodoxă, ca „fibra strămoșească a poporului român”. Educatoarea spune că mulți părinți cer ca odraslele lor să învețe rugăciunile la grădiniță. Pe restul nu-i interesează.
Așadar, Biserica ortodoxă nu are de ce să se chinuie să facă investiții proprii în grădinițe – deși poate că ele ar fi căutate de părinți la fel ca și cele catolice, pentru seriozitate – de vreme ce oricum confesiunea se picură metodic, prin lege, în urechile fragede ale prichindeilor, în toate grădinițele patriei, indiferent cine a băgat bani în ele.
Apoi, la recensământ, ne declarăm aproape 90% ortodocși practicanți.
Mama a facut gradinita si primele 4 clase primare la catolici. Desi nepoata de preot ortodox, a intrat foarte greu, nu primeau pe oricine, un argument hotarator a fost ca a coincis cu perioada crizei alimentare (anii ’46-47) iar stra-bunicul meu, preot ortodox cum am spus, aproviziona gradinita catolica cu de-ale gurii. Dupa aceasta perioada putea vorbi fluent germana, dar…incepuse sa fie atrasa de religia catolica. Reforma invatamantului a „rezolvat” tot…atat gradinita, cat si scoala s-au desfiintat.
Sa fim seriosi, e un business prea modest pentru ambitiile BOR care are mult mai mult de muls de pe urma exploatarii monopolurilor traditonale (botez, cununie, moarte, etc…) sau mai noi (hoteluri, media, etc). Iar in plus gasirea unor cadre de aceeasi tinuta morala si educate corespunzator in „gradina proprie” ar fi … hai sa zicem cel putin o provocare.
Poate datorita calugaritelor care zic ca au fost nascute si crescute acolo 🙂
Eu vad aceasta chestiune intr-o alta lumina decat o vedeti domnia voastra.Stiu ca nu ve-ti fi de acord cu mine,nefiind scopul meu acesta,dar ceva ma impinge sa spun ceea ce cred eu!Vad la multi parinti tineri o inversunare teribila impotriva orelor de religie la gradinite,nu mai spun de cele din scolile generale.Citesc si motivarile lor,si credeti-ma ,ma stupefiaza.Am fost cadru militar in M,AP.N peste 35 de ani,am 63 de ani varsta si ,credeti-ma,stapanesc bine arta citirii caracterelor umane.Parintii acestor copii,ei insisi,au lacune teribile in educatie,aceasta costatandu-se atat pe strada,in mijloacele de transport,in localuri,in orice loc de pe acest taram romanesc.Ma refer la elementul principal al componentei fiintei umane:bunul simt.Lipseste aproape cu desavarsire!De la cei din clasa intai pana la parintii lor(inclusiv),murdaresc totul cu o frenezie inspaimantatoare,te injura sau scuipa,daca nu chiar te lovesc,pe tine,bunicul sau parintele lui,ca si cand ar fi o datorie de onoare.Revin la subiect si va spun ca tocmai lipsa acestor valori spirituale din educatia lor face ca ei sa se asemene cu un atelaj condus de un birjar baut si adormit.La inceputul anilor *60,circuland cu tramvaiul sau autobuzul,nici nu indrazneam sa ne asezam pe scaune chiar daca erau libere.Stiti de ce ?Ne era rusine cand venea o persoana in varsta si trebuia sa ne ridicam. Preferam sa stam in picioare din jena si respect!Sa mai fi vorbit in gura mare,nici vorba!Toate acestea le maostenisem de la parintii si bunicii nostri care,culmea, facusera religia in scoli!Vor fi fost acei oameni mai prosti cumva?Raspundeti dumneavoastra!
Religia nu trebuie sa aiba un loc in invatamant, dar cum traim intr-un stat primitiv totul e permis.
BOR trebuie impozitata ca orice alta afacere privata. Autonomia BOR trebuie asigurata prin anularea fondurilor de la stat pentru aceasta institutie care ne impiedica progresul.
Sunt profesor intr-un sat de langa Cluj si preotul local este batran si oarecum nu mai reuseste sa isi faca treaba ca in tinerete. Rezultatul e faptul ca familiile si implicit copiii nu mai frecventeaza biserica, la Pasti si la Craciun daca merg e un caz fericit. In acest sens orele de religie ortodoxa sunt singurele care ne mai sustin in educarea copiilor in moralitate si seriozitate si in iubirea de aproape, lucruri despre care majoritatea nu au auzit in familiile lor. Religia trebuie sa existe in scoli! Deoarece indiferent de religie, este in primul rand o forma de disciplina personala si respect, valori atat sociale, cat si religioase. Altfel cum am putea explica copiilor de ce trebuie sa raspunda la rau cu bine si asa mai departe? DA pentru religie in scoli!
Noi ăștia educați în comunism cum om fi aflat diferența dintre bine și rău, oare?
Sau cu forta sau prin minciuna 🙂
Să nu exagerăm
Daca nu ar fi existat Isus, nu ar fi existat legea binelui si a raului, ci ochi pentru ochi si dinte pentru dinte, va amintesc… Deci Cred ca religia conteaza. Comunismul a vrut sa ne faca atei, dar nu va reusi.