Slow food & life de Șocariciu

România, 2012. Aprovizionare de Paște, direct din bătătură, la două ore distanță de București, comuna Unirea (de Călărași) fostă Șocariciu. Noroc cu comuniștii că i-au schimbat numele...

România, 2012. Aprovizionare de Paște, direct din bătătură, la două ore distanță de București, comuna Unirea (de Călărași) fostă Șocariciu. Noroc cu comuniștii că i-au schimbat numele…

Oameni crescuți la Dunăre, sat cu ulițe de pământ, fără gaze, fără apă curentă, WC în fundul curții, între porumbar și bătătura cu orătănii. Grădini săpate de primăvară, solare pline de răsaduri, pivnițe încă pline cu comori de cu toamnă. Pisici dedate la pește, căței care aleargă găinile ca să le țină copanele în formă. Gustul nealterat de obligativitatea deținerii autorizației sanitar-veterinare. Cumpărăturile se fac fără cărucior, dar pe bază de fise. Nu multe 🙂 Slow food& life de dinainte de a fi descoperite de corporatiștii de oraș. Din totdeauna.

Înainte

              

După

   

Etichete: , , , , , , ,

12 comentarii la “Slow food & life de Șocariciu” Subscribe

  1. VASILIU MIRCEA PAUL 08/04/2012 at 22:38 #

    Mi se pare OK OK OK ! Muult mai bine decit in Bucale. Gardul e intreg si ordonat, PRODUC ceva, nu invirt hirtii. Sper sa cistige suficienti bani sa-si cumpere fose prefabricate pentru biogaz si ingrasamint natural, panouri solare si ce-o mai fi nevoie ca sa traiasca (mai) omeneste. Ca nu de la umblatoare ne scade omenia.

  2. VASILIU MIRCEA PAUL 08/04/2012 at 22:49 #

    Pacat ca i-au schimbat numele, auzisem si eu despre el desi traiesc la sute de km. „Uniri” sint atit de multe ca s-au banalizat. Plus ca suna pitoresc-tziganeste. In fond ce pacate are Darmstadt=Orasul matzului ?

  3. Motanul Revoltat 09/04/2012 at 12:50 #

    Romania, tara in care singurul lucru bun (in general)e mancarea(si corurile muzicale:)! In rest….Dumnezeu cu mila!

    • Motanul Revoltat 10/04/2012 at 09:06 #

      P.S. poza 2 cu drumul e destul de reprezentativa pentru lucrul facut de romani: un strat straveziu de asfalt turnat peste asfaltul vechi, fara borduri(sau cu borduri invizibile). Tine maxim 6 luni.

      • Dollo 10/04/2012 at 14:54 #

        Ți se pare, drumul ăla, culmea, a ieșit mai bine din iarnă decât Autostrada soarelui, care e cârpită ca naiba. Bine, a fost mai circulată, dar drumul ăla de la Lehliu la Călărași e așa bun de cel puțin un an. Unde ai văzut tu borduri pe marginea drumurilor naționale?

        • Motanul Revoltat 10/04/2012 at 21:31 #

          Avea fagase pe el(parca se vad in poza)? Era drept ca-n palma?
          La faculta am stat in camera de camin cu unul de la drumuri si poduri. Din cate tin eu minte, un drum trebuie sa aiba si borduri:). Altfel se cam imprastie.

        • Motanul Revoltat 10/04/2012 at 21:33 #

          P.S. Tin minte sigur ca pe vremea lu’ Ceausescu toate drumurile aveau borduri(si borne kilometrice pe margine).

  4. ady 09/04/2012 at 18:05 #

    dap, uitasem, peisajul de campie arata superb primavara. campurile verzi, gradinile aranjate la dunga. mai incolo piede batalia in fata caniculei, dar primavara e anotimpul lui. vineri n-o sa-l vad, ca va fi bezna, dar probabil luni ma voi delecta.
    mainile omului fac de o poza de premii premiante, iar catelul e o dulceata.

  5. augustus 09/04/2012 at 23:47 #

    imaginile horror cu cadavrele animalelor ucise , afisate imediat dupa pozele cu ele in viata, sunt un inpuls foarte bun ptr a deveni vegetarian.
    sunt foarte multe retzete lactovegetariene absolut delicioase, ne putem hrani omeneste fara sa apelam la hoituri.

    • Dollo 10/04/2012 at 14:54 #

      go for it

    • mircea 10/04/2012 at 23:45 #

      Ne putem hrani omeneste cu meniuri lacto-vegetariene? Io credeam ca doar rumegatoarele traiesc cu lapte si iarba. Eu cel putin, am canini. Dinti special conceputi pentru iMpulsul de a sfisia carnea.

    • Alsta 10/04/2012 at 23:47 #

      Dar sunt si mai multe retete delicioase cu carnea animalelor ucise. MIe imi plac hoityurile: miel, porc, vaca,oaie,etc.
      Caine nu am incercat pana acum desi, dat fiind densitatealor in oras, nu cred ca i s-ar simti lipsa.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Skopje, Macedonia: sărăcie și statui pe datorie

Prometeu, turiștii și clădirea parlamentului în plan secund

Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.

USR, mai bine nu se poate

candidati-scena

Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.