Slow food & life de Șocariciu

România, 2012. Aprovizionare de Paște, direct din bătătură, la două ore distanță de București, comuna Unirea (de Călărași) fostă Șocariciu. Noroc cu comuniștii că i-au schimbat numele...

România, 2012. Aprovizionare de Paște, direct din bătătură, la două ore distanță de București, comuna Unirea (de Călărași) fostă Șocariciu. Noroc cu comuniștii că i-au schimbat numele…

Oameni crescuți la Dunăre, sat cu ulițe de pământ, fără gaze, fără apă curentă, WC în fundul curții, între porumbar și bătătura cu orătănii. Grădini săpate de primăvară, solare pline de răsaduri, pivnițe încă pline cu comori de cu toamnă. Pisici dedate la pește, căței care aleargă găinile ca să le țină copanele în formă. Gustul nealterat de obligativitatea deținerii autorizației sanitar-veterinare. Cumpărăturile se fac fără cărucior, dar pe bază de fise. Nu multe 🙂 Slow food& life de dinainte de a fi descoperite de corporatiștii de oraș. Din totdeauna.

Înainte

              

După

   

Etichete: , , , , , , ,

12 comentarii la “Slow food & life de Șocariciu” Subscribe

  1. VASILIU MIRCEA PAUL 08/04/2012 at 22:38 #

    Mi se pare OK OK OK ! Muult mai bine decit in Bucale. Gardul e intreg si ordonat, PRODUC ceva, nu invirt hirtii. Sper sa cistige suficienti bani sa-si cumpere fose prefabricate pentru biogaz si ingrasamint natural, panouri solare si ce-o mai fi nevoie ca sa traiasca (mai) omeneste. Ca nu de la umblatoare ne scade omenia.

  2. VASILIU MIRCEA PAUL 08/04/2012 at 22:49 #

    Pacat ca i-au schimbat numele, auzisem si eu despre el desi traiesc la sute de km. „Uniri” sint atit de multe ca s-au banalizat. Plus ca suna pitoresc-tziganeste. In fond ce pacate are Darmstadt=Orasul matzului ?

  3. Motanul Revoltat 09/04/2012 at 12:50 #

    Romania, tara in care singurul lucru bun (in general)e mancarea(si corurile muzicale:)! In rest….Dumnezeu cu mila!

    • Motanul Revoltat 10/04/2012 at 09:06 #

      P.S. poza 2 cu drumul e destul de reprezentativa pentru lucrul facut de romani: un strat straveziu de asfalt turnat peste asfaltul vechi, fara borduri(sau cu borduri invizibile). Tine maxim 6 luni.

      • Dollo 10/04/2012 at 14:54 #

        Ți se pare, drumul ăla, culmea, a ieșit mai bine din iarnă decât Autostrada soarelui, care e cârpită ca naiba. Bine, a fost mai circulată, dar drumul ăla de la Lehliu la Călărași e așa bun de cel puțin un an. Unde ai văzut tu borduri pe marginea drumurilor naționale?

        • Motanul Revoltat 10/04/2012 at 21:31 #

          Avea fagase pe el(parca se vad in poza)? Era drept ca-n palma?
          La faculta am stat in camera de camin cu unul de la drumuri si poduri. Din cate tin eu minte, un drum trebuie sa aiba si borduri:). Altfel se cam imprastie.

        • Motanul Revoltat 10/04/2012 at 21:33 #

          P.S. Tin minte sigur ca pe vremea lu’ Ceausescu toate drumurile aveau borduri(si borne kilometrice pe margine).

  4. ady 09/04/2012 at 18:05 #

    dap, uitasem, peisajul de campie arata superb primavara. campurile verzi, gradinile aranjate la dunga. mai incolo piede batalia in fata caniculei, dar primavara e anotimpul lui. vineri n-o sa-l vad, ca va fi bezna, dar probabil luni ma voi delecta.
    mainile omului fac de o poza de premii premiante, iar catelul e o dulceata.

  5. augustus 09/04/2012 at 23:47 #

    imaginile horror cu cadavrele animalelor ucise , afisate imediat dupa pozele cu ele in viata, sunt un inpuls foarte bun ptr a deveni vegetarian.
    sunt foarte multe retzete lactovegetariene absolut delicioase, ne putem hrani omeneste fara sa apelam la hoituri.

    • Dollo 10/04/2012 at 14:54 #

      go for it

    • mircea 10/04/2012 at 23:45 #

      Ne putem hrani omeneste cu meniuri lacto-vegetariene? Io credeam ca doar rumegatoarele traiesc cu lapte si iarba. Eu cel putin, am canini. Dinti special conceputi pentru iMpulsul de a sfisia carnea.

    • Alsta 10/04/2012 at 23:47 #

      Dar sunt si mai multe retete delicioase cu carnea animalelor ucise. MIe imi plac hoityurile: miel, porc, vaca,oaie,etc.
      Caine nu am incercat pana acum desi, dat fiind densitatealor in oras, nu cred ca i s-ar simti lipsa.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

(II) Prostituatele, distracție și sursă de venit pentru polițiști

politie-prostituate

Partea a doua din interviul cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. După anii de glorie din comunism și zorii revoluției capitaliste, vin anii de hărțuire democratică din partea poliției și jandarmeriei

Jadranska magistrala

drum4

Este motivul care ar trebui să vă ducă în Croația, drumul cel mai frumos spre o destinație care nu face decât să confirme preludiul ăsta auto, suspendat între munte și mare.

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul lui Becali din București

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.