Slow food & life de Șocariciu

România, 2012. Aprovizionare de Paște, direct din bătătură, la două ore distanță de București, comuna Unirea (de Călărași) fostă Șocariciu. Noroc cu comuniștii că i-au schimbat numele...

România, 2012. Aprovizionare de Paște, direct din bătătură, la două ore distanță de București, comuna Unirea (de Călărași) fostă Șocariciu. Noroc cu comuniștii că i-au schimbat numele…

Oameni crescuți la Dunăre, sat cu ulițe de pământ, fără gaze, fără apă curentă, WC în fundul curții, între porumbar și bătătura cu orătănii. Grădini săpate de primăvară, solare pline de răsaduri, pivnițe încă pline cu comori de cu toamnă. Pisici dedate la pește, căței care aleargă găinile ca să le țină copanele în formă. Gustul nealterat de obligativitatea deținerii autorizației sanitar-veterinare. Cumpărăturile se fac fără cărucior, dar pe bază de fise. Nu multe 🙂 Slow food& life de dinainte de a fi descoperite de corporatiștii de oraș. Din totdeauna.

Înainte

              

După

   

Etichete: , , , , , , ,

12 comentarii la “Slow food & life de Șocariciu” Subscribe

  1. VASILIU MIRCEA PAUL 08/04/2012 at 22:38 #

    Mi se pare OK OK OK ! Muult mai bine decit in Bucale. Gardul e intreg si ordonat, PRODUC ceva, nu invirt hirtii. Sper sa cistige suficienti bani sa-si cumpere fose prefabricate pentru biogaz si ingrasamint natural, panouri solare si ce-o mai fi nevoie ca sa traiasca (mai) omeneste. Ca nu de la umblatoare ne scade omenia.

  2. VASILIU MIRCEA PAUL 08/04/2012 at 22:49 #

    Pacat ca i-au schimbat numele, auzisem si eu despre el desi traiesc la sute de km. „Uniri” sint atit de multe ca s-au banalizat. Plus ca suna pitoresc-tziganeste. In fond ce pacate are Darmstadt=Orasul matzului ?

  3. Motanul Revoltat 09/04/2012 at 12:50 #

    Romania, tara in care singurul lucru bun (in general)e mancarea(si corurile muzicale:)! In rest….Dumnezeu cu mila!

    • Motanul Revoltat 10/04/2012 at 09:06 #

      P.S. poza 2 cu drumul e destul de reprezentativa pentru lucrul facut de romani: un strat straveziu de asfalt turnat peste asfaltul vechi, fara borduri(sau cu borduri invizibile). Tine maxim 6 luni.

      • Dollo 10/04/2012 at 14:54 #

        Ți se pare, drumul ăla, culmea, a ieșit mai bine din iarnă decât Autostrada soarelui, care e cârpită ca naiba. Bine, a fost mai circulată, dar drumul ăla de la Lehliu la Călărași e așa bun de cel puțin un an. Unde ai văzut tu borduri pe marginea drumurilor naționale?

        • Motanul Revoltat 10/04/2012 at 21:31 #

          Avea fagase pe el(parca se vad in poza)? Era drept ca-n palma?
          La faculta am stat in camera de camin cu unul de la drumuri si poduri. Din cate tin eu minte, un drum trebuie sa aiba si borduri:). Altfel se cam imprastie.

        • Motanul Revoltat 10/04/2012 at 21:33 #

          P.S. Tin minte sigur ca pe vremea lu’ Ceausescu toate drumurile aveau borduri(si borne kilometrice pe margine).

  4. ady 09/04/2012 at 18:05 #

    dap, uitasem, peisajul de campie arata superb primavara. campurile verzi, gradinile aranjate la dunga. mai incolo piede batalia in fata caniculei, dar primavara e anotimpul lui. vineri n-o sa-l vad, ca va fi bezna, dar probabil luni ma voi delecta.
    mainile omului fac de o poza de premii premiante, iar catelul e o dulceata.

  5. augustus 09/04/2012 at 23:47 #

    imaginile horror cu cadavrele animalelor ucise , afisate imediat dupa pozele cu ele in viata, sunt un inpuls foarte bun ptr a deveni vegetarian.
    sunt foarte multe retzete lactovegetariene absolut delicioase, ne putem hrani omeneste fara sa apelam la hoituri.

    • Dollo 10/04/2012 at 14:54 #

      go for it

    • mircea 10/04/2012 at 23:45 #

      Ne putem hrani omeneste cu meniuri lacto-vegetariene? Io credeam ca doar rumegatoarele traiesc cu lapte si iarba. Eu cel putin, am canini. Dinti special conceputi pentru iMpulsul de a sfisia carnea.

    • Alsta 10/04/2012 at 23:47 #

      Dar sunt si mai multe retete delicioase cu carnea animalelor ucise. MIe imi plac hoityurile: miel, porc, vaca,oaie,etc.
      Caine nu am incercat pana acum desi, dat fiind densitatealor in oras, nu cred ca i s-ar simti lipsa.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Mama mi-a zis să nu mă duc, dar eu nu și nu…

parapanta3

Cu parapanta e ca și cu un bărbat, prima dată nu e bine, dar ceva te face să mai vrei măcar o dată 😉

În așteptarea telefonului de la Angela Merkel

tausance-bun

Ce mai face echipa care l-a ajutat pe Iohannis să strângă un milion de like-uri pe Facebook și să ajungă președinte

Ce caută englezii în Grecia

karaoke

În timp ce milioane de estici se dau peste cap să emigreze în vest ca să facă bani, englezi, germani sau canadieni vin în Grecia ca să trăiască decent, în căutarea unui stil de viață care nu le mai e accesibil în propriile țări.