Vă aștept la nea Tomiță

Sâmbătă, la Thomas Antiques, de la ora 19.00, discutăm despre Minunata lume nouă și 1984. Nu există o lume mai bună decât asta în care trăim! :)

Clubiști din toate cartierele, hai că a venit ziua cea mare. Sâmbătă 21 aprilie, orele 19 trecute fix, vă aștept la Thomas Antiques, strada Covaci nr. 19, cu cele două cărți gata „mestecate”, ca să le digerăm împreună: Minunata lumea nouă, de Aldous Huxley, și 1984, de George Orwell. Am un feeling că vom fi doar niște doamne intelectuale de data asta, domnii fiind duși cu afaceri din localitate 😉

Masa e rezervată la nefumători, pe numele meu.

*Poza e făcută azi, la amiază, chiar lângă Thomas Antiques, când l-am văzut pentru prima dată cu o bere în mână pe nea Chaplin ăsta, care de regulă învârte la o flașnetă cu doi papagali pe pălărie. Azi nu avea nici flașnetă, nici papagali, doar o sete cumplită și un ușor sictir.

Etichete: , ,

8 comentarii la “Vă aștept la nea Tomiță” Subscribe

  1. Gilbert 19/04/2012 at 22:19 #

    Cred că nea Chaplin ăsta a mâncat papagalii și a vândut flașneta să aibă de-o bere după lunch… 🙂

    • Dollo 19/04/2012 at 22:23 #

      Ce imaginație bogată au unii peste ocean, domnule! 🙂

      • Gilbert 20/04/2012 at 06:03 #

        Da, doar o parte dintre ei…. 😉

  2. ady 19/04/2012 at 23:13 #

    raportez cu onor: terminat ambele carti. stop. nu placut niciuna. stop. vin sambata. stop.

    apropos. am fost asta seara prin zona.

    • Ileana Camelia 20/04/2012 at 07:59 #

      raportez cu umor ca n-am terminat decat una; incerc s-o termin si pe a doua ……………….

      • Dollo 20/04/2012 at 09:33 #

        ce înseamnă vacanța, domnule, dați dracu cartea toți și vă faceți de cap 😉

    • Dollo 20/04/2012 at 09:28 #

      uof, cât stoicism

  3. blo 21/04/2012 at 10:29 #

    da’ ce-ti veni breh, cu cartile astea deprimante? cel putin „minunata lume noua” mi s-a parut groaznic de proasta.
    bine, nu-s chiar un fan al lui Huxley, mi se pare ca avea ambitii prea mari pentru cat putea livra, dar cartea asta chiar nu mi-a placut.
    stilul plat combinat cu actiunea scoasa din tipare, nu creeaza tensiunea asteptata, caracterele mi se par un pic trase de par si in acelasi timp plictisitoare iar din toata cartea nu mi-a ramas in cap nicio scena memorabila.
    da’ ma rog, gusturile nu se discuta :))

    1984 este alta mancare de peste. George Orwell creeaza imagini atat de puternice, incat e greu sa citesti cartea asta cap-coada fara sa te opresti din cand in cand ca sa lasi totul sa se aseze un pic.
    sunt atat de multe scene memorabile, personajele sunt atat de bine construite, incat povestea lui Aldous Huxley pare pe langa 1984, o compunere de scoala generala.
    nu este o carte care sa te lase cu spiritul inaltat, ci una care sa te faca sa gandesti si sa re-gandesti tot ceea ce crezi ca te defineste ca persoana.
    cred ca este una dintre capodoperele literaturii universale, nu numai pentru ca e scrisa atat de bine, ci si pentru ca intrebarile cu care te lasa vor fi valabile si peste 1000 de ani.

    e greu sa spun exact de ce mi-a placut atat de mult, pentru ca nu vreau sa „dau de gol” actiunea, insa pe cuvant ca este o carte care merita citita.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul lui Becali din București

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

bucuresti

Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.