Vă aștept la nea Tomiță

Sâmbătă, la Thomas Antiques, de la ora 19.00, discutăm despre Minunata lume nouă și 1984. Nu există o lume mai bună decât asta în care trăim! :)

Clubiști din toate cartierele, hai că a venit ziua cea mare. Sâmbătă 21 aprilie, orele 19 trecute fix, vă aștept la Thomas Antiques, strada Covaci nr. 19, cu cele două cărți gata „mestecate”, ca să le digerăm împreună: Minunata lumea nouă, de Aldous Huxley, și 1984, de George Orwell. Am un feeling că vom fi doar niște doamne intelectuale de data asta, domnii fiind duși cu afaceri din localitate 😉

Masa e rezervată la nefumători, pe numele meu.

*Poza e făcută azi, la amiază, chiar lângă Thomas Antiques, când l-am văzut pentru prima dată cu o bere în mână pe nea Chaplin ăsta, care de regulă învârte la o flașnetă cu doi papagali pe pălărie. Azi nu avea nici flașnetă, nici papagali, doar o sete cumplită și un ușor sictir.

Etichete: , ,

8 comentarii la “Vă aștept la nea Tomiță” Subscribe

  1. Gilbert 19/04/2012 at 22:19 #

    Cred că nea Chaplin ăsta a mâncat papagalii și a vândut flașneta să aibă de-o bere după lunch… 🙂

    • Dollo 19/04/2012 at 22:23 #

      Ce imaginație bogată au unii peste ocean, domnule! 🙂

      • Gilbert 20/04/2012 at 06:03 #

        Da, doar o parte dintre ei…. 😉

  2. ady 19/04/2012 at 23:13 #

    raportez cu onor: terminat ambele carti. stop. nu placut niciuna. stop. vin sambata. stop.

    apropos. am fost asta seara prin zona.

    • Ileana Camelia 20/04/2012 at 07:59 #

      raportez cu umor ca n-am terminat decat una; incerc s-o termin si pe a doua ……………….

      • Dollo 20/04/2012 at 09:33 #

        ce înseamnă vacanța, domnule, dați dracu cartea toți și vă faceți de cap 😉

    • Dollo 20/04/2012 at 09:28 #

      uof, cât stoicism

  3. blo 21/04/2012 at 10:29 #

    da’ ce-ti veni breh, cu cartile astea deprimante? cel putin „minunata lume noua” mi s-a parut groaznic de proasta.
    bine, nu-s chiar un fan al lui Huxley, mi se pare ca avea ambitii prea mari pentru cat putea livra, dar cartea asta chiar nu mi-a placut.
    stilul plat combinat cu actiunea scoasa din tipare, nu creeaza tensiunea asteptata, caracterele mi se par un pic trase de par si in acelasi timp plictisitoare iar din toata cartea nu mi-a ramas in cap nicio scena memorabila.
    da’ ma rog, gusturile nu se discuta :))

    1984 este alta mancare de peste. George Orwell creeaza imagini atat de puternice, incat e greu sa citesti cartea asta cap-coada fara sa te opresti din cand in cand ca sa lasi totul sa se aseze un pic.
    sunt atat de multe scene memorabile, personajele sunt atat de bine construite, incat povestea lui Aldous Huxley pare pe langa 1984, o compunere de scoala generala.
    nu este o carte care sa te lase cu spiritul inaltat, ci una care sa te faca sa gandesti si sa re-gandesti tot ceea ce crezi ca te defineste ca persoana.
    cred ca este una dintre capodoperele literaturii universale, nu numai pentru ca e scrisa atat de bine, ci si pentru ca intrebarile cu care te lasa vor fi valabile si peste 1000 de ani.

    e greu sa spun exact de ce mi-a placut atat de mult, pentru ca nu vreau sa „dau de gol” actiunea, insa pe cuvant ca este o carte care merita citita.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

De ce țin oamenii cu PSD

flyere

Deoarece în multe județe e cel mai mare angajator. Pe banii noștri, baronii PSD patronează instituții de stat supradimensionate cu angajați fictivi care muncesc în realitate pentru partid. Înțelegeți de ce se oftică Dragnea că el e singurul fraier judecat pentru o astfel de faptă pe care o practică cu succes toți colegii lui în continuare?