Archive | mai, 2012

În țara lui Culiță și a lui Pinalti

Grădină de oameni gospodari

Într-o bună zi Culiță Tărâță sau Pinalti s-ar putea trezi că le-a mâncat lupul alegătorii. Sau că au migrat în Târgu Mureș, că era viața mai ieftină.

Mai mult 25 comentarii

Fără cuvinte

Am salvat și un melc de la moarte, pe drum

Pentru că nu-mi găsesc deocamdată nici cuvintele, nici puterea să scriu despre tata, vă fac o descriere în imagini a ultimelor zile, în care v-am neglijat.

Mai mult 16 comentarii

O nuntă, un drum, o înmormântare

Un buchet

În căutarea tatălui meu și a sensului vieții.

Mai mult 20 comentarii

Rică Venturiano, la coadă la Poșta Vitan

Posta Vitan - clădirea veche

Un actoraș grăbit care nu mai intrase în Poșta română de 20 de ani s-a dat în spectacol la coadă amenințând că o filmează cu telefonul pe funcționara care i se părea prea înceată. Poștărița l-a ignorat și și-a văzut de treabă mai departe.

Mai mult 21 comentarii

Cum protestezi în Parlament, dacă nu ai sâni de rusoaică

Protestul cu cearceafuri introduse fraudulos în Parlament

Urcând cele șase etaje până la balcon deja mă vedeam desfăcându-mi sadică sacoul în fața deputaților, precum exhibiționistul care-și desface parpalacul în fața domnișoarelor oripilate la vederea sexului lui gol și erect 😀 Luați d-aci, aleșilor, Tomorrow belongs to me! Free Miorița, băăă!

Mai mult 11 comentarii

Ce citim luna asta

Faulkner - Pe patul de moarte

Pe patul de moarte, de William Faulkner. Aveți timp s-o procurați și s-o împărțiți până pe 23 sau 30 iunie.

Mai mult 19 comentarii

Hipsterisme

Coadă la Biblioteca Centrală Universitară

Noaptea muzeelor și a cluburilor. Un grup de puști agață un grup de fete, pe Magheru. Ele răspund: „autografurile se dau mai pe seară!”

Mai mult 4 comentarii

Prânz de vreme rea, din resturi de prin frigider

Pui cu piure de morcov și salată de castraveți

Tigaie picantă cu pui, piure de morcov și salată de castraveți cu mărar. Așa ceva numai la Berlin am mâncat, dar acolo puiul era rață și n-au avut salată de castraveți, că era iarnă. Dați repede click ca să vedeți cui nu-i place piureul de morcov 🙂

Mai mult 17 comentarii

Îndrumi copilul sau îl obligi să facă ce vrei tu?

Ziua tatălui în Germania

Dacă mamele nu ne-ar fi impulsionat/obligat să facem anumite lucruri în copilărie n-am fi astăzi ceea ce suntem. Poate am fi ceva la fel de bun sau poate nu. Voi ce părere aveți, ce fel de mame ați avut, ce fel de părinți sunteți sau vă doriți să fiți?

Mai mult 26 comentarii

BAC-ul special: cum ajung sportivii români cei mai buni la carte. Avalanşă de olimpici la tenis cu piciorul, biliard, radioamatorism sau rock

Olimpici repetenți

Între 19 mai și 1 iunie, la Bacău, se dă Bacalaureatul special al olimpicilor, organizat mai devreme de Ministerul Educației pe motiv că sportivii participă la competiții internaționale în perioada BAC-ului național. Tradiția asta durează deja de mai mulți ani și deși inițial sesiunea specială a fost concepută pentru olimpicii la materiile școlare (matematică, fizică, română) s-a extins în timp și asupra sportivilor, ca să ajungă azi să-i cuprindă pe toți membrii loturilor naționale lărgite de la orice sport, fie olimpic sau neolimpic.

Mai mult 0 comentarii

Oldies but goldies

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

În așteptarea telefonului de la Angela Merkel

tausance-bun

Ce mai face echipa care l-a ajutat pe Iohannis să strângă un milion de like-uri pe Facebook și să ajungă președinte

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta