A seară am zgâriat un pic suprafața Jurnalului Annei Frank. Pentru că unii n-au fost atât de încântați pe cât au fost alții de carte, discuțiile s-au cantonat într-un ping-pong gen „da de ce nu-ți place, că uite mie mi-a plăcut pentru că”. Jurnalul ăla merită o analiză mai profundă, poate altă dată.
Luna asta citim Pe patul de moarte de William Faulkner, și am stabilit că ne vom întâlni pe 16 iunie ca s-o discutăm. Mi-am consultat acasă agenda și 16 era data aia când nu puteam eu, deci rămâne ori pe 23 ori pe 30 iunie. Ziceți care cum puteți. Propuneți și locuri de întâlnire.
Citind cronica acestei cărți am senzația că o să avem peste o lună o discuție ca aia năucitoare de la primul club, când am discutat Cimitirul de piane 😉
Dar om dovedi-o noi și pe asta! Ar fi frumos dacă și cea care a propus cartea ne va onora cu prezența, ca să ne spună de ce a propus-o, în bună tradiție clubistă 🙂 Nu de altceva, dar la fiecare întâlnire pare că există cineva care nu înțelege „de ce am citit noi cartea asta?”…
m-am amuzat teribil la ultima replica. eu nu ma bag, ca la asta nu vin. sa-mi ziceti cand ne intalnim pt middlesex.
acu’ sa nu zica fata ca am ceva cu ea, sa va zic cum s-a produs prima si singura mea intalnire cu dl Faulkner. undeva prin adolescenta, 16-17 ani, dl tata mi-a pus in brate „ursul”a d-lui mai sus mentionat. m-am apucat s-o citesc. nu pricepeam absolut nimic, desi teoretic era in limba romana dar am continuat oarecum. pe la pagina 30-40 am constatat ca inca nu intalnisem semnul de punctuatie numit generic „punct”, eram in ultimul sfert al unei pagini si uitasem complet si cu desavarsire ce spusese omul ala in primult sfert al aceleiasi pagini. in continuare nu intelegeam ce se vrea de la persoana mea. 🙂
una dintre putinele cartie pe care am abandonat-o fara s-o termin. a mai fost volumul 2 de la morometii. aici am mai incercat. de trei ori. am abandona-o si p-asta. in definitiv nu-s sinucigas sa incerc pana-mi iese. si „orasul si cainii” a lui llosa. si nu-mi mai amintesc.
Eu am de gand sa dau o fuga pana la mare in a doua jumatate a lui iunie, inca nu stiu exact cand, o sa ma hotarasc in functie de vreme. Asa ca mai bine citesc, dar nu votez vreo data, ca sa nu promit si apoi sa nu apar.
Am citit 30 de pagini din ea, si nu inteleg nimic. O voi citi si i-o dau Ileanei. Ma bate si pe mine gandul sa zic deja pas la intalnirea asta. Si nici aia cu Middlesex nu ma tenteaza.
Am stat si m-am gandit la toata treaba asta cu clubul de carte. Eu citesc din placere si din relaxare. De ce-as citi ceva ce nu-mi face placere ? Ma rog, momentan sunt niste ganduri…mai am timp sa ma decid.
si eu citesc din aceleasi motive, dar uneori imi face bine sa citesc si chestii pe care eu nu le-as alege. (totusi, nu pana la masochism; pt mine faulkner ar fi masochism)
midllesex e misto.
In ultima vreme am tot citit ce nu mi-a facut placere…tocmai de aia gandurile astea.
te referi la club sau în general? că parcă stabilisem că nu e ca la armată 😉 nu te inspiră, nu citești.
In general….
Am uitat sa propun locatii. Eu zic asa:
– Green Tea
– Ceainaria Infinitea – http://metropotam.ro/Unde-iesim/Ceainarie-Bucuresti-Infinitea-art8510044440/ (mi s-a spus ca ar fi prin Cotroceni, nu am fost aici)
– Terasa Verona (la Carturesti)
Asa cum am zis, insa, e posibil sa nu apar…
ce să zic, dacă cine a propus cartea s-a dat la fund, nu mai am pretenții decât de la cei care au votat-o 🙂
Eu am votat-o :d.
In privinta datei… sa traim pana atunci !
In privinta locatiei… o terasa undeva sub soare s-o gasi.
Pe patul de moarte de William Faulkner are recenzii bune, dar nu ma mai iau dupa recenzii .
Citire placuta .
O sa citesc si eu cartea, ca recomandare.
nu ştiu încă dacă voi citi cartea. ar trebui să îi acord măcar şansa de a ne întâlni înainte de a spune că nu îmi place. ce pot să spun este că tare mi-aş dori ca la următoarea noastră întâlnire să discutăm mai fain, pe fraze care ne-au inspirat, pe idei, pe momentul scrierii cărţii, pe autor. dacă am pretenţii prea mari înseamnă că am înţeles greşit conceptul clubului
Eu am citit Zgomotul&Furia acum ceva vreme, cu destul de multa greutate… experimentele lui Faulkner, cu fluctuatiile de cronologie/naratori pe mine ma deruteaza. Recenziile pe care le-am citit pt Pe patul de moarte nu ma incita. Daca ramane cartea asta (pe care nu am votat-o) si eu zic pas.
ah, si eugenie are un point 😉
Mă faceți curioasă rău cu cartea asta 🙂 Deocamdată rămâne, pentru că totuși au votat-o trei oameni, dar dacă pe parcursul lunii se retrag toți ce o să facem, o citim pe următoarea…
Pai tocmai am cumparat cartea. Tipul a luat si premiul Nobel pentru Literatura, mi se pare un motiv suficient sa citesc ca sa vad cum sta treaba cu ce scrie domnul asta. Spre rusinea mea, nu l-am citit la vremea lui cand era printre lecturile de facultate. In privinta discutiilor, idem Eugenie, ca sa zic asa 🙂
eu sunt cea care a propus-o. in primul rand, nu m-am dat la fund. dupa cum am spus deja, am avut anumite probleme care nu au tinut de mine. in al doilea rand, experienta cu Faulkner citit la 16-17 ani am avut-o si eu. la fel, nu am inteles nimic si am aruncat-o cat colo. insa, acum, la 30, cineva a stiut sa mi-l prezinte pe faulkner si sa-mi deschida apetitul pt scriitura lui. am citit zgomotul si furia, iar cartea aia, asa intortocheata cume, nu este buna, este de-a dreptul geniala. pe patul de moarte este cartea pe care am incercat sa o citesc la 16 ani si nu am reusit. dar faulkner, eu una, zic ca nu reprezinta masochism, ci provocare intelectuala. dar, daca sunt atat de multi impotriva, mai bine schimbam cartea.
Irina, eu te urmez, am toate intențiile să citesc cartea. De îndată ce pun mâna pe ea 🙂 Sigur că frumos ar fi ca să citim toți și ce propun alții, nu numai ce propunem fiecare, că asta e ideea clubului. Dar cum am mai spus, nu e ca la armată, deci citește cine vrea, vine cine poate.
iti multumesc pentru sustinere. un singur lucru mai am de spus legat de cartea asta, defapt despre autor: STIU ca faulkner nu este usor, dar TOCMAI asta il face bun de comentat. (am citit cartile care nu au fost propuse de mine: 1984, minunata lume noua, si chiar si jurnalul, cu toate ca nu am fost de acord cu el si in continuare nu imi place)
Am citit pana pe la pagina 40 . Nu am inteles nimic din ea, dar nimic. Cam dupa 40 am inceput sa ma luminez. Si asa luminata cum eram, am luat-o de la capat. Aseara. Azi am terminat-o. Nu e genul de carte pe care sa n-o lasi din mana. E genul care iti lasa un gust amar.
O carte foarte buna !
Felicitari Irina!
Multumesc Escu!