De ce au nevoie demnitarii de șofer

Ca să nu facă partenerii de trafic mișto de ei când fac accidente :)

V orbeam cu o amică deunăzi și din vorbă în vorbă îmi zice: ”aaa, dar știi că eu îl cunosc pe X din orașul  B. Să vezi cum l-am cunoscut…”.

Eram acum câțiva ani la B. în interes de serviciu, zice, și stăteam la un semafor, pe un bulevard, în dreptul unei străduțe laterale. De pe străduță vine o mașină – cred că a zis că era Ford, dar nu sunt sigură – și văd că șoferul se bagă în mine. Încerca să mi se bage în față ca să iasă de pe străduță. L-aș fi lăsat, dar oricum nu se pusese coloana în mișcare. El tot înainta. Nu avea viteză, mașina mergea așa mai mult din inerție, dar el nu a pus frână deloc. Și evident a intrat în mine. Mi-a julit mașina.

Și mă dau jos și mi-l iau pe ăsta la refec (amica e mai guralivă așa…). Ce faci, domnule, nu te uiți, nu ai frână, ce naiba, nu vezi pe unde mergi?! Și tot așa. Ce i-am făcuuut..! Ăsta nu zicea nimic. Se dăduse jos din mașină și se uita așa spășit. Tăcea mâlc.

Eu, îi dădeam înainte, hai, acuma dacă tot n-ai pus frână măcar știi și dumneata pe cineva aici în B. la poliție sau la asigurări? Ai niște relații să facem actele mai repede, că eu mă grăbesc. N-am timp să stau după dumneata… El nimic. Tot încerca să zică ceva, dar părea încurcat, nu reușea deloc să se facă înțeles. Bâiguia ceva.

Haide omule, mergem la poliție, la asigurări, hai să facem ceva, zic eu. Să nu cumva să dispari că ți-am luat numărul, te reclam… Până la urmă mergem și când ajungem la constatări accidente ușoare îl văd pe ăsta că intră și toți ăia iau poziție de drepți: să trăiți domnule prefect!

Aaaa, dumneata ești prefectul în orașul ăsta și nu pui frânăăăă! Ce am mai râs după aia de el. Păi bine, domnule, ești prefect și nu ai și dumneata o mașină mai ca lumea. Am eu mașină mai bună. Și măcar ia domnule un șofer, ce naiba?!

Prefectul județului B. n-a zis nimic. A tăcut și a semnat. Acum cică e rectorul unei universități 😉 Mi s-a părut o istorioară haioasă, am zis să v-o spun și vouă. Deh, accidente se întâmplă, oricui. Dar când nimerești un „partener de trafic” precum amica asta a mea… e mai bine să nu fii prefect 🙂

Etichete: , ,

7 comentarii la “De ce au nevoie demnitarii de șofer” Subscribe

  1. Claudiu Minea 18/05/2012 at 08:38 #

    Sa se poata imbata ca porcii la evenimente mondene? 🙂

    • Dollo 18/05/2012 at 09:44 #

      și asta 🙂

  2. Alin Virsescu 18/05/2012 at 10:05 #

    sa nu ramana ei fara permis cand incalca regulile de circulatie, sa poata depasi pe linie continua, sa nu stea la semafor, sa depaseasca coloana de la stop sau cale ferata, etc. soferul este suficient de bine platit ca sa isi permita sa stea pe tusa 2-3 luni, iar soferi de schimb se gasesc tot timpul

  3. ady 18/05/2012 at 18:18 #

    sper sa nu te superi daca fac o precizare: prefectul este al judetului, nu al orasului.
    si individul parea si om, nu doar prefect: n-a sarit cu gura mare ca „io sunt prefectu’ si ma grabeam la o sedinta”, n-avea sofer (nu cheltuia banii oamenilor), n-avea masina de fite (ca mai sus), a semnat (si-a asumat vina). sa tot dai de oameni d-astia, sub orice „forma” i-ai gasi, inclusiv de prefecti.
    am patit-o eu, acu’ vreo 2-3, pe un 31 decembrie eram la munci. si pe la 12 intra in birou un domn, in blugi si pulover alb de lana-d-ala impletit de bunica si zice ca daca n-avem nika’ urgent de lucru (nu mai venise nimic de lucru de pe la 10) sa plecam acasa. io zic ca astept o vorba de la directorul departamentului care a zis sa ramana macar 1 om la birou pana „la stingerea luminii”. el nu mai zice nimic si pleaca. se intoarce colega de la baie, ii spun ce si cum, ea ma intreaba cum arata domnu’, ii zic, cauta nitel pe net, „asta e?”, „, da, asta”. era presedintele firmei, al mai tare din toata parcarea. 🙂 (acasa am plecat cand m-a trimis directoru’ de departament, pe la 2.30 pm. pt juma’ de ora am lasat „out of office-corporatistii stiu, cu trimitere la el-director 🙂 )

    • Dollo 18/05/2012 at 19:58 #

      Al județului am scris și eu, dacă te uiți mai bine 😉 Exprimarea amicei a fost mai colocvială. Sigur că e lăudabil să omul nu s-a fălit cu funcția lui, dar mie tot amuzantă mi s-a părut întâmplarea.

      • ady 18/05/2012 at 20:28 #

        acu’ am vazut. scuze. initial am vazut exprimarea amicei. eu m-am prins ca si exprimarea ei era pontoasa, da’ m-am gandit ca intra si copii p-aici. si dupa-aia zic c-au invat prost de la tine. 🙂
        B: brasov, braila, bacau: . mai sunt judete cu B? 🙂 (bucurestiu’, care are si el prefect, nu se pune, c-ai zis judet 🙂 )
        si n-am zis ca n-a fost amuzanta intamplarea.

        • Lucian Mustaţă 19/05/2012 at 15:29 #

          Botoşani, Bistriţa 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul lui Becali din București

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Perla Harghitei din Călărași (V)

noi

Povestea casei din lemn de la Harghita și minunații unguri de la Ecowoodenhouses care au construit-o