De ce au nevoie demnitarii de șofer

Ca să nu facă partenerii de trafic mișto de ei când fac accidente :)

V orbeam cu o amică deunăzi și din vorbă în vorbă îmi zice: ”aaa, dar știi că eu îl cunosc pe X din orașul  B. Să vezi cum l-am cunoscut…”.

Eram acum câțiva ani la B. în interes de serviciu, zice, și stăteam la un semafor, pe un bulevard, în dreptul unei străduțe laterale. De pe străduță vine o mașină – cred că a zis că era Ford, dar nu sunt sigură – și văd că șoferul se bagă în mine. Încerca să mi se bage în față ca să iasă de pe străduță. L-aș fi lăsat, dar oricum nu se pusese coloana în mișcare. El tot înainta. Nu avea viteză, mașina mergea așa mai mult din inerție, dar el nu a pus frână deloc. Și evident a intrat în mine. Mi-a julit mașina.

Și mă dau jos și mi-l iau pe ăsta la refec (amica e mai guralivă așa…). Ce faci, domnule, nu te uiți, nu ai frână, ce naiba, nu vezi pe unde mergi?! Și tot așa. Ce i-am făcuuut..! Ăsta nu zicea nimic. Se dăduse jos din mașină și se uita așa spășit. Tăcea mâlc.

Eu, îi dădeam înainte, hai, acuma dacă tot n-ai pus frână măcar știi și dumneata pe cineva aici în B. la poliție sau la asigurări? Ai niște relații să facem actele mai repede, că eu mă grăbesc. N-am timp să stau după dumneata… El nimic. Tot încerca să zică ceva, dar părea încurcat, nu reușea deloc să se facă înțeles. Bâiguia ceva.

Haide omule, mergem la poliție, la asigurări, hai să facem ceva, zic eu. Să nu cumva să dispari că ți-am luat numărul, te reclam… Până la urmă mergem și când ajungem la constatări accidente ușoare îl văd pe ăsta că intră și toți ăia iau poziție de drepți: să trăiți domnule prefect!

Aaaa, dumneata ești prefectul în orașul ăsta și nu pui frânăăăă! Ce am mai râs după aia de el. Păi bine, domnule, ești prefect și nu ai și dumneata o mașină mai ca lumea. Am eu mașină mai bună. Și măcar ia domnule un șofer, ce naiba?!

Prefectul județului B. n-a zis nimic. A tăcut și a semnat. Acum cică e rectorul unei universități 😉 Mi s-a părut o istorioară haioasă, am zis să v-o spun și vouă. Deh, accidente se întâmplă, oricui. Dar când nimerești un „partener de trafic” precum amica asta a mea… e mai bine să nu fii prefect 🙂

Etichete: , ,

7 comentarii la “De ce au nevoie demnitarii de șofer” Subscribe

  1. Claudiu Minea 18/05/2012 at 08:38 #

    Sa se poata imbata ca porcii la evenimente mondene? 🙂

    • Dollo 18/05/2012 at 09:44 #

      și asta 🙂

  2. Alin Virsescu 18/05/2012 at 10:05 #

    sa nu ramana ei fara permis cand incalca regulile de circulatie, sa poata depasi pe linie continua, sa nu stea la semafor, sa depaseasca coloana de la stop sau cale ferata, etc. soferul este suficient de bine platit ca sa isi permita sa stea pe tusa 2-3 luni, iar soferi de schimb se gasesc tot timpul

  3. ady 18/05/2012 at 18:18 #

    sper sa nu te superi daca fac o precizare: prefectul este al judetului, nu al orasului.
    si individul parea si om, nu doar prefect: n-a sarit cu gura mare ca „io sunt prefectu’ si ma grabeam la o sedinta”, n-avea sofer (nu cheltuia banii oamenilor), n-avea masina de fite (ca mai sus), a semnat (si-a asumat vina). sa tot dai de oameni d-astia, sub orice „forma” i-ai gasi, inclusiv de prefecti.
    am patit-o eu, acu’ vreo 2-3, pe un 31 decembrie eram la munci. si pe la 12 intra in birou un domn, in blugi si pulover alb de lana-d-ala impletit de bunica si zice ca daca n-avem nika’ urgent de lucru (nu mai venise nimic de lucru de pe la 10) sa plecam acasa. io zic ca astept o vorba de la directorul departamentului care a zis sa ramana macar 1 om la birou pana „la stingerea luminii”. el nu mai zice nimic si pleaca. se intoarce colega de la baie, ii spun ce si cum, ea ma intreaba cum arata domnu’, ii zic, cauta nitel pe net, „asta e?”, „, da, asta”. era presedintele firmei, al mai tare din toata parcarea. 🙂 (acasa am plecat cand m-a trimis directoru’ de departament, pe la 2.30 pm. pt juma’ de ora am lasat „out of office-corporatistii stiu, cu trimitere la el-director 🙂 )

    • Dollo 18/05/2012 at 19:58 #

      Al județului am scris și eu, dacă te uiți mai bine 😉 Exprimarea amicei a fost mai colocvială. Sigur că e lăudabil să omul nu s-a fălit cu funcția lui, dar mie tot amuzantă mi s-a părut întâmplarea.

      • ady 18/05/2012 at 20:28 #

        acu’ am vazut. scuze. initial am vazut exprimarea amicei. eu m-am prins ca si exprimarea ei era pontoasa, da’ m-am gandit ca intra si copii p-aici. si dupa-aia zic c-au invat prost de la tine. 🙂
        B: brasov, braila, bacau: . mai sunt judete cu B? 🙂 (bucurestiu’, care are si el prefect, nu se pune, c-ai zis judet 🙂 )
        si n-am zis ca n-a fost amuzanta intamplarea.

        • Lucian Mustaţă 19/05/2012 at 15:29 #

          Botoşani, Bistriţa 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

USR, mai bine nu se poate

candidati-scena

Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

Cum stăm cu moralitatea, noi ăștia educați în comunism

pionieri

Dacă e adevărat că predarea religiei în școli are rol de moralizare a maselor, atunci noi decrețeii, pionierii, șoimii patriei, de unde am învățat onoarea și moralitatea?

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.