Nu e suficient să jurăm doar pe Constituție?

Chiar își închipuie cineva că ministrul sau parlamentarul își va aminti zi de zi, înainte de a vota sau semna vreo măgărie, că a jurat cândva cu mâna pe Biblie și că-l bate Doamne Doamne dacă face rele? Păi pentru asta există alocările de la buget sau din fondul de urgență, ca să construim biserici, să ni se ierte păcatele.

Nu văd rostul jurămintelor pe Biblie la învestirea într-o demnitate publică. Nu mai zic că suntem un stat laic – pentru că mi-a atras cineva atenția că acest cuvânt „laic” nu există în Constituție, deci nu suntem – dar inutilitatea gestului este alta.

O dată ar fi faptul că nimeni nu-i întreabă pe proaspeții miniștri dacă ei cred în Dumnezeu, în Alah sau în alți prieteni imaginari. Și dacă nu cred, ce valoare are jurământul ăla al lor pe Biblie?

Pe urmă tot în Constituția aia în care nu scrie că suntem stat laic zice așa: „Articolul 54 Fidelitatea față de țară

(1) Fidelitatea față de țară este sacră.

(2) Cetățenii cărora le sunt încredințate funcții publice, precum și militarii, răspund de îndeplinirea cu credință a obligațiilor ce le revin și, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege.” Nu zice că pe lângă Constituție trebuie să jure și pe Biblie, nici că acea credință trebuie să fie în Dumnezeu.

Dar, ceva mai jos, la articolul 82, găsim și textul jurământului – pentru președintele țării, dar văd că textul e același și la restul demnitarilor – „Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a poporului român, să respect Constituția și legile țării, să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României. Așa să-mi ajute Dumnezeu!

Deci e vorba ca Dumnezeu să ne ajute să respectăm legile pământene. Surprinzător, poziția bisericii e un pic anti jurământ pe Biblie. Zice pe site-ul creștinortodox.ro că Iisus le-ar fi interzis oamenilor să mai jure (strâmb sau drept), și deci e un nonsens să juri taman pe cartea în care scrie că e interzis să juri. Prin urmare, jurământul pe Biblie pare inutil și din punctul de vedere al unui credincioș și al unui necredincios.

Apoi, care e rolul lui Dumnezeu într-un stat corupt? Intervine cu mânie divină și-i pedepsește pe hoți sau pur și simplu nu le îndeplinește rugămintea de la final? Și dacă ne bazăm pe Dumnezeu la îndeplinirea jurămintelor, de ce ne mai trebuie Constituție, legi și justiție? Oare n-ar fi mai cinstit să spună că respectă legile, și dacă e prins că n-o face să fie pedepsit?

Chiar își închipuie cineva că ministrul sau parlamentarul își va aminti zi de zi, înainte de a vota sau semna vreo măgărie, că a jurat cândva cu mâna pe Biblie și că-l bate Doamne Doamne dacă face rele? Păi pentru asta există alocările de la buget sau din fondul de urgență, ca să construim biserici, să ni se ierte păcatele.

Dar, mă uitam adineauri la depunerea jurământului noului cabinet Ponta la Cotroceni. La rânjetul sardonic al lui Băsescu. Zici că se mutaseră studiourile Realităților și Antenelor la Cotroceni, mai lipsea Gâdea. „N-am să fiu niciodată prim ministrul lui Băsescu” a  jurat, s-a închinat apoi a scuturat energic mâna președintelui. La fel și cabinetul lui. Supura ecranul de atâta ipocrizie. În context, dacă mă gândesc mai bine, se potrivește de minune Biblia. Dacă tot murim de grija cetățeanului, să-i luăm ochii și cu câteva cruci înghesuite între jurământ și semnătură. Dacă ar fi fost să jure doar pe Constituție n-ar fi putut să invoce la final spiritul părintelui Constituției „așa să-mi ajute Iorgovan!”. Că pe ăla nu-l mai cunoaște atâta lume ca pe Dumnezeu.

 

P.S. Ah, și să-i spună totuși cineva domnișoarei Roberta Anastase că n-o mai avantajează deloc ținutele mulate pe corp. Sau poate are televizorul meu ceva și le arată pe fostele Miss cu șunculițe de dame împlinite, chiar dacă ele încă n-au apucat să se mărite.

Etichete: , , , , ,

11 comentarii la “Nu e suficient să jurăm doar pe Constituție?” Subscribe

  1. anaerobik 08/05/2012 at 02:16 #

    Cred ca in chestiunea recuzitei la investitura stam ca in butada: Care e culmea respectarii drepturilor omului? Cui crede ca a fost creat de Dumnezeu, sa-i fie dat dreptul de a fi creationist, iar cui crede ca se trage din maimuta, dreptul de a fi darwinist. Pare simplu, nu? Quand au reste, de acord ca e multa ipocrizie simbolica. Cit despre Miss Romeinia, poate nu era setat bine ecranul televizorului… un 16×16 perhaps?

    • Dollo 08/05/2012 at 08:41 #

      Deci tv-ul meu e de vină… Dar oare de ce nu le arată așa pe toate? 🙂

  2. Glass and Iron 08/05/2012 at 08:26 #

    Cred ca este o mica confuzie 🙂 : „Așa să-mi ajute Dumnezeu!” nu inseamna „Deci e vorba ca Dumnezeu să ne ajute să respectăm legile pământene” ci inseamna „Asa sa-i dea Dumnezeu, dupa cum si-a tinut juramantul”.
    Ma uitam si eu la tot acest spectacol … nu am inteles de ce toti au citit aceste cateva propozitii – sa fi fost greu sa le invete „ca pe apa” ? Ma gandeam ca cititul este un ritual. Si din ritual fac parte si crucile facute, fie stramb, fie adanc, fie timid, fie repezit, fie meschin …

    Totul este un spectacol. Uneori comedie, uneori drama, de prea multe ori kitsch.

    • Dollo 08/05/2012 at 08:42 #

      Le-au citit din cauza emoțiilor:)

  3. zibusor 08/05/2012 at 08:41 #

    E la fel ca si la expresia anul xxx dupa Christos. Un obicei care nu are neaparat rost si ar putea fi schimbat – dar tocmai pentru ca toata lumea intelege ca e golit de inteles, e lipsit de importanta.

  4. maria 08/05/2012 at 11:59 #

    Dollo chiar zice bine!:))

  5. Motanul Revoltat 08/05/2012 at 12:57 #

    Simbolul politicienilor romani ar trebui sa fie Zdreanta(cel cu ochii de faianta) :). Se potriveste si ca nume.

  6. ady 08/05/2012 at 20:25 #

    sunt de aceeasi parere cu glass and iron.
    eu, una, am o relatie extrem de ambigua cu religia cu credinta, dar singura data cand am simtit cu adevarat ca am dat-o in bara, a fost cand am jurat mincinos pe cruce. a fost o aiureala copilareasca prin liceu, dar m-a marcat suficient ca apoi ca fiu atenta ce spun si ce jur/promit, indiferent cum au fost facute juramintele/promisiunile: pe biblie, pe constitutie, pe onoare, pe cruce, oricum. si in general, nu emit comparatii superlative: cea mai/cel mai. ci „una dintre cele mai, unul dintre cei mai, aproape nu stiu cum”. pentru mine acea intamplare a fost un semnal de alarma.
    de atunci, daca eu promit ceva, apoi atunci poti fi 99,99% sigur ca se intampla. restul de 0,01% sunt sanse de genul: s-a crapat lumea in doua, a picat luna pe pamant sau a izbucnic, cu „epicentrul”” in romania al nus’ catelea macel mondial.

  7. Moldoveanca 09/05/2012 at 11:57 #

    Cred ca simplul act de a JURA implica o credinta in ceva – fie ca e bau bau, doamne doamne sau ala cu spaghetele. Juramantul fara teama de consecinte (adica fara credinta ca acele consecinte vor veni daca juri stramb) este nul

    • Dollo 09/05/2012 at 13:27 #

      Păi da, juri că respecți legile, crezi în ele și te temi de repercusiuni. Nu e suficient?

  8. Nana 09/05/2012 at 20:19 #

    Nu esti prea atenta :))

    „Fidelitatea fata fe tara este sacra” da tonul atingerii Bibliei.

    :))))

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ce caută englezii în Grecia

karaoke

În timp ce milioane de estici se dau peste cap să emigreze în vest ca să facă bani, englezi, germani sau canadieni vin în Grecia ca să trăiască decent, în căutarea unui stil de viață care nu le mai e accesibil în propriile țări.

Din Buenos Aires con mucho calor

eu

Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.