Rică Venturiano, la coadă la Poșta Vitan

Un actoraș grăbit care nu mai intrase în Poșta română de 20 de ani s-a dat în spectacol la coadă amenințând că o filmează cu telefonul pe funcționara care i se părea prea înceată. Poștărița l-a ignorat și și-a văzut de treabă mai departe.

Azi la Poșta Vitan, la coadă la depus declarația de venit pe 2011. Era cam ora 13.00 când am intrat. Am ieșit după jumătate de oră pentru că am nimerit în schimb de tură. E un progres față de acum câteva luni când între 12.00 și 13.00 se închideau toate ghișeele pentru asta. Acum turele se schimbă din mers, dar evident durează ceva să numeri bani, să-și ia o funcționară catrafusele și să și le instaleze colega de pe tura de după amiază. Dar, pentru că am tot venit în contact cu serviciile Poștei naționale în ultima vreme am dezvoltat pesemne o toleranță suspectă. Pentru că nu m-a revoltat deloc timpul de așteptare.

Trei persoane după mine a intrat în oficiul poștal un actor. Nu știu cum îl cheamă, dar i-am recunoscut figura, pentru că îmi plăcea. Până azi. Arată bine și-l bănuiesc că are cam vârsta mea. Deci suntem de-un leat, cum ar veni. Tipul întreabă mai întâi dacă ăla e ghișeul la care trebuie să stea, apoi se așează la coadă. Nu știu dacă venise gata nervos sau s-a enervat pe parcurs, dar la un moment dat a reușit să mă enerveze și pe mine cu remarcile lui.

A început cu comentarii de genul „dar ce face, domnule, asta, că de zece minute nu se mișcă nimeni în față?!” Știți, genul de gargară de coadă, ca să ne dăm intransigenți și să nu treacă timpul fără să ne facem remarcați. În fața mea erau alte trei persoane. Schimbarea de tură a lungit perioada de rezolvare a clienților la toate ghișeele, dar actorașul nu vedea decât că ăia din fața lui nu se mișcau. Îi răspunde cineva că se schimbă tura, și că asta e cauza. „Să schimbe tura noaptea, nu mă interesează!” s-a revoltat actorul.

Apoi, de plictis, a început să se uite pe pereți. Poșta Vitan e proaspăt mutată la parterul unei clădiri noi, încă nefinalizate. Un șmen de clădire ilegală, construită chiar vis a vis de vechea poștă, mai înaltă decât prevede planul de urbanism, dar ăsta e alt subiect. (Apropos, domnu Liviu. Liviu Negoiță, cum vă scrieți numele pe afișe ca să nu vă încurce electoratul, nu știu câtă lume o să vă confunde cu Negoiță de la PSD pe buletinul de vot, dar mulți n-o să vă voteze tocmai pentru măgăriile de urbanism pe care le-ați aprobat în al doilea mandat prin diverse colțuri de sector.)

Revenind la actoraș. A început să se revolte pe felul în care arăta oficiul. Că sunt hârtii lipite în geamuri, și că de ce nu sunt jaluzele? Că totul de acolo respiră un aer de călătorie în timp, în 1984. N-am înțeles dacă se referea la romanul omonim sau la anul în sine. Vai, dar cum era posibil să arate așa Poșta!? Probabil nu fusese în vechiul sediu, de peste drum, ca să i se pară că se întoarce în 1964.

Bătând din picior a venit în față și a început să se uite insistent la funcționarele care totuși făceau ceva în felul lor acolo. Dar n-a avut tupeu să le zică ceva. „A trecut un sfert de oră și nu se întâmplă nimic!”, a conchis fierbând de nervi la întoarcerea la locul lui în coadă. Asta vedeam toți, dar el era singurul viteaz care bombănea. Între timp noua funcționară s-a apucat de treabă. Una dintre cliente avea nevoie de un plic, ca să trimită ceva. A doua avea de plătit impozitul pe casă. Căutarea contribuabilei în computer, după CNP, apoi după adresă a fost fără succes. În final funcționara i-a zis doamnei care stătuse și ea vreo juma de oră la coadă că nu o poate ajuta, că trebuie să meargă la Direcția de taxe, pentru că ăia i-au trimis greșit decizia de impunere. Nu era vina funcționarei de la poștă. Nici doamna nu a comentat. A mulțumit și a plecat.

Dar actorașul s-a dezlănțuit. Tot cu voce semi-joasă. Cât să fie auzit, dar nu prea tare. „Nu că pe asta trebuie s-o filmez! Eu o filmez, nu se poate așa ceva!”  Și a scos, evident, un iPhone din buzunar și a început să-l fluture pe la nasul nostru, promițând c-o filmează pe aia de la ghișeu. Care, săraca, își vedea de treabă liniștită. Nu știa că urmează „să fie filmată”.

Între timp eu am ajuns în față, i-am dat plicul, banii, și până să-mi tipărească chitanța actorașul tot nu izbutise să apese pe play. Mă gândeam că dacă vine în față și mă filmează și pe mine îi dau peste ochi cu ceva, că prea era enervant. Dar între timp l-au calmat ăia de lângă el. O fată i-a explicat că așa merg toate ghișeele, să nu se mai agite, că așa e la Poșta română. „Puțin îmi pasă cum e, eu n-am mai intrat de 20 de ani într-o poștă. E inadmisibil așa ceva!” a răbufnit actorașul. Tot cu voce joasă.

Mi-am luat chitanța și am plecat. Nu știu dacă, ajuns în față, i-o fi dat și câteva palme funcționarei. Dar puțin probabil. Părea genul care doar se revoltă de pe margine și așteaptă să ia alții măsuri. El doar exclamă replici și sentințe: „E inadmisibil!”. Nu zic că Poșta română o fi vreun ceas elvețian. Dimpotrivă. Dar oricât aș fi și eu de cârcotașă trebuie să admit că în ultimii ani am văzut o schimbare măcar în comportamentul funcționarelor. Zâmbesc, sunt amabile, îți mulțumesc și îți urează o zi bună la final. Restul nu ține de ele, ci mai degrabă de un algoritm politic și de niște inginerii financiare pe cale de a fi privatizate cât de curând. Una dintre ele poate ar fi chiar această mutare a Poștei Vitan din clădirea de vis a vis, cea veche, din cărămidă, care-i poartă numele. Și care, surprinzător, nu era a Poștei, ci a Romtelecom. Care Romtelecom cică vrea să vândă clădirea, că terenul de sub ea o fi mai bun. Așa că poșta plătește chirie acum unui alt particular, care a construit un bloc hidos și înalt peste drum. Cu voie de la primărie, cum spuneam.

În fine, vă povestesc asta pentru că azi pe mine una m-a revoltat mai mult atitudinea de Gigă contra de fațadă a actorașului, și nu serviciile Poștei. Ori eu am îmbătrânit, ori unii au luat-o razna.

 

Etichete: , ,

21 comentarii la “Rică Venturiano, la coadă la Poșta Vitan” Subscribe

  1. Raluca 24/05/2012 at 00:10 #

    Deci, pana la urma, cine era Rica Venturiano? Ca mor de curiozitate… 😉

    • Dollo 24/05/2012 at 08:02 #

      l-am căutat după moacă pe goagăl. nu l-am găsit. cred că joacă și prin telenovele, dar sigur e și pe la un teatru din București. E grizonat, păr creț, o față de băiat bun așa… parcă are și ochi albaștri sau verzi… parol dacă știu cum îl cheamă.

  2. Huitzilopochtli 24/05/2012 at 00:22 #

    De saptamana asta:

    -Buna ziua!
    -Mdeah
    -Un plic va rog
    -Nu tinem
    -Un plic de hartie pentru corespondenta, insist. Nu gentuta de cocktail.
    -De ce!?
    -De hartie!
    -Domnu’ Dumnevoastra tii randul pe loc, incearca sa se revanseze. Priviri aprobatoare rasar de dupa imprimantele prafuite. Raspunsul parea lucrat. Nu avem plicuri!
    -Un sampon Gerovital si o crema de fata de noapte atunci, zic indicandu-i raftuletele din spatele sau. Samponul e pentru mine!
    N-am vazut niciodata un atac de apoplexie dar banuiesc ca asa ar trebui sa arate.
    -Chemati diriginta, se aude printre suieraturile hiperventilate.
    Enters Jabba the Hutt:
    -Cu ce va servim!?
    -Un plic va rog!
    -Nu tinem cum va (sic) zis colega!
    -Doua felicitari atunci, zic eu insistand pe acelasi raft din spate.
    -De Pasti sau de Craciun!?
    E clar asta e odihnita.
    -Degeaba daca se poate ca nu-mi trebuie decat plicul.
    .
    .
    .
    Rememorand scena nu-mi dau seama cum a putut sa ignore faptul ca pixul pe care mi l-a aruncat in ochi trebuia sa treaca 1) de zidul de sticla dintre noi acoperit pe partea dansei cu stropi si 2) de sfoara de balot cu care era legat. Ce-a iesit a fost un ping-pong scurt a carui victima cazu doar pixul pierdut pe drumul invers printre circumvoluptiunile (sic) epidermice ale dirigintei.

    Na! C-aveam de scris da’ n-aveam plic asa c-am scris aici.

    • Dollo 24/05/2012 at 08:14 #

      Uneori și editurile refuză anumite „nuvele”, probabil de aia nu ți-a dat nici ție poștărița plicul 😉

  3. Daniel 24/05/2012 at 01:12 #

    Un papagal……a vazut si el la tv ca posta e in buda si hai sa se dea si el in pas cu vremurile…….

  4. George Lacatus 24/05/2012 at 07:21 #

    Daca-mi dati o tzuica, ii dau eu un cap in gura. Daca imi dati doua tzuici, eu il tzin si dvs. ii puteti da o poseta-n freza. Deci?
    Rica asta a jucat cumva in Liceenii?

    • Dollo 24/05/2012 at 08:04 #

      Cred că a ratat Liceenii, eu nu-mi aduc aminte de el de atunci. Am senzația că a jucat într-un serial la TV mai recent, dar nici asta nu mai știu.

  5. Motanul european 24/05/2012 at 08:51 #

    Cum îmi declar eu venitul:
    Prin Ianuarie îți vine o scrisoare de la oficiul de taxe cu formularul de declarat veniturile/proprietatile inclus. Ai următoarele optiuni:
    1. Îl completezi singur(pana in Martie inclusiv), atasand copii după documentele care dovedesc venitul(declarații de la bănci cuprinzând extrase de cont pentru scopul asta, ipoteci, valoarea locuinței evaluată de primărie, declarația de venit de la servici, cheltuieli care te indrepatatesc la reduceri de taxe).
    2. Completezi formularul on-line.
    3. Te folosești de un consultant(costa cam 100 de euro, dar îți găsește deduceri/returnari de minim 200:) ). Unele companii oferă asta gratuit angajaților.
    4. Îți faci programare la oficiul de taxe, îl completezi cu ajutorul lor acolo in 10-15 minute.
    In cazurile 2-4 știi imediat cat ai de primit/plătit.
    In formular treci contul in care sa-ți vireze banii, daca ai de primit(poate fi vorba de mii de euro). Mai rar ai de platit(eu n-am patit-o niciodată, de obicei platesti toate taxele aferente la achizitia unui lucru, la primirea salariului, etc).
    Verificările: le face oficiul de taxe pentru 5% din declarații(cele suspicioase mai ales, nu daca faci declarația la ei).
    Când ai o programare la consultant sau la oficiu, nu stai la coada, ca oaia la strunga ca in România, stai frumos intr-o sala de așteptare ca la doctor, timp in care poți sa citesti(brosuri despre cum sa obții cat mai multe deduceri), sa admiri tablourile de pe pereti, sa stai de povesti cu colegii de declaratii, etc.

    • Dollo 24/05/2012 at 09:07 #

      ANAF-ul vostru e european, al nostru e balcanic. Coada mea la poștă a fost o întâmplare, puteam să mă duc direct la Direcția de taxe și să stau acolo juma de zi. Am preferat să-mi completez singură fișa și s-o pun la poștă.

  6. db 24/05/2012 at 11:12 #

    OFFF! Ai imbatranit, sigur! Nu sunt fan scandal la coada, dar ideea de coada de 30 min. la niste institutii care au o multime de angajati nu e OK – e o problema de organizare interna. Si pe mine ma vexeaza aia care se agita asteptandu-si randul, dar astia sunt cei care au adus progresul inregistrat de astfel de „institutii” fata de anii anteriori. Sistemul e ca daca nu vociferezi si nu iti vocalizezi drepturile sau asteptarile, sistemul nu se schimba sau revine inapoi la ce facea anterior. Verificat! Valabil in orice organizatie: copilul care nu plange, ma-sa nu-i da tata!

    • Dollo 24/05/2012 at 11:43 #

      De acord și cu ce spui, numai că vociferatul în cazul de față nu a rezolvat nimic și nici nu avea ce. Jumătatea de oră a fost pur și simplu o întâmplare generată de acel schimb de tură. Dacă veneam mai devreme sau mai târziu cu siguranță nu așteptam atât. Când e de cârcotit cu folos înțeleg, dar de data asta n-a fost decât o maimuțăreală.

      • db 24/05/2012 at 12:00 #

        Ma rog, your opinion!
        Schimb de tura de 10-15 min e cam mult, pe bune! E din organizare slaba, crede-ma. Nu e comparabil pana la identitate, dar schimbul de tura la hypermarket ia fix sub 1 minut – unul isi strange ale lui si inchide contul, alalalt si le pune pe ale lui si deschide contul. Nici unul nu se grabeste, culmea!
        Poate ca cetateanul ( pe bune, nu sunt el, si fireste nu stiu cine e, a nu se lua comentariile anapoda) a facut doar o carcoteala fara rezultate directe, dar si provocarea celor de la coada e importanta pentru crearea unei atmosfere proaste, critice fata de prestatia slaba a serviciului. Nu mai insist, insa, fie cum zici tu!

        • Dollo 24/05/2012 at 16:04 #

          Da, poate nici eu nu am explicat cum trebuie. Schimbul de tură s-a făcut cumva sub trafic, cum ar veni. Adică tipa care era la ghișeu își strângea catrafusele, dar în același timp se ocupa de ce voia una din cliente. Ce i-a făcut ăleia n-am văzut, că nu eram așa aproape, eram cam a treia la coadă. Dar cert e că atunci când ea a plecat de la ghișeu și s-a așezat schimbul, și clienta aia a plecat. Apoi la funcționara 2 a durat destul de mult căutarea acelei cliente în computer, nu știu care-i treaba cu softul pentru plata impozitelor, dar știu de la CEC, când am fost și eu să-l plătesc pe al meu, că durează foarte mult accesarea lui și că merge ca ochii mortului. Dacă ai vreo trei care vor să plătească impozitele la coada aia, s-a dus ziua… Pe urmă, strângerea-instalarea efectelor la poștă înseamnă nu numai bani, ca la supermarket, ci și tot felul de hârtii de valoare, gen timbre și alte prostii, pe care am văzut că fiecare și le aduce cu el când se așează la ghișeu. Adică e ca un soi de kit al funcționarului, netransmisibil, probabil răspunde pentru gestiunea aia. Bref, mie de data asta nu mi s-a părut că femeile alea trebuiau pălmuite, dar sunt de acord că nici activitatea funcționărească în general nu e de lăudat. În materie de cârcotit ar fi fost mai eficient, de exemplu, o reclamație la diriginta poștei, a cărei ușă era chiar lângă coadă, și spus ăleia că uite softul merge greu, schimbul de tură durează prea mult, eu sunt nervos și nu-mi convine etc. Cred că era și mai civilizat și mai eficient. Părerea mea.

      • Motanul european 24/05/2012 at 12:35 #

        Idea de stat la coada(in picioare) la instituțiile statului in Romania îmi repugna. Ce e așa greu sa pună niște scaune/bănci si sa dea numere de ordine astfel ca omul sa poată aștepta liniștit stand jos, pana ii vine rândul la gisheu, iar la gisheu de asemenea sa stai pe scaun, nu in picioare? Nu se gândește nimeni la bătrâni, bolnavi, femei însărcinate, etc? Ce mare investiție ar fi niște bănci, o rola cu numere si un display cu leduri? Situația in care cetateanul e ținut in picioare la coada, si apoi la ghiseu in timp ce functionarul sta pe scaun, e umilitoare pentru cetățean si impardonabila in ziua de azi. In ce sector stai Dollo? Sa știu cine e „gospodarul” de primar:).

        • Dollo 24/05/2012 at 13:00 #

          Poșta nu are treabă cu primarul, e companie națională și tocmai vor s-o privatizeze. Dar oricum toate ghișeele instituțiilor de stat sunt cam așa. Se merge pe ideea că funcționarul ăla e eficient și nu are de ce să te țină mult în picioare, te rezolvă repede și pleci 😉

          • Motanul confuz 24/05/2012 at 14:39 #

            Realizai eroarea dupa ce apasai „Trimite”. De pornit ce eram, o luai pe aratura:).
            Da tu, ca cetatean afectat, de ce nu-i trimiti lui Negoita(dedusei din articol ce el ti-e primar) o petitie cu propuneri de modernizare(daca e cazul) a ghiseelor din primarie, dupa modelul european, expus de mine mai sus:)? Mai are timp sa implementeze propunerile inainte de alegeri? S-ar putea lauda (si) cu realizarea asta. Impotriva votului uninominal ai protestat (desi e o imbunatatire fata de ce-a fost inainte). Ar trebui sa te implici si pentru idea asta:). Batranii, bolnavii, femeile gravide si actorii nervosi o sa-ti fie recunoscatori:).

          • ady 24/05/2012 at 21:03 #

            nu chiar. 🙂 a taxe si impozite-serctor 1, sediul din str. „biserica amzei” e cu bonuri de ordine, cu display-uri cu leduri la fiecare ghiseu (destul de multe), cu banci, birouir/meze la/pe care sa stai sa-ti completezi hartoagele, daca nu le-ai completat acasa.
            intr-un fel le inteleg pe femeile alea si nu fac scandal. as pune pariu ca masinariile alea (computerele, incercam sa evit o cacofonie) sunt super-vechi si se misca super-incet. in plus, de multe ori lucreaza cu cnp-uri si numere de cont. nu vreti sa stiti cat de incet ma misc eu cand scriu d-astea. o cifra scrisa aiurea si s-a dus naibii tot; si e vorba de bani, banii altor oameni.
            ultima oara am intrat la posta la 7.53 seara. au bombanit doamnele putin, m-am grabit si eu cat am putut; la final si-au cerut scuze pt bombaneli.

  7. Ion 24/05/2012 at 19:21 #

    E vorba cumva de George Ivascu, ca aste e un actor carliontat ce tot face scandal prin telenovele?
    http://www.ziarulring.ro/stiri/41977/george-ivascu-robert-negoita-e-singurul-care-are-un-program-concret-de-constructie

    • Dollo 24/05/2012 at 19:27 #

      Nu e! Ivașcu e doar cârlionțat, nu e nici grizonat și nici nu-mi place 🙂

  8. blo 28/05/2012 at 11:28 #

    o fi asta, maica? ioan andrei ionescu?

    http://protvmagazin.mediaproi.ro/?module=website&section=default&page=view_article&itemId=1024038&pageNr=1

    • Dollo 30/05/2012 at 17:34 #

      Nu e ăsta 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.