Ce vă mai like să-l wwwotați pe Nicușor Dan

„Bună ziua, ați auzit de Nicușor Dan? E dublu olimpic la matematică, candidează la Primăria Capitalei!” Fata are un zâmbet inocent, ca de provincial venit prima dată la oraș, și poartă un tricou cu Nicușor Dan. Împărțea pliante cu programul candidatului, la intrarea în Bookfest, de la Romexpo. Reacțiile erau în majoritate descurajant de sictirite și fataliste. Lasă-mă în pace! N-am timp. Da, am auzit, dar nu mă interesează. Îți pierzi timpul degeaba, fato, că n-are șanse. Sunt sătulă de politică! Dar Nicușor Dan nu e politician! Dar ce e? Tot un drac! E dublu olimpic la matematică… Și eu sunt la fel. Chiar triplă, îi aruncă zeflemistoare, peste umăr, o bașoaldă cu pantaloni mulați. Da? La ce sunteți olimpică, o întreabă fata cu pliantele, la fel de inocentă. La bară, hă, hă!

La un moment dat a venit o alta cu mai multe pliante, trase la xerox. Se terminaseră alea tipărite. Fata cu zâmbet provincial tocmai le explica unor doamne interesate că ea e din provincie, dar că face acest demers voluntar, pentru Nicușor Dan, deoarece crede în el și în planurile lui pentru București, orașul ei adoptiv de câțiva ani. Doamnele ziceau că ar vrea să știe mai multe, fata le-a indicat un site de Internet unde se pot citi mai multe. Doamnele zic că nu știu a umbla cu Internetul. Fata e descumpănită. Cum să-l faci cunoscut pe Nicușor Dan în afara Internetului? A doua fată, cea cu pliantele xeroxate, îmi zice că reacțiile de la Bookfest sunt „chiar OK” față de ce reacții au primit în piață. „Am zis mersi că nu ne-au mușcat, la cum ne-au tratat ăia din piață!”. La Bookfest vin intelectualii! Dar în viața reală tot nu se dă like așa ușor ca în virtual.

Nicușor Dan e mai share-uit zilele astea pe Facebook decât filmulețele și pozele cu pisici. Cred că și Google s-a plictisit de numele lui. A reușit, însă, prin supraexpunerea asta virtuală să-și enerveze unii dintre susținătorii mai rezervați. Oamenii se satură repede chiar și de drăgălășenia pisicilor, darmite de accentul graseiat de olimpic la matematică al candidatului cu nume diminutivat. Pentru că tot ce-i mult naște o întrebare – totuși cine e în spatele ăstuia, de e atât de mediatizat? Poate că nu e nimeni, decât disperarea unei echipe bine intenționate, care vede că alegerile se apropie, iar candidatul ei nu reușește să treacă de un procent bun pentru un cvasi necunoscut, dar insignifiant pentru câștigarea alegerilor din primul tur.

Poate că sunt prea bătrână și sceptică, umblată ani de zile pe coridoarele primăriilor, ca să mai cred orbește într-un candidat. Fie el și independent. Mai ales că termenul ăsta s-a demonetizat la noi. După cum trebuie să admit că nu înghit nici vrăjeala asta bloggeristică din categoria „de ce îl votez pe Nicușor Dan”, făcută chipurile gratis și voluntar de câteva nume cunoscute, nu pentru spiritul lor civic, ci pentru cel antreprenorial. Dar, pentru categoria care dă like și share, campania a fost bine gândită. Scriem frumos, simțit, cu nerv și sentiment, despre ce bine vrem noi să fie în lume și cum o să ne mântuiască Nicușor călare pe o biclă albă, care-i va speria precum agheasma pe satana pe puitorii de borduri, ridicătorii de zgârie nori, betonatorii de spații verzi și votanții de PUZ-uri ilegale. În realitate fiecare vede în Nicușor Dan ce-i place să creadă că se va întâmpla cu orașul ăsta. Concret nici promisiunile lui nu sună mult diferit de ale celorlalți. Doar că are respirația mai proaspătă.

Duminică trebuie să mergem totuși la vot. Singura parte bună a existenței unui Nicușor Dan la aceste alegeri este aceea că va scoate la urne – dacă va reuși să concretizeze like-ul și share-ul –  fix acel segment care nu a votat până acum din sictir intelectual. Dezamăgiții de clasa politică. Cei care considerau că a nu merge la vot e un vot de blam. Cei care după ce nu votează se plâng că nu se întâmplă nimic, nu se face nimic, nu se schimbă lumea. Feisbuchiștii, corporatiștii, hipsterii, ecologiștii, lețdoit-iștii și toată categoria asta din generațiile care se simt nereprezentate de vreunul din candidații de până acum. Oameni care nu se închină la crucea lui Becali, nici la titlul de doctor al lui Oprescu, nici nu gustă glumele casnice cu pliciul ale lui Prigoană.

Nu sunt puțini, dar nici suficienți. Sau poate nu le-a venit încă vremea. În România mai există suficienți pensionari care merg disciplinat la vot. Ei nu dau like, ci pun direct ștampila. Doar dacă într-adevăr fiecare dintre likerii lui Nicușor, prin absurd, și-ar convinge părinții, rudele să nu-l voteze pe doctor sau pe gunoier, ci să investească în viitor, să-i dea o șansă unui outsider. Ce e ăla, mamă?, mă întrebase mama deunăzi. Am reușit s-o conving să-l voteze pe Nicușor Dan pe motiv că „tu știi mai bine, dacă zici că e de-al vostru de acolo din Internet”, dar în realitate sunt sigură că a atârnat mai mult antipatia ei față de Oprescu și indiferența față de Prigoană. Dacă s-ar fi luat după simțul mamei, de exemplu, PDL-ul ar fi știut să nu-l susțină pe Prigoană la Capitală. În afară de el nu cred că mai vrea cineva din partid să câștige primăria. E un fel de Blaga 2, cu ceva mai multă prezență în paginile tabloidelor. Votul pe el e într-adevăr irosit. Dacă chiar ar fi vrut să-l bată pe Oprescu și să recâștige Bucureștiul, PDL ar fi rebuit să sprijine tot un „independent”, ca și USL-ul. Când oamenii sunt sătui de politică, sprijinirea independenților pare strategia câștigătoare.

Ca să nu vă mai țin în suspans, voi vota și eu cu Nicușor Dan. Gratis. Dar nu din convingere. Mai degrabă din disperare și antipatie față de ceilalți. Din sila pe care o am față de Oprescu, din certitudinea pe care o am că Prigoană nu ar face nimic altfel decât a făcut deja Oprescu. Și dacă va fi o țeapă, Nicușor Dan nu va fi una mai mare decât cele de până acum. Dar cel mai important mesaj va fi fost dat. Acela că un oarecare se poate ridica din mulțime și accede la un post public. Chiar dacă nu va reuși să facă minuni, victoria unui om din afara sistemului va fi probabil cea mai importantă schimbare petrecută în România în ultimii 20 de ani.

Și până la urmă ce mai avem de pierdut dacă-l votăm? Încă patru ani. Mare lucru! La scara istoriei și a vieților noastre deja irosite până acum e nimic. Prin urmare, pentru că în afară de mama nu mai am pe cine să conving să-l voteze, după cum ne îndeamnă clipul lui aritmetic, vă zic vouă, ăștia care mă citiți de prin București: hai domnule că nu muriți, dați-i o șansă lu ăsta micu! Mai rău de cum e acum nu se poate. Dar cine știe, poate fi chiar mai bine.

P.S. Singurul lucru care mă oftică în ecuația asta este că votul meu s-ar putea să-l ajute tot pe Oprescu. Dacă nu vor vota suficienți cu Nicușor va însemna că practic l-am ajutat pe Oprescu să câștige în fața PDL-ului. 

Etichete: alegeri, Gigi Becali, Nicușor Dan, Primaria Capitalei, primarul general al Capitalei, Silviu Prigoana, Sorin Oprescu, vot