Fruit nazi

Toate piersicile alea moi și coapte au fost luate de babe la prima oră. Alea știu să vină la piață, nu ca bloggerii, la prânz...

E o tanti autoritară – ca un colonel făcut la apelul de seară de fostul ministrul Gabriel Oprea – care vinde fructe românești în Piața Râmnicu Sărat. De ani de zile ocupă aceeași tarabă, undeva la capătul unui rând, și te admonestează de nu te vezi dacă-i pui la îndoială proveniența mărfii.

Ea are întotdeauna cei mai buni struguri, cele mai bune prune, cele mai neviermănoase mere, cele mai românești piersici. Ba îți face și o scurtă trecere în revistă – dacă te vede mai căpos – asupra fermelor și livezilor care au mai rămas „pe rod” prin România, și ea numai de acolo se aprovizionează. Zilele astea a adus piersicile alea verzi și tari de Medgidia. De regulă le luam de pe marginea șoselei, pe drumul spre mare, dar cum anul ăsta n-am ajuns pe drumul ăla, am mers întins la „nazista fructelor” 😉

De regulă nu mă căciulesc în fața negustorului, dar ea are un ceva anume care te face să ceri voie. Cum grămada de piersici avea și din astea coapte, i-am zis că vreau să cumpăr numai din alea verzi. Cele mai verzi și tari pe care le aveți, zic. Cu siguranță și ușor sictir, doamna se apucă să-mi umple sacoșa, fără să întrebe câte vreau. Eu tot îi atrag atenția că vreau din alea verzi, îi mai bag și eu în pungă. Pe la jumătatea pungii îmi zice cu năduf:

– Ați venit la ora asta…. Păi nu mai e niciuna coaptă, stați liniștită. Că toate alea moi și coapte au fost luate de babe la prima oră. Alea știu să vină la piață, nu la prânz…

După aia am cumpărat niște cireșe „fără chiriași” și niște vișine altoite cu cireș. Cele mai bune de anul ăsta. Aproape că nu-ți dai seama de diferență, doar gustul ușor acrișor al vișinelor le trădează.

Spre deosebire de alți ani, anul ăsta am ratat momentul căpșunilor. Nu știu când au venit căldurile și eu n-am apucat să mănânc căpșuni românești. Zici că au apărut într-o zi pe la prânz și gata, a trecut vremea lor. Unde s-o grăbi așa timpul ăsta?

Etichete: , , , , ,

12 comentarii la “Fruit nazi” Subscribe

  1. Alina 22/06/2012 at 12:37 #

    Eu am facut cateva sticle cu compot din visine din astea mari si bune, la iarna vor fi foarte apreciate. Nu-i bai daca ai pierdut capsunile de primavara, la fel am patit si eu anul trecut, apoi am gasit in toamna unele cam cat o nuca, dulci si parfumate. Sper sa fie si in toamna asta 🙂

    • Dollo 22/06/2012 at 13:19 #

      mamă, compot de vișine… pe vremea lui Ceaușescu era cel mai bun 🙂

  2. Niki 22/06/2012 at 12:39 #

    Capsunele sunt in gemul ala pe care ti-l dau la schimb cu vuitton-ul.

    • Dollo 22/06/2012 at 13:18 #

      aha, deci de asta nu le-am găsit 😉

  3. Glass and Iron 22/06/2012 at 12:42 #

    Noi vrem in Şenghen da’ sa mancam numa’ d-ali noastre, neaoşe, ei stie asta si ne ecrocheaza sentimental cu tot-felu’ „romanisme”, noi ne facem ca nu ne doare nici la basca ca nu mai avem aproape deloc agricultura si mancam mai mult de-afara … noi vrem sa mancam bio / eco da’ pe bani ieftini ca sa fim sanatosi si sa traim mult si bine, ei stie asta si ne escrocheaza sentimental cu „nu e stropite” si „e naturale”, noi ne facem ca ii credem si nu stim cum pompeaza ei la greu tot felu’ de nitrati ca sa creasca mai repede si sa iasa pe piata cu preturi de trufandale … ei ne escrocheaza si noi inghitim … si ne facem ca nu ne doare nici la basca …

    • Dollo 22/06/2012 at 13:21 #

      așa-i

  4. brontozaurel 22/06/2012 at 15:50 #

    Vai, am citit initial pisici in loc de piersici… o cautam pe Toshiba in poza…

  5. ady 22/06/2012 at 17:24 #

    ma intreb ce mi-ar fi zis tanti mie, care ma duc la piata dupa 6 pm?! 🙂
    am prins oaresce capsuni, intr-o zi, pe seara. n-o fo rele.
    cirese nu luai din piata, ci direct de la sursa, de la ai mei din pomi. am mancat pana am explodat, am pus si cateva la congelator pt tarte la iarna. compot face mama.
    zici ca au inceput s-apara piersici de medgidia? astea-s alea la care se desprinde „carnea” usor de pe sambure? ca va trebuie sa ma ocup de niste compoate, gemuri si nectaruri de piersici si/sau caise. pe la noi s-au congelat livezile asta iarna, ca dadusera mugurii de rod inainte de ger. n-are barbatu’ de unde-ti lua o piersica romaneasca nici daca-i zici ca lapezi. 🙂

  6. Andreea Balbarau 27/06/2012 at 07:28 #

    Culmea era daca nazista fructelor spunea textul complet :))) „Alea știu să vină la piață, nu la prânz… ca bloggerii”. As fi ramas cu gura cascata

  7. Farfuridi 27/06/2012 at 14:39 #

    Am luat duminica, din Obor, cele mai mici si neatragatoare capsune de anul asta. Cred ca era singura taraba care mai avea capsune. Din copilarie n-am mai mancat asa ceva. Erau de fapt chintesenta capsunelor pe care le-am mancat eu in toata viata mea. Poate o mai prinzi zilele alea pe tanti. Taraba e inspre intrarea unde canta indienii aia apasi, aciuati in Romania 🙂 In rest, pot spune ca la ora 12.00 esti chiar „matinala” 🙂 Saptamana trecuta am ajuns in Big Berceni pe la 8 jumate, l-am pacalit pe bodyguard ca iau morcov de la prima taraba (mai erau doar vreo 3 neacoperite), apoi m-am rugat de un nene sa-si dezveleasca marfa si sa-mi dea si mie un kil de ardei gras. Ehe, mancatul asta… 😀

  8. dana eugenia 13/08/2013 at 15:21 #

    teapa, teapa – la medgidia nu mai exista livada care dadea piersicile la care visati voi
    ce cumparati de vreo 3 ani de pe marginea drumului sunt turcesti si de-alte nationalitati …
    …. parintii mei locuiesc in medgidia 😉

Trackbacks/Pingbacks

  1. polimedia.us/fain - 26/06/2012

    Fruit nazi – Dollo zice Bine…

    Da’ chiar! ” Spre deosebire de alți ani, anul ăsta am ratat momentul căpșunilor. Nu știu când au venit căldurile și eu n-am apucat să mănânc căpșuni românești. Zici că au apărut într-o zi pe la prânz și gata, a trecut vremea lor. „…

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Pur și simplu Norvegia

16

Impresii de călătorie din Norvegia, încă o țară care nu suferă vreo comparație cu România.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Strâns uniți în jurul SRI, întru salvarea planetară a Internetului

dumbrava-cosmoiu

Cum se derulează o ședință în Parlamentul României, în care SRI încearcă și reușește să impună o lege abuzivă, iar deputații se fac că se opun.