E o tanti autoritară – ca un colonel făcut la apelul de seară de fostul ministrul Gabriel Oprea – care vinde fructe românești în Piața Râmnicu Sărat. De ani de zile ocupă aceeași tarabă, undeva la capătul unui rând, și te admonestează de nu te vezi dacă-i pui la îndoială proveniența mărfii.
Ea are întotdeauna cei mai buni struguri, cele mai bune prune, cele mai neviermănoase mere, cele mai românești piersici. Ba îți face și o scurtă trecere în revistă – dacă te vede mai căpos – asupra fermelor și livezilor care au mai rămas „pe rod” prin România, și ea numai de acolo se aprovizionează. Zilele astea a adus piersicile alea verzi și tari de Medgidia. De regulă le luam de pe marginea șoselei, pe drumul spre mare, dar cum anul ăsta n-am ajuns pe drumul ăla, am mers întins la „nazista fructelor” 😉
De regulă nu mă căciulesc în fața negustorului, dar ea are un ceva anume care te face să ceri voie. Cum grămada de piersici avea și din astea coapte, i-am zis că vreau să cumpăr numai din alea verzi. Cele mai verzi și tari pe care le aveți, zic. Cu siguranță și ușor sictir, doamna se apucă să-mi umple sacoșa, fără să întrebe câte vreau. Eu tot îi atrag atenția că vreau din alea verzi, îi mai bag și eu în pungă. Pe la jumătatea pungii îmi zice cu năduf:
– Ați venit la ora asta…. Păi nu mai e niciuna coaptă, stați liniștită. Că toate alea moi și coapte au fost luate de babe la prima oră. Alea știu să vină la piață, nu la prânz…
După aia am cumpărat niște cireșe „fără chiriași” și niște vișine altoite cu cireș. Cele mai bune de anul ăsta. Aproape că nu-ți dai seama de diferență, doar gustul ușor acrișor al vișinelor le trădează.
Spre deosebire de alți ani, anul ăsta am ratat momentul căpșunilor. Nu știu când au venit căldurile și eu n-am apucat să mănânc căpșuni românești. Zici că au apărut într-o zi pe la prânz și gata, a trecut vremea lor. Unde s-o grăbi așa timpul ăsta?
Eu am facut cateva sticle cu compot din visine din astea mari si bune, la iarna vor fi foarte apreciate. Nu-i bai daca ai pierdut capsunile de primavara, la fel am patit si eu anul trecut, apoi am gasit in toamna unele cam cat o nuca, dulci si parfumate. Sper sa fie si in toamna asta 🙂
mamă, compot de vișine… pe vremea lui Ceaușescu era cel mai bun 🙂
Capsunele sunt in gemul ala pe care ti-l dau la schimb cu vuitton-ul.
aha, deci de asta nu le-am găsit 😉
Noi vrem in Şenghen da’ sa mancam numa’ d-ali noastre, neaoşe, ei stie asta si ne ecrocheaza sentimental cu tot-felu’ „romanisme”, noi ne facem ca nu ne doare nici la basca ca nu mai avem aproape deloc agricultura si mancam mai mult de-afara … noi vrem sa mancam bio / eco da’ pe bani ieftini ca sa fim sanatosi si sa traim mult si bine, ei stie asta si ne escrocheaza sentimental cu „nu e stropite” si „e naturale”, noi ne facem ca ii credem si nu stim cum pompeaza ei la greu tot felu’ de nitrati ca sa creasca mai repede si sa iasa pe piata cu preturi de trufandale … ei ne escrocheaza si noi inghitim … si ne facem ca nu ne doare nici la basca …
așa-i
Vai, am citit initial pisici in loc de piersici… o cautam pe Toshiba in poza…
ma intreb ce mi-ar fi zis tanti mie, care ma duc la piata dupa 6 pm?! 🙂
am prins oaresce capsuni, intr-o zi, pe seara. n-o fo rele.
cirese nu luai din piata, ci direct de la sursa, de la ai mei din pomi. am mancat pana am explodat, am pus si cateva la congelator pt tarte la iarna. compot face mama.
zici ca au inceput s-apara piersici de medgidia? astea-s alea la care se desprinde „carnea” usor de pe sambure? ca va trebuie sa ma ocup de niste compoate, gemuri si nectaruri de piersici si/sau caise. pe la noi s-au congelat livezile asta iarna, ca dadusera mugurii de rod inainte de ger. n-are barbatu’ de unde-ti lua o piersica romaneasca nici daca-i zici ca lapezi. 🙂
Culmea era daca nazista fructelor spunea textul complet :))) „Alea știu să vină la piață, nu la prânz… ca bloggerii”. As fi ramas cu gura cascata
Am luat duminica, din Obor, cele mai mici si neatragatoare capsune de anul asta. Cred ca era singura taraba care mai avea capsune. Din copilarie n-am mai mancat asa ceva. Erau de fapt chintesenta capsunelor pe care le-am mancat eu in toata viata mea. Poate o mai prinzi zilele alea pe tanti. Taraba e inspre intrarea unde canta indienii aia apasi, aciuati in Romania 🙂 In rest, pot spune ca la ora 12.00 esti chiar „matinala” 🙂 Saptamana trecuta am ajuns in Big Berceni pe la 8 jumate, l-am pacalit pe bodyguard ca iau morcov de la prima taraba (mai erau doar vreo 3 neacoperite), apoi m-am rugat de un nene sa-si dezveleasca marfa si sa-mi dea si mie un kil de ardei gras. Ehe, mancatul asta… 😀
teapa, teapa – la medgidia nu mai exista livada care dadea piersicile la care visati voi
ce cumparati de vreo 3 ani de pe marginea drumului sunt turcesti si de-alte nationalitati …
…. parintii mei locuiesc in medgidia 😉