Nu știu dacă mi se întâmplă numai mie, dar de fiecare dată când intru într-o farmacie mă apuc să citesc ca nebuna denumirile medicamentelor afișate și uit cum se numește ăla pe care-l caut. Și când ajung în fața farmacistei intru în panică, mă stăpânește lapsusul și mă bâlbâi.
Așa a fost și azi. M-am trezit dimineață cu o criză de rinită. Strănutam în salve, curgea nasul ca la robinet și îmi lăcrimau ochii de parcă ar fi pierdut Băsescu referendumul. Există două soluții de a ieși din crizele astea, patentate în anii care s-au scurs de când am făcut testele alea și a ieșit că sunt alergică la praf și la polen (vax!): ori iau un Paracetamol sinus și în maximum jumătate de oră se oprește și strănutul și lăcrimarea; ori iau un anti-alergic (unul pe zi) și aștept două-trei zile ca să treacă. Partea proastă cu paracetamolul e că după ce-l iau sunt ca drogată, îmi cad ochii în gură de somn și am creierul aburit ca după multe beri.
Așa că de aia m-am dus azi la farmacie, să cer niște Claritine, lovește alergia în plin! (așa zice reclama, așa îl țin și eu minte) Pe drum mi-au mai zburat gândurile încolo-încoace și când mă apropiam de farmacie, stop! Nu mai știu cum se cheamă medicamentul ăla…. alergen, aerius, alerin… Claritin, gata! Am intrat.
Înăuntru, ca în farmacie, raiul denumirilor, cutiilor, flacoanelor, numai bune de silabisit pe budă, cum zicea cineva la postarea despre „socializarea” pe budă. Încerc să mă țin tare și să nu mă uit la cutii. O farmacistă vorbea la telefon, cealaltă servea un client. Mă duc la aia care vorbea la telefon și o aud spunând ceva despre antivomitive și soluții pentru scăderea febrei. Tot adăstând între ghișeul ei și celălalt, trag cu urechea și la clientul dinaintea mea. Cerea Nurofen și nu știu mai ce. Când o văd pe farmacistă luând cutia cu Nurofen de pe raft se declanșează nebunia. Încep și citesc – nu mă pot abține – la rând toate cutiile alea ordonate acolo înadins, ca să mă înnebunească pe mine de cap: vitamine, ulei de cătină, untură de pește, coenzima Q10, nurofen, paracetamol, calmotusin, tusocalmin, tinctură de propolis, apoi trec la raftul de tampoane, apoi la ăla de șampoane, dau peste „soluția ideală de a scăpa definitiv de mătreață, mă uit să văd care e, dar suportul e gol, fatalitate, taman asta care mă interesa s-a terminat. Dar ce mă interesa de fapt, de ce am venit aici? Ah, pentru strănut, alergie, alerid… cum dracu îi zicea? Și hop, mă întreabă farmacista ce vreau. Na, ce zic acuma?!
Mă pun pe strănutat, acum și pe fond de stres, îi arăt nasul roș în batistă și ochii plânși, antialergic cer să te vadă, unde ești, unde ești? Farmacista se uită la mine, întrebător, nu pricepe ce vreau, îi zic că antialergie. Și mă întreabă:
– Decât strănutați?
– … îmi mai curge și nasul, ochii, Claritine, lovește alergia în plin, daaa! Mi-am amintit. S-a uitat la mine lung, mi-a dat cutia, am dat banul și m-am dus.
Pe drum m-am chinuit să-mi amintesc cine e autorul nuvelei cu țigările Intim Club pocite de slujnica Lina pe drumul spre tutungerie. Abia acasă am aflat, căutând pe sfântul google, că era autorul „Puiului”. Puteam să bag mâna în foc că e Caragiale. Oricum, e mișto, v-o redau mai jos, în caz că ați ratat-o în manualul de citire, ca să știți că se poate și mai rău 😉
De aici am luat nuvela.
***
Tutun „aflangiu”
— «Lino», zise domnul, întinzând slujnicii o piesă de cinci lei; «na, du-te la tutungerie şi cumpără un pachet de ţigări intim-club. Intim-club! o să ţii minte, ori să-ţi scriu pe hârtie ?»
— «Las’ că ţiu minte. Zic până acolo intimclub. Şi se duse să-şi puie basmaua în cap, că nu face să se ducă în târg cu capul gol. Pe când se găteşte în oglindă, îi pare rău că n’a îndrăznit să ceară cucoanei să-i dea bani din leafă, ca să-şi ia o pereche de pantofi… dar, mâine dimineaţă, neapărat o să-i ceară… Şade rău cu picioarele goale… jupâneasă la boieri…
Şi Lina pleacă, zicând până la poartă: intimplug, intimplug, intimplug.
Când deschide poarta, dă cu ochii de un cal bălan, care de vreo două zile umblă singur, de pripas, p’aici pe uliţă. Ieri, fiind poarta deschisă, a intrat în grădină şi a stricat nişte flori.
«Al cui naibii o fi ?» se gândeşte Lina, uitându-se în dreapta şi în stânga. Şi, nevăzând pe nimeni, pune mâna pe o piatră şi-l goneşte. Apoi, după ce calul s’a depărtat, se întoarce şi o porneşte spre târg, zicând cu grijă, ca să nu uite : intimpliu, intimpliu, intimpliu.
In colţul, uliţei, lucrează nişte zidari la o casă. Unul dintre ei, văzând-o trecând, îi zice în batjocură:
— «Vezi, că ţi s’a descheiat pantoful!»
Lina ar fi primit mai bucuros o palmă, decât această ocară. Se înfurie şi zice una bună zidarului. Apoi, aducându-şi aminte de ţigările domnului, pe când zidarii râd de se prăpădesc, Lina grăbeşte pasul, zicând mereu în gând: iplintiu, iplintiu, iplintiu.
Când să treacă prin dreptul hanului lui Taşcu, iese în goana mare din gang, fără veste, un poştalion, mânat de un băetan. Ca prin minune scapă Lina necălcată; şi tot băiatul cu gura mare :
— «Chioara naibii!» N’are dreptate Lina să se indigneze? Cum era să vadă ea prin zid, că iese el prin gang? Aşa se iese din gang ? In goana mare ?
— «Ptiu, trăsni-te-ar Dumnezeu!» zice ea ca încheere şi pleacă povestind unei femei, cum era cât p’aci s’o omoare. Femeia povesteşte la rândul ei că tocmai, dar tocmai aşa i s’a întâmplat şi ei săptămâna trecută, «tot cu ticălosul ăsta de băiat».
Iată şi tutungeria. Lina care, tot timpul cât i-a povestit femeia păţania ei, n’a încetat de a repeta în gând cu mare sfinţenie numele ţigărilor, intră cu încredere şi, întinzând piesa de cinci lei, cere desluşit:
— «Să-mi dai un pachet de tutun iflingiu».
— «De care ?» întrebă tutungiul, întinzând urechea peste tejghea.
Lina, văzându-l bătrân, crede că e şi surd şi-i strigă:
— «Tutun iflingiu».
Tutungiul se uită la ea cu băgare de seamă. Apoi îi împinge piesa îndărăt:
— «Nu se găseşte».
Lina se întoarce repede acasă, pe altă uliţă, ca să nu mai dea ochi cu zidarii. Ajunsă în odaie, întinde banii şi zice domnului cu un accent de mare părere de rău:
— «Nu mai are».
— «Cum, nu mai are», întrebă domnul mirat. «Cum ai cerut ?»
— «Aşa cum mi-ai spus d-ta: tutun aflangiu».
I. AI. Brătescu Voineşti
„Lo-ra-ta-di-na” m-a pus medicul de familie sa repet de cateva ori cand mi-am descoperit alergia. „Ceri la farmacie ceva cu loratadina” .
Incepusesi bine in titlu. Daca te muti, nu uita aspirina.
hehehe, Dollo, marmacie… Câţi dintre cititorii tăi crezi că ştiu bancul? 😀
pai toti obsedatii, asa ca mine, ca tine si ca restul 🙂
Acum ceva vreme, am auzit o babuta cerand „ercufuril” la farmacie. Senzatia mea e ca nu era senila si aflangie, ci ca pur si simplu avea chef sa se distreze…
Mi-ai adus aminte de copilarie! Bunicu mi-a spus povestea asta, pe vremea aia credeam ca el a inventat-o. 🙂
Despre antialergice: poti incerca si Clorfeniramin. E mult mai ieftin decat Claritine si are acelasi efect. Pretul e de 2.5 ron pe cutie din cate imi aduc aminte.
Printre efectele adverse scrie ca e si somnolenta, dar eu nu am avut nimic de fiecare data cand l-am luat (si iau destul de des, caci am o alergie la frig).
Iata-l:
http://www.procto.ro/clorfeniramin/
Si da, stiu, e aiurea de pronuntat si de tinut minte, dar te obisnuiesti. 🙂
Diferenta dintre Clorfeniramin e ca dintre Logan si Mercedes : amandoua merg pe drum, dar cam atat…..Cu alte cuvinte e vorba de un anti-histaminic de generatia a III-a care are efectul de somnolenta mult redus. In schimb, da, se poate spune ca izomerul Loratadinei, Dez-loratadina sunt cam la fel, desi producator zice ca efectul ala nedorit ar fi si mai diminuat…..
Aceeasi observatie ca in cazul de mai sus : e posibil ca per total diferenta de pret sa se compenseze prin numarul de tablete administrate in favoarea originalului, iar Loratadina timp de 6l/an nu cred ca e tocmai o bucurie…..
Ar merita incercata o desensibilizare la factorul alergen, chestie care o poate recomanda doar un alergolog priceput, iar cea mai buna clinica de alergologie este la Malaxa….
Una peste alta, nu va bucurati de pretul mic dat acum pentru combaterea alergiilor respiratorii ca astea au darul de a evolua in timp, rar dar posibil, spre astm bronsic si asta e naspa rau….
Serios vorbind, 2.50/cutie, in care pret se afla si TVA si adaosul farmaciei, cam ce crezi ca are in compozitie produsul ala….? Nu interpreta ca gandesc „daca e scump, e musai bun”, dar orisicat, nu….?
Consum loratadina 6 luni pe an. Claritine e originalul, si excesiv de scumpa. Desi le-a expirat patentul acu’ vreo 10 ani si ar fi fost cazul sa se mai ieftineasca.
Iti recomand Symphoral, made in Romania. 11 lei cutia cu 10 tablete. Anul trecut se gasea si Roletra, made in India, 15 lei cutia cu 30 de tablete… De restul banilor poti sa mergi la crasma 🙂
Aceeasi observatie ca in cazul de mai sus : e posibil ca per total diferenta de pret sa se compenseze prin numarul de tablete administrate in favoarea originalului, iar Loratadina timp de 6l/an nu cred ca e tocmai o bucurie…..
Ar merita incercata o desensibilizare la factorul alergen, chestie care o poate recomanda doar un alergolog priceput, iar cea mai buna clinica de alergologie este la Malaxa….
Una peste alta, nu va bucurati de pretul mic dat acum pentru combaterea alergiilor respiratorii ca astea au darul de a evolua in timp, rar dar posibil, spre astm bronsic si asta e naspa rau….
@daniel: merg pe presupunerea ca orice producator de medicament generic pune ce trebuie in pastilele sale, altfel nu primeste autorizatie de punere pe piata. Sa nu uitam ca sectorul Farma e foarte strict reglementat.
In privinta diferentelor dintre loratadina generica si Claritine, iti spun cu certitudine ca doza e aceeasi, 1 tableta/zi, iar efectul e acelasi: imi diminueaza cam cu 75% simptomele alergice. Prin urmare, nu vad nici un motiv sa arunc banii degeaba folosind Claritine in loc de generic.
Da, alergia mea evolueaza in timp. Candva, in antichitate, erau doar vreo 2 luni pe an. Din fericire, inca nu a coborat spre gat si mai jos. La toamna, dupa sezon, o sa incep primul tratament de desensibilizare, Doamne ajuta!
Iar in ceea ce priveste discutia loratadina/desloratadina, mie mi se pare ca e doar o smecherie a lui Schering Plough sa migreze pacientii de pe loratadina iesita de sub protectia patentelor pe desloratadina care e mai noua si inca protejata. In fond, ficatul pacientului produce gratis desloratadina daca ii dai loratadina.
Ref tutun: sursa ta e gresita. Lina chiar de la inceput pronunta gresit: „intinclup”, nu „intimclub”! Uite aici corect: http://www.poeziile.com/autori/Povesti/metamorfoza96.php
zi-le Dollores, ca le zici bine.
chiar imi place cum scrii, si citesc mult si din postarile mai vechi, atunci cand mai faci si tu cate o pauza.
cred ca ar trebui sa iei o atitudine mai hotarata in ceea ce priveste abuzurile cu care USL s-a cocotat in fruntea sandramalei.
ca tu esti ziarista si le zici bine, te crede lumea.
iar despre medicamente si lapsus, mai bn noteaza-ti pe un petic de carton de acasa, e sigur si nu-i rusine, acolo o sa ajungem cu totii, cica alzhaimăru afecteaza o mare doza de populatie.
„….și îmi lăcrimau ochii de parcă ar fi pierdut Băsescu referendumul”
Eee, parca……. :)))))
eu dimineata iau loratadina (symphoral) iar seara iau levocetirizina ; cam 2-3 luni pe an am si eu alergia de la sfarsitul lui mai pana la inceptul lui august (nu stiu la care tip de polen)